Daniel

4 „Regele Nebucadnețar către oamenii din toate popoarele, din toate națiunile și de toate limbile* care locuiesc pe tot pământul: Să aveți pace din belșug! 2 Am găsit de cuviință să anunț semnele și minunile pe care Dumnezeul Preaînalt le-a făcut față de mine. 3 Cât de mari sunt semnele sale și cât de mărețe*, minunile sale! Regatul său este un regat veșnic, iar stăpânirea sa este din generație în generație.+

4 Eu, Nebucadnețar, trăiam liniștit în casa mea și mă bucuram de prosperitate în palatul meu. 5 Și am avut un vis care m-a înfricoșat. În timp ce stăteam în patul meu, imaginile și viziunile pe care le-am văzut m-au înspăimântat.+ 6 Astfel, am dat poruncă să fie aduși înaintea mea toți înțelepții Babilonului ca să-mi facă cunoscută interpretarea visului.+

7 Atunci au venit preoții-magicieni, ghicitorii*, caldeenii* și astrologii.+ Când le-am spus visul, ei nu mi-au putut face cunoscută interpretarea lui.+ 8 În cele din urmă, a venit înaintea mea Daniel, care este numit Beltșațar,+ după numele dumnezeului meu,+ și în care este spiritul dumnezeilor sfinți,+ iar eu i-am spus visul:

9 «Beltșațar, căpetenie a preoților-magicieni,+ știu bine că spiritul dumnezeilor sfinți este în tine+ și că nu există secret care să fie prea greu pentru tine.+ Explică-mi deci viziunile pe care le-am avut în vis și dă-mi interpretarea.

10 În viziunile pe care le-am avut când stăteam în patul meu, am văzut un copac+ foarte înalt în mijlocul pământului.+ 11 Copacul a crescut și a devenit puternic, iar vârful lui a ajuns până la ceruri. Și copacul se vedea de la marginile întregului pământ. 12 Frunzele lui erau frumoase și rodul lui era bogat, iar în el era hrană pentru toți. Sub el căutau umbră animalele câmpului, pe crengile lui se adăposteau păsările cerului și din el se hrăneau toate viețuitoarele*.

13 În viziunile pe care le-am avut când stăteam în patul meu, am văzut apoi un străjer, un sfânt, coborând din ceruri.+ 14 El a strigat cu voce tare: „Doborâți copacul+ și tăiați-i crengile! Scuturați-i frunzele și împrăștiați-i rodul! Să fugă animalele de sub el și păsările de pe crengile lui! 15 Dar lăsați butucul cu rădăcinile lui în pământ, strâns cu legături de fier și de aramă, în iarba câmpului. Să fie udat de roua cerului, iar locul lui să fie alături de animale, printre plantele pământului.+ 16 Inima lui de om să se schimbe și să i se dea o inimă de animal. Peste el să treacă+ șapte timpuri.+ 17 Lucrul acesta este proclamat de străjeri+ și hotărârea este anunțată de cei sfinți, ca să știe cei vii că Cel Preaînalt stăpânește peste regatul oamenilor,+ că îl dă cui vrea și că îl pune peste el pe cel mai umil* dintre oameni”.

18 Acesta este visul pe care eu, regele Nebucadnețar, l-am avut. Acum, tu, Beltșațar, spune care este interpretarea lui, pentru că niciunul dintre ceilalți înțelepți din regatul meu nu poate să-mi facă cunoscută interpretarea.+ Dar tu poți, fiindcă în tine este spiritul dumnezeilor sfinți».

19 Atunci Daniel, numit Beltșațar,+ s-a neliniștit pentru o clipă, iar gândurile lui l-au înspăimântat.

Regele a zis: «Beltșațar, să nu te înspăimânte visul și interpretarea lui!».

Beltșațar a răspuns: «Domnul meu, visul să fie pentru cei ce te urăsc și interpretarea lui pentru dușmanii tăi.

20 Copacul pe care l-ai văzut, care a crescut și a devenit puternic, al cărui vârf a ajuns până la ceruri și se vedea de pe tot pământul,+ 21 care avea frunze frumoase, rod bogat și hrană pentru toți, sub care se adăposteau animalele câmpului și pe crengile căruia stăteau păsările cerului,+ 22 ești tu, o, rege, căci ai ajuns mare și ai devenit puternic, iar măreția ta a crescut și a ajuns până la ceruri+ și stăpânirea ta, până la marginile pământului.+

23 Și regele a văzut un străjer, un sfânt,+ care cobora din ceruri și zicea: „Doborâți copacul și distrugeți-l, dar lăsați butucul cu rădăcinile lui în pământ, strâns cu legături de fier și de aramă, în iarba câmpului! Să fie udat de roua cerului, iar locul lui să fie alături de animalele câmpului până vor trece peste el șapte timpuri”.+ 24 Aceasta este interpretarea, o, rege, și acesta este decretul Celui Preaînalt, care trebuie să se împlinească cu privire la domnul meu, regele: 25 Vei fi alungat dintre oameni și vei trăi la un loc cu animalele câmpului. Vei mânca iarbă ca taurii și vei fi udat de roua cerului.+ Șapte timpuri+ vor trece peste tine,+ până vei recunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste regatul oamenilor și că îl dă cui vrea.+

26 Dar, pentru că s-a spus să fie lăsat butucul copacului cu rădăcinile lui,+ regatul va fi din nou al tău după ce vei recunoaște că cerurile guvernează. 27 De aceea, o, rege, primește, te rog, sfatul meu. Îndepărtează-te de păcatele tale făcând ce este drept și de nelegiuirea ta arătând îndurare față de săraci. Poate că ți se va prelungi prosperitatea».”+

28 Toate acestea i s-au întâmplat regelui Nebucadnețar.

29 Douăsprezece luni mai târziu, el se plimba pe acoperișul palatului regal din Babilon. 30 Regele spunea: „Nu este acesta marele Babilon, pe care eu însumi l-am construit drept casă regală prin puterea și tăria mea și spre gloria măreției mele?”.

31 În timp ce regele încă vorbea, din ceruri s-a auzit un glas: „Ție, rege Nebucadnețar, ți se spune: «Ți s-a luat regatul+ 32 și vei fi alungat dintre oameni. Vei trăi la un loc cu animalele câmpului și vei mânca iarbă ca taurii. Șapte timpuri vor trece peste tine, până vei recunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste regatul oamenilor și că îl dă cui vrea»”.+

33 În acel moment, cuvântul acesta s-a împlinit asupra lui Nebucadnețar. El a fost alungat dintre oameni și a început să mănânce iarbă ca taurii; corpul lui a fost udat de roua cerului, părul i-a crescut ca penele acvilelor și unghiile i-au ajuns ca ghearele păsărilor.+

34 „La sfârșitul acelei perioade,+ eu, Nebucadnețar, am privit spre ceruri și mi-am recăpătat rațiunea. L-am lăudat pe Cel Preaînalt și i-am adus laude și glorie Celui ce trăiește veșnic, fiindcă stăpânirea sa este o stăpânire veșnică și regatul său este din generație în generație.+ 35 Toți locuitorii pământului sunt un nimic în comparație cu el și el face ce vrea cu armata cerurilor și cu locuitorii pământului. Nimeni nu poate să-l împiedice*+ sau să-i spună: «Ce-ai făcut?».+

36 Atunci mi-am recăpătat rațiunea și mi-au fost date înapoi gloria regatului meu, măreția și strălucirea.+ Înalții demnitari și nobilii mei m-au căutat cu nerăbdare, am fost pus înapoi peste regatul meu și mi s-a dat și mai multă măreție.

37 Acum, eu, Nebucadnețar, îl laud, îl înalț și îl glorific pe Regele cerurilor,+ pentru că toate lucrările sale sunt adevăr și căile sale sunt drepte+ și pentru că el poate să-i umilească pe cei ce se poartă cu mândrie.”+