Geneza

31 După un timp, el a auzit că fiii lui Laban ziceau: „Iacob a luat tot ce era al tatălui nostru și a strâns toate aceste bogății din ceea ce era al tatălui nostru”.+ 2 Când Iacob s-a uitat la fața lui Laban, a văzut că nu-l mai privea ca înainte.+ 3 În cele din urmă, Iehova i-a zis lui Iacob: „Întoarce-te în țara părinților tăi și la rudele tale,+ iar eu voi fi cu tine”. 4 Atunci Iacob a trimis să fie chemate Rahela și Lea pe câmp, la turma lui; 5 și le-a zis:

„Am văzut că atitudinea tatălui vostru față de mine s-a schimbat.+ Însă Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine.+ 6 Voi știți bine că i-am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea.+ 7 Tatăl vostru a încercat să mă înșele și mi-a schimbat plata de zece ori, însă Dumnezeu nu i-a permis să-mi facă rău. 8 Dacă el spunea: «Cele pestrițe vor fi plata ta», toate animalele nășteau pui pestriți, iar dacă spunea: «Cele vărgate vor fi plata ta», toate animalele nășteau pui vărgați.+ 9 Astfel, Dumnezeu lua animalele tatălui vostru și mi le dădea mie. 10 Odată, când turma a intrat în călduri, am văzut într-un vis că țapii care se împerecheau cu caprele erau vărgați, pestriți și cu pete.+ 11 Atunci îngerul adevăratului Dumnezeu m-a chemat în vis: «Iacob!». «Iată-mă!», am răspuns eu. 12 Și el a continuat: «Ridică-ți ochii, te rog, și privește: toți țapii care se împerechează cu caprele sunt vărgați, pestriți și cu pete, căci am văzut tot ce-ți face Laban.+ 13 Eu sunt adevăratul Dumnezeu, care ți s-a arătat la Betel,+ unde ai uns un stâlp de aducere-aminte și unde mi-ai făcut o promisiune solemnă.+ Acum, ieși din țara aceasta și întoarce-te în țara ta natală!»”.+

14 Atunci Rahela și Lea i-au răspuns: „Mai avem noi vreo parte de moștenire în casa tatălui nostru? 15 Nu ne consideră el niște străine din moment ce ne-a vândut și a cheltuit banii pe care i-a primit pentru noi?+ 16 Toate bogățiile pe care Dumnezeu le-a luat de la tatăl nostru sunt ale noastre și ale copiilor noștri.+ Acum deci, fă tot ce ți-a spus Dumnezeu”.+

17 Atunci Iacob și-a urcat copiii și soțiile pe cămile,+ 18 și-a luat toată turma, turma pe care o strânsese în Padan-Aram, și toate bunurile pe care le adunase,+ ca să plece la Isaac, tatăl lui, în țara Canaanului.+

19 Laban se dusese să-și tundă oile; și Rahela a furat terafimii*+ tatălui ei.+ 20 În plus, Iacob a acționat cu șiretenie față de Laban, arameeanul, plecând fără să-i spună. 21 A fugit și a trecut Fluviul*+ cu tot ce avea. Apoi s-a îndreptat spre regiunea muntoasă a Galaadului.+ 22 A treia zi, lui Laban i s-a spus că Iacob fugise. 23 Atunci Laban i-a luat cu el pe frații* lui, l-a urmărit cale de șapte zile și l-a ajuns în regiunea muntoasă a Galaadului. 24 Dumnezeu i s-a arătat lui Laban, arameeanul,+ noaptea în vis+ și i-a zis: „Ai grijă ce-i spui lui Iacob, fie bine, fie rău!*”.+

25 Laban s-a dus la Iacob după ce Iacob își așezase cortul pe munte; Laban împreună cu frații lui își așezaseră și ei tabăra în regiunea muntoasă a Galaadului. 26 Atunci Laban i-a zis lui Iacob: „Ce-ai făcut? De ce m-ai înșelat și le-ai dus pe fiicele mele ca pe niște prizoniere luate cu sabia? 27 De ce ai fugit pe ascuns? De ce m-ai înșelat și nu mi-ai spus? Dacă mi-ai fi spus, te-aș fi lăsat să pleci cu bucurie și cu cântări, în sunet de tamburină și de harpă. 28 Nu m-ai lăsat nici măcar să-mi sărut nepoții* și fiicele. Te-ai purtat nebunește! 29 Stă în puterea mea să vă fac rău, însă Dumnezeul tatălui tău mi-a vorbit azi-noapte, zicând: «Ai grijă ce-i spui lui Iacob, fie bine, fie rău!».+ 30 Înțeleg că ai plecat pentru că îți era dor de casa tatălui tău, dar de ce mi-ai furat dumnezeii?”.+

31 Iacob i-a răspuns lui Laban: „Am plecat pe ascuns pentru că mi-a fost frică; m-am gândit că le-ai putea lua cu forța pe fiicele tale de lângă mine. 32 Dar cel la care îți vei găsi dumnezeii să nu mai trăiască! În fața fraților noștri, caută printre lucrurile mele și ia ce este al tău”. Însă Iacob nu știa că Rahela îi furase. 33 Astfel, Laban a intrat în cortul lui Iacob, în cortul Leei și în cortul celor două sclave,+ dar nu i-a găsit. Apoi a ieșit din cortul Leei și a intrat în cortul Rahelei. 34 Între timp, Rahela luase terafimii, îi pusese în șaua* cămilei și stătea pe ei. Laban a căutat prin tot cortul, dar nu i-a găsit. 35 Atunci ea i-a spus tatălui ei: „Să nu te mânii, domnul meu, că nu pot să mă ridic în fața ta, fiindcă am ceea ce au în mod obișnuit femeile”.+ Și el a căutat cu atenție, dar n-a găsit terafimii.+

36 Atunci Iacob s-a mâniat și a început să-l acuze pe Laban. Iacob i-a zis apoi lui Laban: „Cu ce am greșit și ce păcat am făcut de mă urmărești cu înverșunare? 37 Acum, că ai căutat printre toate bunurile mele, ce-ai găsit din ceea ce aparține casei tale? Pune aici, în fața fraților mei și a fraților tăi, iar ei să hotărască între noi doi! 38 În acești 20 de ani în care am fost la tine, oile tale și caprele tale n-au avortat niciodată+ și niciodată n-am mâncat berbeci din turma ta. 39 Nu ți-am adus niciodată animalul care a fost sfâșiat de o fiară.+ Eu însumi am suportat pierderea lui. Indiferent că un animal era furat ziua sau că era furat noaptea, mie îmi cereai despăgubire. 40 Ziua mă chinuia căldura, iar noaptea, frigul, și somnul îmi fugea de la ochi.+ 41 Au trecut 20 de ani de când sunt în casa ta. Ți-am slujit 14 ani pentru cele două fiice ale tale și 6 ani pentru turma ta, iar tu de zece ori mi-ai schimbat plata.+ 42 Dacă Dumnezeul tatălui meu,+ Dumnezeul lui Avraam și Cel de care se teme Isaac*,+ n-ar fi fost de partea mea, acum m-ai fi trimis cu mâna goală. Dumnezeu a văzut necazul meu și truda mâinilor mele și de aceea te-a mustrat azi-noapte”.+

43 Atunci Laban i-a răspuns lui Iacob: „Fetele acestea sunt fetele mele, copiii aceștia sunt copiii mei, turma aceasta este turma mea și tot ce vezi este al meu și al fiicelor mele. Cum aș putea să le fac ceva rău lor sau copiilor lor? 44 Acum, vino să încheiem un legământ, eu și cu tine, și acesta să fie martor între noi”. 45 Astfel, Iacob a luat o piatră și a ridicat-o ca stâlp de aducere-aminte.+ 46 Și Iacob le-a zis fraților lui: „Strângeți pietre!”. Ei au adus pietre și au făcut o movilă. Apoi au mâncat acolo, pe movila de pietre. 47 Și Laban a numit-o Iegar-Sahaduta*, iar Iacob a numit-o Galeed*.

48 Și Laban a zis: „Această movilă de pietre este astăzi martoră între mine și tine”. De aceea a fost numită Galeed+ 49 și Turnul de veghe, fiindcă el a zis: „Iehova să vegheze între mine și tine când nu ne vom vedea unul pe celălalt. 50 Dacă te vei purta rău cu fiicele mele și dacă îți vei lua și alte soții în afară de fiicele mele, amintește-ți că, deși nu este niciun om cu noi, Dumnezeu este martor între mine și tine!”. 51 Apoi Laban i-a spus lui Iacob: „Iată movila aceasta de pietre și stâlpul pe care le-am ridicat ca semn al legământului dintre mine și tine! 52 Movila aceasta de pietre este martoră și stâlpul depune mărturie+ că eu nu voi trece de această movilă ca să-ți fac rău și că tu nu vei trece de această movilă și de acest stâlp ca să-mi faci rău. 53 Dumnezeul lui Avraam+ și Dumnezeul lui Nahor, Dumnezeul tatălui lor, să judece între noi!”. Și Iacob a jurat pe Cel de care se temea tatăl său, Isaac*.+

54 După aceea, Iacob a adus o jertfă pe munte și i-a invitat pe frații lui să mănânce pâine. Ei au mâncat și au înnoptat pe munte. 55 Laban s-a sculat dis-de-dimineață, și-a sărutat nepoții*+ și fiicele și i-a binecuvântat.+ Apoi Laban a plecat și s-a întors acasă.+