Revelația lui Ioan (Apocalipsa)
16 Și am auzit un glas puternic din sanctuar+ care le spunea celor șapte îngeri: „Duceți-vă și vărsați pe pământ cele șapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu!”.+
2 Primul s-a dus și și-a vărsat cupa pe pământ.+ Și oamenii care aveau semnul fiarei+ și se închinau imaginii ei+ au fost loviți cu o ulcerație gravă și vătămătoare.+
3 Al doilea și-a vărsat cupa în mare,+ iar marea s-a prefăcut în sânge+ ca sângele unui mort și orice viețuitoare* a murit, da, tot ce este în mare.+
4 Al treilea și-a vărsat cupa în râuri și în izvoarele de apă,+ iar ele s-au prefăcut în sânge.+ 5 Și l-am auzit pe îngerul apelor zicând: „Tu, Cel care ești și care erai,+ Cel loial,+ tu ești drept, pentru că ai dat aceste hotărâri judecătorești!+ 6 Căci ei au vărsat sângele sfinților și al profeților,+ iar tu le-ai dat să bea sânge.+ Asta merită!”.+ 7 Și am auzit altarul zicând: „Da, Iehova* Dumnezeu, Cel Atotputernic,+ adevărate și drepte sunt hotărârile tale judecătorești!”.+
8 Al patrulea și-a vărsat cupa pe soare,+ iar soarelui i s-a permis să-i pârjolească pe oameni cu foc. 9 Oamenii au fost pârjoliți de căldura dogoritoare, dar au blasfemiat numele lui Dumnezeu, care are autoritate peste aceste plăgi. Nu s-au căit și nu i-au dat glorie.
10 Al cincilea și-a vărsat cupa pe tronul fiarei. Regatul ei s-a întunecat,+ iar oamenii au început să-și muște limba de durere, 11 dar l-au blasfemiat pe Dumnezeul cerului din cauza durerilor și a ulcerațiilor lor și nu s-au căit de faptele lor.
12 Al șaselea și-a vărsat cupa pe marele fluviu Eufrat,+ iar apa lui a secat,+ ca să fie pregătită calea pentru regii+ de la răsăritul soarelui*.
13 Și am văzut ieșind din gura balaurului,+ din gura fiarei și din gura profetului fals trei declarații inspirate necurate*, care semănau cu niște broaște. 14 Acestea sunt, de fapt, declarații inspirate de demoni; ele fac semne+ și se duc la regii întregului pământ locuit ca să-i adune pentru războiul+ zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic.+
15 „Iată că eu vin ca un hoț!+ Fericit este cel care rămâne treaz+ și își păzește veșmintele, ca să nu umble gol și să nu i se vadă rușinea!”+
16 Și ele i-au adunat în locul care în ebraică se numește Armaghedon*.+
17 Al șaptelea și-a vărsat cupa în aer. Atunci un glas puternic a ieșit din sanctuar,+ de la tron, zicând: „S-a împlinit!”. 18 Și au fost fulgere, voci și tunete și a fost un mare cutremur de pământ; de când sunt oamenii pe pământ n-a mai fost un cutremur de o asemenea intensitate și amploare.+ 19 Atunci cetatea cea mare+ s-a despicat în trei părți și orașele națiunilor au căzut. Dumnezeu și-a amintit de Babilonul cel Mare+ ca să-i dea paharul cu vinul mâniei sale clocotitoare*.+ 20 De asemenea, toate insulele au dispărut, iar munții nu s-au mai găsit.+ 21 Apoi din cer au căzut peste oameni pietre mari de grindină, care cântăreau cam un talant* fiecare,+ iar oamenii l-au blasfemiat pe Dumnezeu din cauza plăgii de grindină,+ pentru că plaga era neobișnuit de mare.