30 Acum mă iau în râs+
cei care sunt mai tineri decât mine,
pe ai căror tați nu i-aș fi pus alături
nici măcar de câinii turmei mele.
2 Și la ce mi-ar fi folosit puterea mâinilor lor?
Vigoarea lor a pierit.
3 Sunt sleiți de puteri din cauza lipsurilor și a foamei
și rod ce găsesc într-un pământ arid,
care era deja pustiit și părăsit.
4 Smulg iarba sărată din tufișuri
și se hrănesc cu rădăcina tufelor de grozamă.
5 Sunt alungați dintre oameni+
și lumea strigă după ei ca după niște hoți.
6 Locuiesc pe pantele văilor,
în găurile din pământ și din stânci.
7 Strigă dintre tufe
și se ghemuiesc printre urzici.
8 Ca fiii nebunului și ai celui fără nume,
ei sunt alungați din țară.
9 Și acum râd de mine în cântecele lor,+
am ajuns să fiu disprețuit de ei.+
10 Mă urăsc, stau departe de mine+
și nu se sfiesc să mă scuipe în față.+
11 Pentru că Dumnezeu m-a dezarmat și m-a umilit,
ei sunt fără frâu față de mine.
12 Se ridică la dreapta mea ca o gloată;
mă pun pe fugă
și ridică obstacole în calea mea ca să mă distrugă.
13 Îmi strică drumurile,
adaugă la necazul meu+
și nu-i oprește nimeni.
14 Vin ca printr-o spărtură mare în zid,
se rostogolesc printre dărâmături.
15 Groaza mă copleșește,
demnitatea mea este spulberată ca de vânt
și salvarea mea se risipește ca un nor.
16 Și acum, viața se scurge din mine;+
mă cuprind zilele necazului.+
17 Noaptea, durerea îmi străpunge oasele,+
iar suferința mă macină fără încetare.+
18 Veșmântul meu este schimonosit cu mare putere;
mă strânge ca gulerul de la haină.
19 Dumnezeu m-a aruncat în noroi;
am ajuns ca țărâna și cenușa.
20 Strig către tine după ajutor, dar nu-mi răspunzi;+
stau în picioare, dar tu doar te uiți la mine.
21 Te-ai întors împotriva mea cu cruzime;+
mă ataci cu toată forța mâinii tale.
22 Mă ridici și mă faci să fiu purtat de vânt,
apoi mă azvârli în mijlocul furtunii.
23 Căci știu că mă vei coborî în moarte,
în casa unde se vor întâlni toți cei vii.
24 Dar nimeni nu ar lovi un om distrus+
care strigă după ajutor în timpul necazului său.
25 Nu plângeam eu pentru cel care trecea prin greutăți?
Nu mă întristam eu pentru cel sărman?+
26 Așteptam binele, dar a venit răul;
așteptam lumina, dar a venit întunericul.
27 Zbuciumul din mine nu se mai oprește;
au venit peste mine zile de necaz.
28 Umblu posomorât;+ nu se vede lumina soarelui.
Mă ridic în adunare și strig după ajutor.
29 Am ajuns frate cu șacalii
și prieten cu fiicele struțului.+
30 Pielea mi s-a înnegrit și a căzut de pe mine,+
iar oasele mi s-au încins de căldură.
31 Harpa mea este numai pentru jale,
iar flautul meu, pentru glasul celor ce plâng.