O creştere fenomenală

MARTORII LUI IEHOVA nu au constituit niciodată o ameninţare la adresa autorităţilor politice din ţările în care trăiesc, lucru recunoscut în prezent. Comentînd despre unul dintre congresele ţinute în vara trecută în fosta Uniune Sovietică, ziarul Krasnoyarskiy Komsomolets făcea remarca: „Ideologii din ţara noastră au înţeles, în sfîrşit, că poporul lui Iehova nu ameninţă în nici un fel legea şi ordinea publică“.

În mod similar, ziarul sovietic Vostochno-Sibirskaya Pravda spunea: „Întrucît organizaţia Martorilor lui Iehova este strict religioasă, ei nu participă la conflictele politice şi nu-i încurajează pe membrii lor să sprijine vreun bloc politic, ci sprijină autoritatea Bibliei şi a Autorului ei, Iehova Dumnezeu“.

Creştere în primii ani

Martorii lui Iehova sînt activi în Europa răsăriteană de multe decenii. Spre sfîrşitul anilor ’30 în România existau peste două mii de Martori, în Polonia o mie, în Cehoslovacia şi Ungaria cîteva sute, iar în Iugoslavia cîteva zeci. Deşi în vasta Uniune Sovietică exista doar un număr mic, lucrurile s-au schimbat pe neaşteptate.

Un expert în chestiuni sovietice, Walter Kolarz, spunea în cartea sa Religion in the Soviet Union că alţi Martori au intrat în Rusia „prin teritoriile anexate Uniunii Sovietice în 1939–40, teritorii în care existau grupuri mici, dar foarte active de Martori ai lui Iehova“. Astfel, Martorii care locuiau în părţile estice ale Poloniei, Cehoslovaciei şi României au fost transplantaţi dintr-odată, cum s-ar zice peste noapte, în fosta Uniune Sovietică!

Un alt mijloc remarcabil prin care Martorii lui Iehova au intrat în fosta Uniune Sovietică au fost lagărele de concentrare germane. Cum aşa? În timpul celui de-al doilea război mondial, mulţi prizonieri ruşi s-au aflat în aceste lagăre alături de mii de Martori germani. Aceştia din urmă fuseseră aruncaţi în lagăre deoarece au păstrat o poziţie fermă de neutralitate creştină (Ioan 17:16; 18:36). Ei au preferat să sufere şi să moară mai degrabă decît să încalce legea lui Dumnezeu alăturîndu-se armatelor lui Hitler şi făcîndu-se vinovaţi de uciderea fraţilor creştini din alte ţări sau a altor persoane. — 1 Ioan 3:10–12.

Astfel, aşa cum a scris Kolarz, „lagărele de concentrare germane, oricît de incredibil ar putea părea, constituie una din căile prin care mesajul Martorilor lui Iehova a păstruns în Rusia. El a fost adus aici de către prizonierii ruşi din Germania care au admirat curajul şi fermitatea ‘Martorilor’ şi, probabil, din acest motiv au găsit teologia lor atractivă“. După cum se spune, numai în lagărul de concentrare pentru femei din Ravensbrück, zeci de tinere rusoaice au acceptat mesajul Bibliei proclamat de Martorii lui Iehova.

După război, unii prizonieri din ţările Europei răsăritene care deveniseră Martori ai lui Iehova s-au reîntors în ţările lor natale unde au predicat cu zel că domnia Regatului lui Dumnezeu este singura speranţă de pace durabilă. Astfel, numărul Martorilor lui Iehova din Europa răsăriteană a crescut considerabil. În aprilie 1946, peste patru mii de Martori predicau în fosta Uniune Sovietică, iar acest număr s-a dublat rapid. În septembrie 1946, Martorii din România au ţinut la Bucureşti un congres la care au asistat circa 15.000 de persoane.

Puţin după aceea a început războiul rece şi o dată cu aceasta călătoriile şi comunicarea dintre Europa răsăriteană şi Occident au încetat. Mai mult, noile guverne ajunse la putere în Europa răsăriteană au început să se împotrivească Martorilor lui Iehova. Din nefericire, ei i-au considerat pe Martori o ameninţare şi mulţi au fost întemniţaţi. În pofida acestui lucru, în 1951 existau în Cehoslovacia 3.705 Martori activi; în Ungaria, 2.583; în Iugoslavia, 617 şi în Polonia peste 15.000.

Creşterea a continuat în pofida opoziţiei

În 1967, Maurice Hindus a scris despre Martorii lui Iehova în cartea sa The Kremlin’s Human Dilemma. Ceea ce a spus el se aplica atît Martorilor din fosta Uniune Sovietică, cît şi celor din alte părţi ale Europei răsăritene. „Deşi activează clandestin, ei sînt descoperiţi şi li se dau pedepse grele cu închisoarea. Dar nu pot fi opriţi. Oprimaţi într-un loc, apar brusc în altul . . . Ei par tot atît de indestructibili ca poliţia sovietică.“

În primăvara anului 1951, Martorii lui Iehova din fosta Uniune Sovietică au primit o grea lovitură. Peste şapte mii de Martori din republicile sovietice europene au fost arestaţi şi duşi în lagăre de detenţie din părţi îndepărtate ale ţării, printre care Siberia şi Vorkuta, din nordul îndepărtat. Care a fost rezultatul?

„Aceasta nu a însemnat sfîrşitul ‘Martorilor’ din Rusia, a notat Kolarz, ci doar începutul unui nou capitol în activitatea lor de prozelitism. Ei încercau chiar să-şi propage credinţa în timp ce stăteau în gări în drumul lor spre exil. Guvernul sovietic nu ar fi putut face ceva mai bun pentru răspîndirea credinţei lor decît să-i deporteze. Scoşi din izolarea lor rurală, ‘Martorii’ au fost aduşi într-o lume mai vastă, chiar dacă aceasta nu era altceva decît lumea teribilă a lagărelor de concentrare şi de muncă forţată.“

În închisori şi în afara lor

Asemenea creştinilor din primul secol, Martorii lui Iehova din fosta Uniune Sovietică continuau să predice fără întrerupere chiar şi atunci cînd erau persecutaţi (Faptele 5:42). Helene Celmina, o letonă condamnată pentru unele pretinse delicte, spune că în sectorul lagărului de concentrare de la Potma unde a fost închisă ea din 1962 pînă în 1966 existau circa 350 de deţinuţi. „Aproximativ jumătate dintre ei, spune ea, erau Martori ai lui Iehova.“ În cartea sa, Women in Soviet Prisons, Celmina a descris ce a văzut ea în lagăr:

„De la Brooklyn soseşte cu regularitate literatură, în stare bună şi în cantităţi mari prin canale clandestine şi bine organizate . . . Nimeni nu putea înţelege cum reuşea literatura interzisă să străbată această zonă cu sîrmă ghimpată şi cu contact uman restrîns — şi încă din Statele Unite! Mulţi Martori ai lui Iehova au primit zece ani de muncă forţată pentru simplul fapt că în apartamentele lor au fost găsite cîteva exemplare ale revistei Turnul de veghere. Avînd în vedere faptul că posedarea acestor publicaţii putea să însemne arestare, este de înţeles că prezenţa lor în lagăr era un motiv de îngrijorare şi exasperare pentru cei din administraţie“.

Cu ajutorul lui Iehova, nimic nu putea împiedica distribuirea hranei spirituale! Celmina a făcut observaţia: „Nimeni nu a descoperit cum pătrunde [Turnul de veghere] în lagăr. Odată condamnat, fiecare prizonier este complet dezbrăcat şi percheziţionat cu atenţie. La sosirea în lagăr, toţi prizonierii sînt din nou percheziţionaţi cu foarte multă atenţie. Valizele sînt verificate pentru a se descoperi dacă nu au fund dublu. Nici unui străin nu-i este permis să intre în lagăr fără un motiv întemeiat. Cînd deţinuţii sînt scoşi din zona lagărului pentru a lucra pe cîmp, ei sînt înconjuraţi de gardieni înarmaţi şi nimănui nu îi este permis să se apropie de ei. Seara, la reîntoarcerea în lagăr, fiecărui deţinut i se face o percheziţie amănunţită. Dar în pofida acestei supravegheri, literatura de la Brooklyn ajunge în mîinile cititorilor ei“.

În acelaşi timp, creştini curajoşi din afara lagărelor sovietice depuneau eforturi pentru a-şi continua activitatea publică de predicare şi instruire. Acest lucru reieşea din publicaţiile şi filmele care erau produse pentru a le împiedica ministerul. De exemplu, în 1978 a fost publicată o carte (The Truths About Jehovah’s Witnesses) care avea drept scop, după cum se putea citi în introducerea ei, „introducerea educaţiei ateiste printre discipolii acestei mişcări religioase“.

Autorul, V. V. Konik, nota printre altele că, de cele mai multe ori, Martorii lui Iehova ţineau cuvîntări publice cu ocazia funeraliilor şi căsătoriilor. „De exemplu, a scris el, în august 1973, în satul Krasnaya Polyana din regiunea Krasnodarskiy, la căsătoria a doi membri ai organizaţiei au asistat circa 500 de persoane. Şase predicatori au ţinut cuvîntări care au fost transmise la două megafoane. Apoi a fost prezentată o dramă pentru a arăta cum iniţiază Martorii lui Iehova conversaţii cu persoane de alte religii şi cu atei.“

Da, în pofida interdicţiei lucrării lor, Martorii lui Iehova din Europa răsăriteană au continuat să predice cu zel vestea bună a Regatului lui Dumnezeu, supunîndu-se poruncii profetice a lui Cristos (Matei 24:14). În sfîrşit, în mai şi iunie 1989, Martorii lui Iehova au fost legalizaţi în Polonia şi Ungaria, în aprilie 1990 în România, în martie 1991 în fosta Uniune Sovietică, iar în Bulgaria în iulie 1991. Şi chiar şi în Cehoslovacia lucrarea lor este îndeplinită în mod liber.

Congresişti fericiţi

Cunoscînd aceste lucruri, veţi înţelege mai bine, probabil, de ce zeci de mii de delegaţi de la congresele din Europa răsăriteană s-au bucurat — plîngînd, îmbrăţişîndu-se, aplaudînd şi schimbînd semne de salut.

Congresele de la Budapesta, Praga şi Zagreb au fost prevăzute să fie „congrese internaţionale“, şi au fost făcute aranjamente speciale pentru a adăposti zecile de mii de delegaţi din alte ţări. În fosta Uniune Sovietică au fost ţinute congrese în 7 oraşe cu o asistenţă de 74.252 de persoane; Polonia a avut o asistenţă de 131.554 de persoane la cele 12 congrese ale ei; iar la cele opt congrese din România au asistat 34.808 persoane. Deşi Martorii din Bulgaria nu au putut să organizeze congrese în ţara lor, circa trei sute dintre ei au trecut graniţa şi au mers la Salonic, Grecia, unde s-au bucurat audiind programul în propria lor limbă.

Nu a fost uşor pentru Martorii din Europa răsăriteană să facă aranjamente în vederea găzduirii a mii de delegaţi. Să ne gîndim: În fosta Uniune Sovietică nu au fost ţinute niciodată înainte congrese atît de mari! Iar faptul de a găzdui zeci de mii de oaspeţi a fost o sarcină uriaşă pentru Martorii din Budapesta şi Praga. În plus, să ne imaginăm congresul de la Zagreb ţinut sub ameninţarea unui război civil şi în zgomotul exploziilor din depărtare!

Cu siguranţă, veţi citi cu bucurie relatarea care urmează cu privire la aceste congrese.

[Harta de la pagina 7]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

LOCURILE UNDE AU FOST ŢINUTE CELE TREI CONGRESE INTERNAŢIONALE ŞI CELE ŞAPTE LOCALITĂŢI DE CONGRES DIN FOSTA UNIUNE SOVIETICĂ

UNIUNEA SOVIETICĂ

TALLINN

KIEV

LVOV

CERNOVCV

ODESSA

POLONIA

GERMANIA

CEHOSLOVACIA

PRAGA

AUSTRIA

UNGARIA

BUDAPESTA

ROMÂNIA

IUGOSLAVIA

ZAGREB

BULGARIA

ALBANIA

ITALIA

GRECIA

TURCIA

[Harta]

UNIUNEA SOVIETICĂ

ALMA-ATA

USOLJE-SIBIRSKOJE