Potrivit Bibliei
Vechiul Testament este oare perimat?
◼ „Vechiul Testament predică ura şi răzbunarea, ‘ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte’. Toate acestea au fost înlocuite prin Noul Testament care învaţă iubirea şi iertarea.“
◼ „Vechiul Testament nu se aplică în cazul creştinilor din zilele noastre; este, deci, inutil să continuăm să-l citim.“
EŞTI şi tu de această părere? sau ai mai auzit astfel de remarci? Vechiul Testament (Scripturile ebraice) este oare perimat şi înlocuit de Noul Testament (Scripturile greceşti creştine)? Ce spune Biblia însăşi?
Este interesant de reţinut că Noul Testament indică efectiv că legămîntul Legii, o alianţă pe care Dumnezeu o încheiase cu anticul Israel, este scos din uz şi nu se aplică, aşadar, creştinilor. (Efeseni 2:15; Evrei 8:13) Legămîntul Legii face parte integrantă din Vechiul Testament. Dar Vechiul Testament conţine mult mai multe lucruri decît legămîntul Legii!
Vechiul Testament conţine trei părţi care sînt de o mare valoare pentru creştinii de astăzi: 1) relatări istorice exacte, 2) texte poetice edificatoare şi 3) profeţii care întăresc credinţa. Să le examinăm.
Istoria biblică
Primele 17 cărţi din Vechiul Testament, de la Geneza pînă la Estera, conţin relatarea istorică despre modul în care a tratat Dumnezeu cu omul de la crearea acestuia din urmă şi pînă în secolul V î.e.n. Dar aceasta nu este doar o istorie moartă! Iată ce reiese din următoarele cuvinte ale apostolului Pavel: „Aceste lucruri /relatate în Vechiul Testament/ li s-au întîmplat ca exemple şi ele nu au fost scrise ca avertizare pentru noi /creştinii/, asupra cărora au sosit sfîrşiturile sistemelor de lucruri.“ — 1 Corinteni 10:11.
De ce consideră Pavel că aceste relatări istorice sînt importante pentru creştini cu toate că aceştia aveau să apară cu secole mai tîrziu? Pur şi simplu pentru că natura umană nu s-a schimbat pe parcursul secolelor? (Maleahi 3:6) Discipolul creştin Iacob spune despre Iehova Dumnezeu: „La el nu există variaţie a mişcării de rotaţie a umbrei“. (Iacob 1:17) Umbra variază: ea este foarte redusă la amiază, şi foarte mare la apusul soarelui. Dar Iehova este deosebit; personalitatea sa este neschimbătoare.
Aşadar, noi putem să învăţăm mult din modul în care Iehova a acţionat faţă de patriarhi, faţă de Israel la Marea Roşie şi în deşert, precum şi faţă de multe alte persoane. De exemplu, aşa cum Dumnezeu se simţea ofensat atunci cînd israeliţii practicau idolatria sau comiteau fornicaţie tot aşa lui îi displace cînd creştinii se angajează într-o astfel de conduită. (1 Corinteni 10:1–12) Cu toate că legămîntul Legii nu mai trebuie respectat de către creştini, el le oferă, prin intermediul principiilor sale fundamentale, informaţii preţioase cu privire la personalitatea lui Iehova.
Textele poetice şi profeţiile
Următoarele cinci cărţi, de la Iov pînă la Cîntarea cîntărilor, sînt texte poetice. Dar aceste cărţi nu constituie doar o literatură bună; conţinutul lor este edificator pe plan spiritual şi adeseori bazat pe evenimente istorice. Nu este oare lectura Psalmilor foarte emoţionantă? Şi cine nu remarcă valoarea practică a sfaturilor conţinute în Proverbe referitor la cinste, gelozie şi la alte aspecte din cadrul relaţiilor umane? (Proverbe 11:1; 14:30) Fără nici o îndoială, aceste cărţi sînt tot atît de utile astăzi ca şi atunci cînd au fost redactate.
Ultimele 17 cărţi din Vechiul Testament, de la Isaia la Maleahi, sînt cărţi profetice. Ele conţin proclamaţiile profeţilor evrei din timpurile antice şi informaţii precise, furnizate cu secole înainte, care se refereau la venirea lui Mesia pe pămînt. În Noul Testament, evangheliile arată împlinirea a zeci din aceste profeţii pînă în cele mai mici detalii. Desigur, aprecierea faţă de exactitatea acestor profeţii ne va întări credinţa în Isus Cristos, cel pe care Dumnezeu l-a trimis pentru a ne elibera.
Contradictorii?
Dar sînt oare în armonie Vechiul Testament şi Noul Testament în pofida diferenţelor care există între ele? Să ilustrăm lucrul acesta: Un tată îi va disciplina pe cei doi fii ai săi într-o manieră diferită, conform personalităţii fiecăruia. Tot la fel, tonul folosit de Iehova pentru a da sfaturile cuprinse în Vechiul Testament, destinate unei naţiuni dedicată lui prin naştere, diferă de tonul sfaturilor pe care le-a adresat congregaţiei creştine, compusă din persoane care au ales ele să îi slujească.
Aşadar, o examinare aprofundată a Bibliei arată că aceste două părţi nu sînt contradictorii, ci mai degrabă complementare. Amîndouă sînt de folos pentru ca „omul lui Dumnezeu să fie pe deplin competent“. — 2 Timotei 3:16, 17.
De exemplu, permite într-adevăr Vechiul Testament ca cineva să se răzbune personal, în timp ce Noul Testament condamnă această atitudine? Absolut deloc! Şi unul şi celălalt recomandă iubirea faţă de duşmani, arătînd că răzbunarea îi aparţine lui Dumnezeu. (Compară Deuteronom 32:35, 41 şi Proverbe 25:21, 22 cu Romani 12:17–21.) În realitate, cînd Vechiul Testament foloseşte expresia ‘ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte’ nu se referă la răzbunarea personală ci, mai degrabă, la compensaţia echitabilă impusă de un tribunal autorizat în mod legal. — Exod 21:1, 22–25.
Vechiul Testament nu este deci nici perimat, nici în dezacord cu restul Scripturilor. Biblia demonstrează că el este la fel de actual şi de util pentru creştinii de astăzi ca şi Noul Testament. Adu-ţi aminte de cuvintele lui Isus Cristos: „Omul nu trebuie să trăiască numai cu pîine, ci cu orice declaraţie care iese din gura lui Iehova“. Iar aceasta include atît Scripturile ebraice cît şi Scripturile greceşti creştine. — Matei 4:4; vezi Deuteronom 8:3.