După Luca

19 Apoi Isus a intrat în Ierihon și a început să traverseze orașul. 2 Acolo era un om pe nume Zacheu, unul dintre șefii încasatorilor de impozite; el era bogat. 3 Zacheu voia să vadă cine era Isus, dar nu putea pentru că erau mulți oameni adunați, iar el era mic de statură. 4 Astfel, a alergat înainte și s-a urcat într-un sicomor ca să-l vadă, pentru că Isus urma să treacă pe acolo. 5 Când a ajuns în locul acela, Isus și-a ridicat privirea și i-a zis: „Zacheu, coboară repede, căci astăzi voi rămâne în casa ta!”. 6 Atunci el a coborât repede și l-a primit cu bucurie în casa lui. 7 Când au văzut aceasta, toți au început să murmure: „A intrat ca să fie găzduit în casa unui om păcătos”.+ 8 Dar Zacheu s-a ridicat și i-a zis Domnului: „Iată! Jumătate din bunurile mele, Doamne, le dau săracilor și orice am extorcat* de la cineva înapoiez împătrit”.+ 9 Atunci Isus a zis: „Astăzi a venit salvarea în casa aceasta, pentru că și el este un fiu al lui Avraam. 10 Căci Fiul omului a venit să caute și să salveze ce era pierdut”.+

11 În timp ce ascultau aceste lucruri, le-a spus încă o ilustrare, fiindcă era aproape de Ierusalim și ei credeau că Regatul lui Dumnezeu avea să se arate în scurt timp.+ 12 De aceea, el a zis: „Un om de neam ales urma să se ducă într-o țară îndepărtată+ ca să fie făcut rege*, iar apoi urma să se întoarcă. 13 El a chemat zece sclavi, le-a dat zece mine* și le-a zis: «Faceți negoț cu ele până vin».+ 14 Dar locuitorii țării lui îl urau și au trimis în urma lui un grup de mesageri ca să spună: «Nu vrem ca omul acesta să devină regele nostru».

15 În cele din urmă, după ce a fost făcut rege, el s-a întors și i-a chemat pe sclavii cărora le dăduse banii*, ca să afle ce câștigaseră făcând negoț.+ 16 S-a apropiat deci primul și a zis: «Doamne, mina ta a adus zece mine».+ 17 El i-a spus: «Bine, sclav bun! Pentru că te-ai dovedit fidel într-un lucru foarte mic, primește autoritate peste zece orașe».+ 18 Apoi a venit al doilea, zicând: «Doamne, mina ta a adus cinci mine».+ 19 El i-a zis și acestuia: «Fii și tu peste cinci orașe». 20 Dar a venit altul, zicând: «Doamne, iată-ți mina, pe care am ținut-o ascunsă într-o pânză. 21 Știi, mi-a fost teamă de tine, pentru că ești un om aspru, care iei ce n-ai depus și seceri ce n-ai semănat».+ 22 El i-a zis: «După cuvintele tale te judec, sclav rău! Dacă știai că sunt un om aspru, care ia ce n-a depus și seceră ce n-a semănat,+ 23 de ce nu mi-ai depus banii* la bancă? Astfel, la venire i-aș fi scos cu dobândă».

24 Apoi le-a zis celor ce stăteau acolo: «Luați-i mina și dați-i-o celui care are zece mine».+ 25 Însă ei i-au zis: «Doamne, el are zece mine!». 26 El le-a răspuns: «Vă spun că celui ce are i se va mai da, dar celui ce n-are i se va lua chiar și ce are.+ 27 Mai mult, aduceți-i aici pe acești dușmani ai mei, care n-au vrut să devin regele lor, și omorâți-i în fața mea»”.

28 După ce a spus aceste lucruri, Isus a plecat mai departe, urcând spre Ierusalim. 29 Când era aproape de Betfaghe și de Betania, situate pe muntele numit Muntele Măslinilor,+ i-a trimis pe doi dintre discipoli+ 30 zicându-le: „Duceți-vă în satul pe care îl vedeți în față și, după ce veți intra în el, veți găsi un măgăruș legat, pe care niciun om n-a încălecat vreodată. Dezlegați-l și aduceți-l aici. 31 Iar dacă cineva vă va întreba: «De ce îl dezlegați?», să spuneți: «Domnul are nevoie de el»”. 32 Astfel, cei pe care i-a trimis au plecat și au găsit totul așa cum le spusese el.+ 33 În timp ce ei dezlegau măgărușul, proprietarii lui le-au spus: „De ce dezlegați măgărușul?”. 34 Ei au zis: „Domnul are nevoie de el”. 35 Și l-au dus la Isus, și-au aruncat mantiile pe măgăruș și l-au pus pe Isus călare pe el.+

36 Pe măsură ce el înainta, oamenii își întindeau mantiile pe drum.+ 37 Când a ajuns aproape de drumul care coboară de pe Muntele Măslinilor, întreaga mulțime de discipoli au început să se bucure și să-l laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate lucrările de putere pe care le văzuseră. 38 Și au zis: „Binecuvântat este cel ce vine ca Rege în numele lui Iehova*! Pace în cer și glorie în înălțimi!”.+ 39 Dar unii dintre fariseii din mulțime i-au spus: „Învățătorule, mustră-ți discipolii!”.+ 40 Dar el a răspuns: „Vă spun că, dacă aceștia ar tăcea, pietrele ar striga”.

41 Când s-a apropiat de Ierusalim, a privit orașul și a plâns pentru el,+ 42 zicând: „Dacă tu, da, tu, ai fi înțeles în ziua aceasta lucrurile care aduc pacea! Dar acum ele au fost ascunse de ochii tăi.+ 43 Fiindcă vor veni peste tine zilele când dușmanii tăi vor ridica în jurul tău o fortificație din pari ascuțiți, te vor înconjura și te vor asedia* din toate părțile.+ 44 Vă vor trânti la pământ pe tine și pe locuitorii* tăi+ și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră,+ pentru că n-ai discernut timpul când ai fost inspectat”.

45 Apoi a intrat în templu și a început să-i dea afară pe cei care vindeau,+ 46 zicându-le: „Este scris: «Casa mea va fi o casă de rugăciune»,+ dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari”.+

47 Și el a continuat să predea zilnic în templu. Dar preoții principali, scribii și oamenii de seamă ai poporului căutau să-l omoare.+ 48 Însă n-au găsit nicio modalitate să facă aceasta, pentru că tot poporul se ținea după el ca să-l asculte.+