Iov
4 Atunci Elifaz,+ temanitul, a luat cuvântul și a zis:
2 „Dacă ar încerca cineva să-ți vorbească, te-ai supăra?
Dar cine poate să tacă?
3 Iată că tu i-ai corectat pe mulți
și ai întărit mâinile slabe.
4 Cuvintele tale l-au ridicat pe cel ce se poticnea
și tu i-ai întărit pe cei ai căror genunchi se îndoiau.
6 Oare nu-ți dă încredere respectul tău față de Dumnezeu?
Și nu-ți dă speranță faptul că umbli în integritate?+
7 Amintește-ți, te rog: Care om nevinovat a pierit vreodată?
Și când au fost nimiciți cei drepți?
9 Prin suflarea lui Dumnezeu pier
și prin suflul mâniei sale își găsesc sfârșitul.
10 Leul răcnește și leul tânăr se face auzit,
dar chiar și dinții leilor puternici sunt zdrobiți.
11 Leul piere din lipsă de pradă
și puii de leu sunt risipiți.
12 Mi s-a spus un cuvânt pe ascuns
și urechea mea i-a auzit șoapta.
13 În gândurile tulburătoare din viziunile nopții,
când oamenii se cufundă într-un somn adânc,
14 m-au cuprins groaza și tremurul
și oasele mi s-au umplut de frică.
15 Un spirit a trecut peste fața mea;
mi s-a zbârlit părul de pe corp.
16 Apoi s-a oprit,
dar nu i-am recunoscut înfățișarea.
Ceva nedeslușit se afla în fața ochilor mei.
Era liniște. Apoi am auzit un glas:
17 «Poate fi omul muritor mai drept decât Dumnezeu?
Sau poate fi omul mai curat decât Făuritorul lui?».
19 Cu atât mai mult celor ce locuiesc în case de lut,
care își au temelia în țărână+
și sunt zdrobiți la fel de ușor ca molia!
20 De dimineață până seara sunt zdrobiți,
pier pentru totdeauna, fără ca cineva să ia seama.
21 Nu sunt ei ca un cort a cărui funie a fost smulsă?
Mor fără să fi dobândit înțelepciune.