Ieremia
2 Cuvântul lui Iehova a venit la mine, zicând: 2 „Du-te și vestește în auzul Ierusalimului: «Iată ce spune Iehova:
„Îmi amintesc bine devotamentul* pe care l-ai avut în tinerețe,+
iubirea pe care ai arătat-o în perioada logodnei,+
cum m-ai urmat în pustiu,
într-un ținut nesemănat.+
3 Israelul era sfânt pentru Iehova,+ era primul rod al recoltei sale”».
«Toți cei ce voiau să-l devoreze se făceau vinovați.
Asupra lor se abătea nenorocirea», spune Iehova”.+
4 Ascultați cuvântul lui Iehova, casă a lui Iacob
și toate familiile casei lui Israel!
5 Iată ce spune Iehova:
„Ce vină mi-au găsit strămoșii voștri+
de s-au îndepărtat atât de mult de mine
și au urmat idoli fără valoare,+ ajungând ei înșiși fără valoare?+
6 Ei n-au întrebat: «Unde este Iehova,
Cel care ne-a scos din țara Egiptului,+
care ne-a condus prin pustiu,
printr-un ținut arid+ și plin de gropi,
printr-un ținut al secetei+ și al umbrei adânci,
printr-un ținut prin care nu trece niciun om
și în care nu locuiește nimeni?».
Dar voi ați intrat în țară și mi-ați pângărit-o;
ați făcut din moștenirea mea un lucru dezgustător.+
8 Preoții n-au întrebat: «Unde este Iehova?».+
Cei cărora li s-a încredințat Legea nu m-au cunoscut,
păstorii s-au răzvrătit împotriva mea,+
profeții au profețit în numele lui Baal+
și i-au urmat pe cei care nu le erau de niciun folos.
9 «De aceea, vă voi pune din nou sub acuzare»,+ zice Iehova,
«și îi voi pune sub acuzare pe fiii fiilor voștri».
10 «Duceți-vă în regiunile de coastă ale* Chitimului+ și priviți!
Da, trimiteți pe cineva în Chedar+ și cumpăniți bine lucrurile;
vedeți dacă s-a mai întâmplat așa ceva.
11 Și-a mai schimbat vreo națiune dumnezeii cu alții care nu sunt dumnezei?
Dar poporul meu a schimbat gloria mea cu ceva nefolositor.+
12 Priviți înmărmurite, ceruri;
cutremurați-vă de groază», zice Iehova,
13 «fiindcă poporul meu a făcut două lucruri rele:
m-a părăsit pe mine, izvorul de apă vie,+
și și-a săpat* rezervoare,
rezervoare crăpate, care nu țin apa».
14 «Este oare Israelul un slujitor? Este el un sclav născut în casa stăpânului?
Atunci de ce a ajuns o pradă?
Au făcut din țara lui un motiv de groază.
Orașelor lui li s-a dat foc și nu mai este niciun locuitor în ele.
16 Locuitorii Nofului*+ și ai Tahpanesului+ se hrănesc de pe creștetul capului tău.
17 Oare nu ți-ai făcut tu singur aceasta
părăsindu-l pe Iehova, Dumnezeul tău,+
când el îți îndruma pașii pe cale?
19 Răutatea ta să te corecteze
și infidelitatea ta să te mustre!
Să știi și să înțelegi cât este de rău și de amarnic+
să-l părăsești pe Iehova, Dumnezeul tău!
Nu te-ai temut de mine»,+ zice Domnul Suveran, Iehova al armatelor.
Dar tu ai spus: „N-o să-ți slujesc”.
21 Eu te-am plantat ca viță roșie aleasă,+ toată dintr-o sămânță bună.
Cum de te-ai transformat înaintea mea într-un vlăstar degenerat de viță sălbatică?»+
22 «Chiar dacă te-ai spăla cu sodă și ai folosi multă leșie*,
vinovăția ta tot ar fi ca o pată înaintea mea»,+ zice Domnul Suveran Iehova.
23 Cum poți să spui: «Nu m-am pângărit.
N-am urmat Baali»?
Privește-ți calea în vale.
Ia aminte la ce ai făcut.
Ești ca o cămilă tânără și iute,
care aleargă încoace și-ncolo pe căile ei fără nicio țintă,
24 ca o măgăriță sălbatică obișnuită cu pustiul,
care adulmecă vântul în pofta ei*.
Cine o poate opri când este în călduri?
Niciunul dintre cei ce o caută nu va trebui să se obosească;
atunci când ea va fi la vremea împerecherii*, o vor găsi.
25 Ai grijă să nu-ți ajungă picioarele desculțe
și gâtul însetat!
Dar tu ai zis: «Degeaba!+
26 Așa cum un hoț se face de rușine când este prins,
tot așa a ajuns de rușine casa lui Israel,
ei, regii lor și prinții lor,
preoții lor și profeții lor.+
27 Ei spun unui copac: «Tu ești tatăl meu»+
și unei pietre: «Tu mi-ai dat naștere».
Mie însă îmi întorc spatele.*+
Dar în timpul nenorocirii lor vor spune:
«Ridică-te și salvează-ne!».+
28 O, Iuda, unde sunt acum dumnezeii pe care ți i-ai făcut?+
Să se ridice ei să te salveze în timpul nenorocirii tale, dacă pot,
căci dumnezeii tăi au ajuns la fel de numeroși ca orașele tale.+
29 «De ce continuați să mă acuzați?
De ce v-ați răzvrătit cu toții împotriva mea?»,+ zice Iehova.
30 În zadar i-am lovit pe fiii voștri.+
31 O, generație, dă atenție cuvântului lui Iehova!
Am devenit eu pentru Israel un pustiu
sau o țară a întunericului apăsător?
De ce a zis poporul meu: «Mergem unde vrem.
Nu vom mai veni la tine»?+
Totuși, poporul meu m-a uitat de zile nenumărate.+
33 O, femeie, cu câtă iscusință îți pregătești calea ca să cauți iubire!
Ai devenit pricepută în căile răutății.+
34 Chiar și poalele hainelor tale sunt pătate cu sângele sărmanilor* nevinovați,+
deși eu nu i-am surprins spărgându-ți casa;
poalele tale sunt pline de sângele lor.+
35 Tu însă spui: «Sunt nevinovată.
În mod sigur, mânia lui s-a întors de la mine».
Iată că acum aduc judecata împotriva ta
pentru că spui: «N-am păcătuit».
36 De ce tratezi cu atâta ușurință nestatornicia ta?