Iov
3 Apoi Iov a început să vorbească și să blesteme ziua în care s-a născut*.+ 2 Și Iov a zis:
4 Ziua aceea să se prefacă în întuneric.
Dumnezeu să nu se îngrijească de ea de sus
și lumina să nu strălucească peste ea.
5 S-o învăluie întunericul adânc*.
Un nor de ploaie s-o acopere
și tot ce întunecă ziua s-o înspăimânte.
6 Iar noaptea aceea s-o cuprindă bezna.+
Să nu se bucure printre zilele anului,
să nu intre în numărul lunilor.
7 Da, stearpă să fie noaptea aceea,
să nu se audă în ea niciun strigăt de bucurie.
11 De ce nu am murit la naștere?
De ce nu am pierit când am ieșit din pântece?+
12 De ce au fost genunchi care să mă primească
și sâni care să mă alăpteze?
13 Căci acum aș sta culcat și liniștit,+
aș dormi și m-aș odihni+
14 cu regii pământului și cu sfătuitorii lor,
care și-au construit locuri ce sunt acum ruine*,
15 sau cu prinții care aveau aur
și case pline cu argint.
16 Sau de ce n-am fost ca un făt avortat și ascuns,
ca niște copii care n-au văzut niciodată lumina?
18 Acolo, prizonierii sunt toți liniștiți,
nu mai aud glasul celui ce-i obliga să muncească.
21 De ce nu vine moartea la cei care o așteaptă?+
Ei sapă după ea mai mult decât după comori ascunse,
22 se bucură nespus de mult,
sunt fericiți când găsesc mormântul.
23 De ce îi dă el lumină omului care nu știe pe ce cale să meargă,
celui pe care Dumnezeu l-a îngrădit?+
25 Fiindcă ceea ce mă îngrozea a venit peste mine
și de lucrul de care mă temeam, de acela am parte.
26 Nu am pace, nu am liniște și nici odihnă,
și totuși necazurile vin unul după altul”.