Tinerii se întreabă . . .

Cum pot fi fericit trăind doar cu un singur părinte?

„Copiii cu ambii părinţi pot avea propria lor cameră şi pot să-şi cumpere haine noi. Dar eu trebuie să-mi împart camera; cu greu obţin vreodată hainele care-mi plac. Mama spune că nu-şi poate permite acest lucru. Avînd în vedere toate corvezile pe care trebuie să le fac în jurul casei în timp ce ea lucrează, mă simt ca o servitoare — ca şi cum mi-ar fi răpită o parte din copilăria mea.“ — Shalonda, 13 ani.

CĂMINUL cu ambii părinţi este ideal. Doi părinţi iubitori pot oferi de obicei mai multă îndrumare, protecţie şi sprijin decît poate unul. „Mai bine doi decît unul, spune Biblia, căci iau o răsplată cu atît mai bună pentru munca lor.“ — Ecleziast 4:9.

Nu este surprinzător, aşadar, că în pofida creşterii în spirală a căminelor cu un singur părinte, mulţi tineri se simt stînjeniţi că trăiesc în astfel de familii. Ei simt poate că nu sînt în stare să înfrunte presiunile şi problemele la care îi supune o astfel de viaţă. Cum ar sta lucrurile, deci, în caz că împrejurări care ies de sub controlul tău te-ar priva de iubirea şi atenţia unuia dintre părinţi? Eşti oare sortit suferinţei? Categoric, nu.

Contează mult optica prin care priveşti situaţia. Proverbe 15:15 spune: „Toate zilele celui nenorocit sînt rele, dar cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat.“ În armonie cu acest principiu, Dr. Helen Mendes spune: „Familiile cu un singur părinte trebuie să se considere drept grupuri şi să se recunoască drept familii intacte“, nu drept cămine dezbinate. Ea adaugă: „Astfel de familii au o atitudine şi o concepţie despre viaţă total diferită cînd încep să se considere ca elemente acceptabile pe plan social.“ Dar este oare realist să ai o astfel de optică pozitivă?

Calitate — nu cantitate

Cercetătorii care lucrează pentru cotidianul Family Relations ne amintesc: „Prezenţa ambilor părinţi într-un cămin nu garantează că vor fi furnizate iubire, o educaţie corespunzătoare şi o îndrumare înţeleaptă.“ Ei mai notează: „Un părinte prezent fizic într-un cămin poate fi de multe ori absent din punct de vedere psihologic [mintal].“ Aşadar, fericirea ta depinde nu de cîţi părinţi se află cu tine în casă ci de ce fel de părinţi sau părinte ai şi de interesul şi consideraţia pe care le dovedeşte pentru bunăstarea ta. După cum a observat psihologul Richard A. Gardner: „Părinţii răi, fie unul singur, fie doi, îi fac pe copiii lor să fie nefericiţi; iar părinţii buni, fie unul singur, fie doi, îşi ajută copiii să crească mai sănătoşi şi mai fericiţi.“ Iar un părinte singur face adesea eforturi admirabile pentru a le acorda copiilor săi atenţia necesară.

Melanie, o tînără de 17 ani, spune: „Nu a fost uşor de cînd tata ne-a părăsit. A fost o greutate reală pentru mama, deoarece acum ea lucrează. Dar noi mergem la întrunirile noastre creştine şi facem cu regularitate studiu biblic, ceea ce se întîmpla rar atunci cînd tata trăia împreună cu noi.“ Ea adaugă: „Facem multe lucruri ca familie şi sîntem foarte apropiate. Bineînţeles, îmi lipseşte tata, dar sînt foarte fericită să trăiesc împreună cu mama.“ Dacă părintele cu care locuieşti depune eforturi similare pentru a te creşte „în disciplina şi în învăţătura Domnului [lui Iehova, T.L.N.]“, tu poţi totuşi prospera şi înflori chiar dacă structura familiei tale nu este ideală. — Efeseni 6:4.

Mulţumeşte-te cu puţin

Există însă unele motive reale de îngrijorare care se pot ivi. Un studiu a indicat că imediat după un divorţ, un cămin cu un singur părinte poate suferi un declin de 73% în ceea ce priveşte nivelul său de trai. Se înţelege deci că banii constituie un motiv major de îngrijorare pentru majoritatea familiilor cu un singur părinte.a

Ce poţi face tu? Probabil că resursele financiare ale familiei nu sînt sub controlul tău. Dar tu poţi contribui la păstrarea mai îndelungată a resurselor de care dispuneţi evitînd risipa. (Vezi Ioan 6:12.) Tînărul Rodney spune: „În jurul casei mă străduiesc să fiu atent ca să nu rup sau să pierd ceva, deoarece reparaţia sau înlocuirea lucrurilor costă bani. Caut să închid aparatele electrice sau să sting becurile atunci cînd este cazul. Aceasta ajută la micşorarea notei de plată pentru curentul electric.“

Tony, un tînăr de 14 ani se străduieşte să aplice un procedeu diferit. El spune: „Copiii din şcoala mea le pretind părinţilor lor să le cumpere pantofi şi haine confecţionate de creatorii de modă. Ei refuză să meargă la şcoală fără ele.“ Tony adaugă: „Eu nu am îmbrăcăminte la ultima modă, dar sînt ordonat şi curat şi am grijă de lucrurile pe care le posed. Mama face tot ce poate; nu vreau să o mai împovărez.“ O astfel de atitudine de înţelegere reciprocă nu numai că ajută la conservarea unor resurse limitate, dar este şi o reală sursă de încurajare pentru un părinte. — 1 Petru 3:8.

Limitarea sau eliminarea gustărilor şi a preparatelor la minut poate fi, de asemenea, utilă. Tînăra Rita face observaţia: „A mînca acasă nu este poate tot atît de atrăgător ca şi a mînca la un restaurant cu servire rapidă, dar salvează bani.“ Iată o evaluare într-adevăr înţeleaptă! Unii tineri care lucrează cu jumătate de normă donează o parte din venitul lor pentru fondurile familiei. Danny, un tînăr de 13 ani, îi dă mamei sale banii obţinuţi prin distribuire de ziare. Mama sa explică: „După ce plătesc chiria, gazul, telefonul, hrana şi cumpăr haine, aceştia sînt banii pe care îi mai avem pentru a trăi. Şi Danny este într-adevăr un copil minunat; el o face realmente cu plăcere.“ Cooperarea în această privinţă este un mod de a-ţi «cinsti părintele». — Matei 15:4.

Înainte de a căuta un loc de muncă cu jumătate de normă discută, totuşi, cu părintele tău.b Un loc de muncă cu jumătate de normă s-ar putea suprapune cu programul tău de şcoală, cu activităţile casnice şi cu întrunirile creştine. (Evrei 10:24, 25) De obicei, părinţii pot să le asigure într-o oarecare măsură copiilor lor mijloacele de existenţă fără să fie necesar ca aceşti copii să-şi asume o parte importantă a responsabilităţii în acest sens. Însă, în acest caz, trebuie poate să faceţi faţă situaţiei de a avea un venit limitat. Aminteşte-ţi totuşi că deşi lucrurile materiale şi banii sînt necesari, creştinii sînt îndemnaţi să fie mulţumiţi «dacă au cu ce să se hrănească şi cu ce să se acopere». — 1 Timotei 6:8–10; Luca 12:15.

De exemplu, poate este necesar ca familia ta să se mute dintr-o casă mai mare într-una mai mică sau într-un apartament, ceea ce ar pretinde ca de acum tu să locuieşti în aceeaşi cameră cu un membru al familiei. Dar poţi fi totuşi mulţumit. Şi cu puţină ingeniozitate, îţi poţi păstra o măsură oarecare de intimitate. Unele familii, de exemplu, au construit paturi supraetajate în camera de zi, ascunse vederii de etajere cu cărţi. O simplă organizare a spaţiului disponibil sau utilizarea unui obiect ca paravan despărţitor pot fi, de asemenea, suficiente pentru a oferi cel puţin o senzaţie de intimitate.

În orice caz, psihologul Richard A. Gardner le aminteşte tinerilor cu un singur părinte: „Este important să nu uităm că banii — şi tot ce se poate cumpăra cu ei — nu sînt lucrurile cele mai importante în viaţă. . . . Lucruri cum ar fi: ce fel de persoană eşti şi cum îi tratezi pe alţii, acestea vor determina cît de fericit vei fi în viaţă.“ (Vezi Fapte 20:35.) În această privinţă, apostolul Pavel a spus: „Am învăţat în cele ce sînt să fiu mulţumit cu ce am. . . . sînt deprins . . . în orice şi în toate.“ — Filipeni 4:11, 12, Biblia Nitzulescu, 1913.

Poate trebuie totodată să-ţi asumi o parte mai mare de responsabilitate la bunul mers al casei decît o făceai cînd locuiai cu amîndoi părinţii. Dar în loc să priveşti cu pesimism această situaţie, încearcă să o vezi ca pe o posibilitate atît de a-ţi ajuta părintele, cît şi de a te instrui pe tine însuţi pentru responsabilităţi viitoare.

Cum să faci faţă situaţiei în caz de supraîncărcare

Uneori, un tînăr ajunge, totuşi, să aibă mai multe responsabilităţi decît poate purta. Acest lucru este posibil să se întîmple în special dacă eşti cel mai mare dintre copii. Ce ar trebui să faci? Încearcă să vorbeşti cu părintele tău şi să-i explici cum te afectează această problemă. Probabil i-ai putea sugera să împartă sarcinile gospodăreşti într-un mod mai echitabil. De exemplu, unele familii afişează o listă cu toate sarcinile gospodăreşti pe care trebuie să le îndeplinească fiecare membru al familiei. Pentru ca niciunul să nu aibă întotdeauna de făcut sarcinile mai neplăcute, în unele familii se face cu regularitate o rotaţie a sarcinilor între membrii capabili ai familiei.

Sugestiile sus menţionate se pot dovedi utile pentru a face faţă cît mai bine posibil situaţiei tale. Aceasta nu înseamnă, totuşi, că din cînd în cînd n-ai vrea să ai un al doilea părinte în casă. Dar un tînăr numit Carrie s-a exprimat astfel: „În realitate nu vei depăşi niciodată durerea, dar ea se va diminua cu timpul. Este ca şi cum ai avea un neg mare pe mînă. Întotdeauna este acolo, dar uneori nu-l mai observi.“

Depinde mult însă, cît de asiduu te străduieşti să faci faţă situaţiei. Căci în pofida dezavantajelor pe care le prezintă un cămin cu un singur părinte, tu poţi să-ţi aduci contribuţia pentru ca viaţa ta în cadrul acestuia să fie un succes şi o bucurie!

[Note de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Pregătirea propriului tău dejun este o modalitate de a economisi timpul şi banii părinţilor tăi