Prima carte a Regilor

2 Când i se apropia ziua morții, David i-a dat fiului său Solomon următoarele instrucțiuni: 2 „În curând voi muri.* De aceea, fii tare+ și fii bărbat!+ 3 Să asculți de Iehova, Dumnezeul tău, umblând pe căile sale și respectând instrucțiunile și poruncile sale, hotărârile sale judecătorești și aducerile sale aminte, care sunt scrise în Legea lui Moise.+ Astfel, vei reuși* în tot ce vei face și oriunde vei merge. 4 Și Iehova va împlini promisiunea pe care a făcut-o cu privire la mine: «Dacă fiii tăi vor fi atenți la calea lor, umblând înaintea mea* cu fidelitate, cu toată inima și cu tot sufletul*+ lor, atunci nu va lipsi niciodată un bărbat din linia ta* care să stea pe tronul Israelului».+

5 De asemenea, știi bine ce mi-a făcut Ioab, fiul Țeruiei, ce le-a făcut celor doi comandanți de armată ai Israelului, lui Abner,+ fiul lui Ner, și lui Amasa,+ fiul lui Ieter. El i-a omorât, vărsând sânge+ de război în timp de pace, și și-a mânjit cu sânge de război centura de la brâu și sandalele din picioare. 6 Să faci după înțelepciunea ta și să nu lași ca părul lui cărunt să coboare în pace în Mormânt*.+

7 Dar fiilor lui Barzilai,+ galaaditul, să le arăți iubire loială și ei să fie printre cei ce mănâncă la masa ta, căci așa m-au sprijinit și ei pe mine+ când fugeam dinaintea fratelui tău Absalom.+

8 De asemenea, cu tine este Șimei, fiul lui Ghera, beniaminitul din Bahurim. El m-a blestemat, rostind cuvinte grele de blestem,+ în ziua când mă duceam la Mahanaim.+ Dar, când a coborât în întâmpinarea mea la Iordan, i-am jurat pe Iehova: «Nu te voi omorî cu sabia».+ 9 Acum, nu-l lăsa nepedepsit,+ fiindcă ești un om înțelept și știi ce trebuie să-i faci. Să-i cobori părul cărunt însângerat în Mormânt*”.+

10 Apoi David a adormit alături de strămoșii lui și a fost înmormântat în Cetatea lui David.+ 11 David a domnit peste Israel 40 de ani. La Hebron+ a domnit 7 ani, iar la Ierusalim a domnit 33 de ani.+

12 Solomon s-a așezat apoi pe tronul tatălui său, David, și, cu timpul, domnia lui s-a întărit foarte mult.+

13 După un timp, Adonia, fiul lui Haghit, a venit la Bat-Șeba, mama lui Solomon. Ea l-a întrebat: „Vii cu pace?”. „Cu pace”, a răspuns el. 14 Și a zis: „Vreau să-ți spun ceva”. „Vorbește”, a zis ea. 15 El a continuat: „Știi bine că domnia ar fi trebuit să fie a mea și că tot Israelul se aștepta* ca eu să devin rege.+ Dar domnia n-a mai fost a mea, ci a ajuns a fratelui meu, fiindcă Iehova a vrut să fie a lui.+ 16 Acum am doar o rugăminte la tine. Nu mă refuza”. Ea i-a spus: „Vorbește”. 17 Și el a zis: „Spune-i, te rog, regelui Solomon – căci el nu te va refuza – să mi-o dea de soție pe Abișag,+ sunamita”. 18 Bat-Șeba a spus: „Bine! Am să vorbesc cu regele pentru tine”.

19 Astfel, Bat-Șeba a intrat la regele Solomon ca să vorbească pentru Adonia. Regele s-a ridicat imediat să o întâmpine și s-a plecat înaintea ei. Apoi s-a așezat pe tronul lui și a pus să se aducă un tron pentru mama regelui, pentru ca ea să stea la dreapta lui. 20 Atunci ea a spus: „Am o mică rugăminte la tine. Nu mă refuza”. Și regele i-a zis: „Spune, mamă, căci nu te voi refuza”. 21 Ea a spus: „Abișag, sunamita, să-i fie dată de soție fratelui tău Adonia”. 22 Atunci regele Solomon i-a răspuns mamei sale: „De ce o ceri numai pe Abișag, sunamita, pentru Adonia? Cere și domnia pentru el,+ căci este fratele meu mai mare+ și este susținut de preotul Abiatar și de Ioab,+ fiul Țeruiei”.+

23 Și regele Solomon a jurat pe Iehova: „Așa să-mi facă Dumnezeu, ba chiar mai rău, dacă Adonia nu va plăti cu viața pentru că a cerut* acest lucru. 24 Și acum, viu este Iehova, care m-a întărit+ și m-a pus pe tronul tatălui meu, David, și care mi-a făcut o casă*,+ așa cum a promis, că Adonia va fi omorât+ astăzi”. 25 Regele Solomon l-a trimis imediat pe Benaia,+ fiul lui Iehoiada, care s-a dus și l-a lovit pe* Adonia, iar acesta a murit.

26 Iar preotului Abiatar,+ regele i-a spus: „Du-te la Anatot, la ogoarele tale!+ Meriți să mori, dar nu te voi omorî astăzi, pentru că ai purtat Arca Domnului Suveran Iehova înaintea tatălui meu, David,+ și pentru că ai suferit împreună cu tatăl meu în toate necazurile prin care a trecut”.+ 27 Astfel, Solomon l-a îndepărtat pe Abiatar din serviciul de preot al lui Iehova, pentru a împlini cuvântul rostit de Iehova împotriva casei lui Eli+ la Șilo.+

28 Când vestea aceasta a ajuns la Ioab – căci Ioab îl susținuse pe Adonia,+ deși nu-l susținuse pe Absalom+ – , Ioab a fugit la cortul lui Iehova+ și a apucat coarnele altarului. 29 Atunci i s-a spus regelui Solomon: „Ioab a fugit la cortul lui Iehova și este lângă altar”. Solomon l-a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, zicând: „Du-te și lovește-l!”. 30 Și Benaia s-a dus la cortul lui Iehova și i-a zis lui Ioab: „Așa spune regele: «Vino afară!»”. Dar el a zis: „Nu! Aici voi muri”. Benaia a venit și i-a zis regelui: „Așa a spus Ioab și așa mi-a răspuns”. 31 Atunci regele i-a zis: „Fă cum a spus. Omoară-l, înmormântează-l și îndepărtează de la mine și de la casa tatălui meu sângele pe care Ioab l-a vărsat pe nedrept.+ 32 Iehova va face ca sângele său să se întoarcă asupra capului său, fiindcă, fără știrea tatălui meu, David, el a lovit și a omorât cu sabia doi oameni mai drepți și mai buni decât el: pe Abner,+ fiul lui Ner, comandantul armatei Israelului,+ și pe Amasa,+ fiul lui Ieter, comandantul armatei lui Iuda.+ 33 Sângele lor se va întoarce asupra capului lui Ioab și asupra capului urmașilor lui pentru totdeauna.+ Dar David, urmașii lui, casa lui și tronul lui să aibă pace de la Iehova pentru totdeauna”. 34 Atunci Benaia, fiul lui Iehoiada, a urcat, l-a lovit pe Ioab și l-a omorât; și el a fost înmormântat aproape de casa lui, în pustiu. 35 După aceea, regele l-a numit în locul lui peste armată pe Benaia,+ fiul lui Iehoiada, iar în locul lui Abiatar, regele l-a numit pe preotul Țadoc.+

36 Apoi regele l-a chemat pe Șimei+ și i-a zis: „Construiește-ți o casă în Ierusalim și locuiește acolo! Să nu ieși din oraș ca să mergi în vreun alt loc. 37 În ziua în care vei ieși și vei trece valea Chedron,+ în mod sigur vei muri. Sângele tău va fi asupra capului tău”. 38 Șimei i-a zis regelui: „Cuvântul tău este drept. Slujitorul tău va face întocmai cum a spus domnul și regele meu”. Astfel, Șimei a locuit în Ierusalim multe zile.

39 Dar, după trei ani, doi sclavi ai lui Șimei au fugit la Achiș,+ fiul lui Maaca, regele Gatului. Șimei a fost înștiințat: „Iată că sclavii tăi sunt la Gat”. 40 Atunci Șimei a pus imediat șaua pe măgar și s-a dus la Achiș, la Gat, ca să-și caute sclavii. Când Șimei s-a întors cu sclavii săi de la Gat, 41 lui Solomon i s-a spus: „Șimei a ieșit din Ierusalim, s-a dus la Gat și s-a întors”. 42 Regele l-a chemat atunci pe Șimei și i-a zis: „Nu te-am pus eu să juri pe Iehova și nu te-am avertizat: «În ziua în care vei ieși de aici și vei merge în vreun alt loc, în mod sigur vei muri»? Și nu mi-ai spus tu: «Cuvântul tău este drept. Îl voi respecta»?+ 43 Atunci de ce n-ai respectat jurământul făcut înaintea lui Iehova și porunca pe care ți-am dat-o?”. 44 Regele i-a mai zis lui Șimei: „Tu știi în inima ta tot răul pe care i l-ai făcut tatălui meu, David,+ iar Iehova va face ca răul acela să se întoarcă asupra capului tău.+ 45 Dar regele Solomon va fi binecuvântat+ și tronul lui David va fi întărit înaintea lui Iehova pentru totdeauna”. 46 Și regele i-a poruncit lui Benaia, fiul lui Iehoiada, să-l omoare. Acesta a ieșit și l-a lovit, iar el a murit.+

Astfel, regatul s-a întărit în mâna lui Solomon.+