După Matei
14 În timpul acela, Irod*, conducătorul* Galileei, a auzit vestea despre Isus+ 2 și le-a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul. A fost sculat din morți și de aceea poate el să facă aceste lucrări de putere”.+ 3 Irod îl arestase pe Ioan, îl pusese în lanțuri și îl aruncase în închisoare din cauza Irodiadei, soția lui Filip, fratele său.+ 4 Căci Ioan îi zicea: „Nu-ți este permis s-o ai de soție”.+ 5 Dar Irod, deși voia să-l omoare, se temea de mulțime, pentru că oamenii îl considerau pe Ioan profet.+ 6 Însă, în timp ce se sărbătorea ziua de naștere a lui Irod,+ fiica Irodiadei a dansat cu acea ocazie înaintea oaspeților. Lui Irod i-a plăcut atât de mult,+ 7 încât i-a promis cu jurământ că îi va da orice va cere. 8 Atunci, la îndemnul mamei sale, ea a zis: „Dă-mi aici, pe o tavă, capul lui Ioan Botezătorul”.+ 9 Lucrul acesta l-a mâhnit pe rege, dar, din cauza jurămintelor făcute înaintea invitaților lui*, a poruncit să-i fie dat capul lui Ioan. 10 Și a trimis să i se taie capul lui Ioan în închisoare. 11 Capul lui a fost adus pe o tavă și dat fetei, iar ea i l-a dus mamei sale. 12 Mai târziu, discipolii lui au venit, i-au luat corpul și l-au înmormântat; apoi s-au dus să-l anunțe pe Isus. 13 Auzind aceasta, Isus a plecat de acolo cu barca într-un loc retras, ca să fie singur, dar mulțimile au aflat și au venit după el pe jos din orașe.+
14 Când a coborât din barcă, a văzut o mare mulțime. I s-a făcut milă de ei+ și i-a vindecat pe bolnavi.+ 15 Dar, când s-a lăsat seara, discipolii săi au venit la el și au zis: „Locul acesta este retras și s-a făcut deja târziu. Dă drumul mulțimilor ca să se ducă în sate și să-și cumpere mâncare”.+ 16 Însă Isus le-a zis: „Nu este nevoie să plece. Dați-le voi ceva să mănânce”. 17 Ei i-au răspuns: „Nu avem aici decât cinci pâini și doi pești”. 18 El a zis: „Aduceți-i aici la mine”. 19 Și a spus mulțimilor să se întindă pe iarbă. Apoi a luat cele cinci pâini și cei doi pești și, ridicându-și privirea spre cer, a spus o rugăciune*;+ după aceea a frânt pâinile și le-a dat discipolilor, iar discipolii, mulțimilor. 20 Astfel, toți au mâncat pe săturate; și au fost strânse bucățile rămase: 12 coșuri pline.+ 21 Cei care au mâncat au fost aproximativ 5 000 de bărbați, precum și femei și copii.+ 22 Și, imediat după aceea, el le-a spus discipolilor să urce în barcă și să meargă înaintea lui pe malul opus, în timp ce el avea să dea drumul mulțimilor.+
23 După ce a dat drumul mulțimilor, a urcat numai el pe munte ca să se roage.+ Când s-a înserat, era singur acolo. 24 Barca era deja la multe sute de metri* de uscat și era izbită cu putere de valuri, fiindcă vântul le era potrivnic. 25 Dar, în timpul celei de-a patra străji* a nopții, el a venit la ei umblând pe mare. 26 Când l-au văzut umblând pe mare, discipolii s-au tulburat și au zis: „Este o nălucă!”. Și, cuprinși de teamă, au început să țipe. 27 Dar imediat Isus le-a zis: „Curaj! Eu sunt! Nu vă temeți!”.+ 28 Petru i-a răspuns: „Doamne, dacă ești tu, poruncește-mi să vin la tine pe apă”. 29 El a spus: „Vino!”. Atunci Petru a coborât din barcă, a mers pe apă și s-a dus spre Isus. 30 Dar, văzând vijelia, i s-a făcut frică. Și, când a început să se scufunde, a strigat: „Doamne, salvează-mă!”. 31 Întinzându-și imediat mâna, Isus l-a apucat și i-a zis: „Om cu puțină credință, de ce te-ai lăsat pradă îndoielii?”.+ 32 După ce au urcat în barcă, vijelia s-a potolit. 33 Atunci cei din barcă s-au plecat înaintea lui*, zicând: „Tu ești cu adevărat Fiul lui Dumnezeu!”. 34 Și, după ce au traversat marea, au ajuns pe uscat, la Ghenezaret.+
35 Recunoscându-l, oamenii din locul acela au răspândit vestea în tot ținutul dimprejur și i-au adus la el pe toți cei care erau bolnavi. 36 Și îl implorau să-i lase doar să-i atingă franjurii veșmântului.+ Toți cei care îi atingeau se vindecau complet.