Iov

 2 „Până când îmi veți chinui sufletul*+

și mă veți zdrobi cu vorbe?+

 3 De zece ori m-ați mustrat*

și nu vă este rușine să vă purtați aspru cu mine.+

 4 Și, dacă într-adevăr am făcut o greșeală,

greșeala mea rămâne la mine*.

 5 Dacă vreți neapărat să vă purtați cu îngâmfare față de mine,

susținând că sunt batjocorit pe drept,

 6 să știți că însuși Dumnezeu m-a înșelat

și m-a prins în plasa lui de vânătoare.

 7 Iată că strig întruna: «Violență!», dar nu primesc niciun răspuns;+

strig întruna după ajutor, dar nu este dreptate.+

 8 El mi-a închis cărarea cu un zid de piatră și nu pot să trec;

pe drumurile mele a pus întuneric.+

 9 M-a dezbrăcat de gloria mea

și mi-a luat coroana de pe cap.

10 Mă doboară din toate părțile până pier,

îmi smulge speranța ca pe un copac.

11 Se aprinde de mânie împotriva mea

și mă socotește dușmanul său.+

12 Trupele sale se adună și mă asediază;

își așază tabăra în jurul cortului meu.

13 Pe frații mei i-a îndepărtat de mine,

iar cei care mă cunosc s-au înstrăinat de mine.+

14 Apropiații mei* m-au părăsit

și cei pe care îi cunoșteam bine m-au uitat.+

15 Oaspeții din casa mea+ și sclavele mele mă consideră un străin;

în ochii lor sunt ca un om venit din altă țară.

16 Îl chem pe slujitorul meu, dar el nu răspunde.

Cu gura mea îl implor să-mi arate îndurare.

17 Suflarea mea a ajuns respingătoare pentru soția mea+

și sunt o duhoare pentru frații mei*.

18 Până și copiii mă disprețuiesc;

nici nu mă ridic bine, că și încep să mă batjocorească.

19 Toți prietenii mei apropiați mă urăsc,+

iar cei pe care-i iubeam s-au întors împotriva mea.+

20 Mi se lipesc oasele de piele și de carne+

și scap doar cu pielea dinților mei*.

21 Aveți milă de mine, prietenii mei, aveți milă de mine,

căci mâna lui Dumnezeu m-a atins!+

22 De ce mă persecutați, la fel ca Dumnezeu,+

și mă atacați fără încetare*?+

23 O, de mi-ar fi scrise cuvintele,

de-ar fi așternute într-o carte!

24 De-ar fi gravate pentru totdeauna în stâncă

cu un condei de fier și cu plumb!

25 Știu bine că eliberatorul* meu+ este viu;

el va veni mai târziu și se va ridica pe pământ*.

26 După ce pielea mi-a fost astfel jupuită,

dar fiind încă în viață*, îl voi vedea pe Dumnezeu.

27 Îl voi privi eu însumi

și ochii mei îl vor vedea, nu ai altuia.+

29 Temeți-vă voi înșivă de sabie,+

căci sabia pedepsește nelegiuirile;

să știți că există un judecător”.+