Faptele apostolilor
22 „Bărbaților, frați și tați, ascultați acum apărarea mea+”. 2 Când au auzit că le vorbea în limba ebraică, au făcut și mai multă liniște, iar el a zis: 3 „Eu sunt iudeu+, născut în Tarsul Ciliciei+, dar educat în acest oraș la picioarele lui Gamaliel+ și instruit după toată rigoarea Legii strămoșești+, fiind zelos pentru Dumnezeu, așa cum sunteți voi toți astăzi+. 4 Am persecutat această Cale până la moarte, legând și trimițând în închisori atât bărbați, cât și femei+. 5 Pot să depună mărturie despre aceasta marele preot și toată adunarea bătrânilor. De asemenea, de la ei am luat scrisori către frații noștri din Damasc și m-am dus să-i aduc legați la Ierusalim pe cei de acolo, ca să fie pedepsiți.
6 Dar, când eram pe drum și mă apropiam de Damasc, pe la amiază, o mare lumină din cer a strălucit deodată în jurul meu+, 7 iar eu am căzut la pământ și am auzit un glas care mi-a zis: «Saul, Saul, de ce mă persecuți?». 8 Eu am răspuns: «Cine ești, Doamne?». Și el mi-a zis: «Eu sunt Isus Nazarineanul, pe care tu îl persecuți». 9 Oamenii care erau cu mine au văzut lumina, dar n-au auzit glasul celui ce-mi vorbea+. 10 Atunci am întrebat: «Ce trebuie să fac, Doamne?». Domnul mi-a răspuns: «Ridică-te, du-te la Damasc, iar acolo ți se va spune tot ce a fost hotărât să faci+». 11 Dar, pentru că n-am mai putut vedea din cauza strălucirii acelei lumini, am ajuns la Damasc dus de mână de cei care erau cu mine.
12 Atunci un bărbat pe nume Anania+, care se temea de Dumnezeu, respecta Legea și era vorbit de bine de toți iudeii de acolo, 13 a venit la mine. El a stat lângă mine și mi-a zis: «Frate Saul, recapătă-ți vederea!». Și chiar în clipa aceea mi-am ridicat privirea și l-am văzut+. 14 El a spus: «Dumnezeul strămoșilor noștri te-a ales să-i cunoști voința, să-l vezi pe cel drept+ și să auzi glasul gurii sale, 15 fiindcă trebuie să-i fii martor înaintea tuturor oamenilor cu privire la lucrurile pe care le-ai văzut și le-ai auzit+. 16 Și acum, ce mai aștepți? Ridică-te, botează-te și spală-ți păcatele+ chemând numele său+».
17 Dar, când m-am întors la Ierusalim+ și mă rugam în templu, am avut o viziune 18 în care l-am văzut pe Domnul zicându-mi: «Grăbește-te și ieși repede din Ierusalim, pentru că nu vor primi mărturia ta despre mine+!». 19 Și eu am zis: «Doamne, ei știu bine că mergeam din sinagogă în sinagogă, aruncându-i în închisoare și bătându-i pe cei care credeau în tine+. 20 Iar când a fost vărsat sângele lui Ștefan, martorul tău, eu eram acolo, încuviințând și păzind mantiile celor care-l ucideau+». 21 Dar el mi-a zis: «Du-te, pentru că te voi trimite la națiuni îndepărtate+»”.
22 Ei l-au ascultat până la cuvântul acesta. Apoi și-au ridicat glasul, zicând: „Înlătură-l pe acest om de pe fața pământului, căci nu merită să trăiască!”. 23 Și, fiindcă strigau și își aruncau mantiile și azvârleau țărână în aer+, 24 comandantul a ordonat ca Pavel să fie dus în cazarmă și a spus să fie interogat prin biciuire, ca să afle exact de ce strigau așa împotriva lui. 25 Dar, după ce l-au întins ca să-l biciuiască, Pavel i-a zis centurionului care stătea acolo: „Vă este permis să biciuiți un roman care nu a fost condamnat*+?”. 26 Când a auzit aceasta, centurionul s-a dus la comandant să-i raporteze și a zis: „Ce ai de gând să faci? Omul acesta este roman”. 27 Atunci comandantul s-a apropiat de el și l-a întrebat: „Spune-mi: Ești roman?”. „Da”, a zis el. 28 Comandantul a răspuns: „Eu am cumpărat aceste drepturi de cetățean cu o mare sumă de bani”. Pavel a zis: „Dar eu le am prin naștere+”.
29 Imediat, bărbații care se pregăteau să-l interogheze prin tortură s-au retras, iar comandantul s-a temut când și-a dat seama că era roman și îl legase cu lanțuri+.
30 Astfel, a doua zi, fiindcă voia să știe sigur de ce îl acuzau iudeii, l-a dezlegat și le-a poruncit preoților principali și întregului Sanhedrin să se întrunească. Apoi l-a adus jos pe Pavel și l-a pus să stea înaintea lor+.