A fi stîngaci — Dezavantaj sau avantaj?

DACĂ sînteţi stîngaci, vă deranjează faptul că sînteţi diferit de persoanele care se folosesc de mîna dreaptă? Este adevărat că stîngacii constituie o minoritate, deşi procentul exact este dificil de determinat. Estimările numărului stîngacilor oscilează între 1 şi 30%.

Michael Barsley, care a cercetat cu atenţie acest subiect, a scris în cartea sa Left-Handed People: „Între 1% şi 30% trebuie să existe cu siguranţă o cifră care se apropie de cea reală, dar nici o statistică nu a fost universal acceptată. Am putea spune că 4 sau 5% este o estimare plauzibilă într-o democraţie civilizată şi cu vederi largi în ce priveşte instruirea“.

Encyclopedia International de Grolier fixează numărul stîngacilor la nivel mondial la circa 6%. Dar chiar 5 sau 6% din populaţia lumii ar echivala cu circa 300 de milioane de oameni. Aşadar, în caz că sînteţi stîngaci aveţi o companie apreciabilă.

Un stîngaci s-ar putea simţi iritat la ideea că atît de multe obiecte casnice sînt proiectate pentru cei care se folosesc de mîna dreaptă. De exemplu, robinetul de apă rece este de obicei amplasat în partea dreaptă a chiuvetei, evident deoarece este cel mai frecvent utilizat. La televizoare, butoanele de selecţie ale canalelor şi de control se găsesc şi ele, în general, pe partea dreaptă. Aşadar, pentru stîngaci este mai incomod să utilizeze aceste obiecte.

Cărui lucru se datorează faptul de a fi stîngaci?

De ce unii se folosesc de mîna stîngă pentru aproape toate lucrurile pe care le fac? Există diverse explicaţii. Studiile sugerează că este vorba de o caracteristică ereditară, deşi mediul în care creşte un copil în anii de formare poate influenţa măsura în care va prefera să se folosească de dreapta sau de stînga.

De-a lungul anilor au fost propuse unele teorii interesante. Paul Broca, neurochirurg francez din secolul al XIX-lea, a formulat teoria potrivit căreia funcţiile cerebrale ale unui stîngaci sînt o reflectare în oglindă a celor aparţinînd unei persoane care se foloseşte de dreapta.

Alţii au dus mai departe această teorie crezînd că ea s-ar aplica la fel de bine şi în sens fizic. Ei se aşteptau, aşadar, ca inima stîngacilor să fie localizată în partea dreaptă a corpului. Anatomiştii au dovedit curînd că nu aşa stau lucrurile. Se pare însă că există o strînsă legătură între structura creierului şi faptul de a fi sau nu stîngaci, iar neurologii şi-au intensificat cercetările asupra acestei probleme.

Cele două părţi ale creierului uman sînt numite emisfere, şi încă din secolul al XIX-lea s-a înţeles că emisferele cerebrale sînt specializate în diverse sarcini. Cercetările sugerează că la majoritatea oamenilor emisfera cerebrală stîngă este sediul funcţiunilor verbale, matematice, logice şi analitice în general, în timp ce emisfera dreaptă pare să favorizeze lucruri cum ar fi muzica şi arta. Se pare însă că stîngacii prelucrează informaţiile şi utilizează cele două emisfere în moduri diferite.

Există prejudecăţi?

Astăzi, în ţările civilizate, cu excepţia unor tachinări ocazionale, nu există prejudecăţi în sensul real al cuvîntului la adresa stîngacilor. Însă, lucrurile nu au stat întotdeauna aşa. Unele ţări au fost intolerante faţă de stîngaci. Scrierea cu mîna stîngă era interzisă în unele şcoli. Şi nu cu prea mult timp în urmă părinţii şi cadrele didactice legau cu o curea la spate mîna „greşită“ a copilului pentru a-l obliga să se folosească de mîna dreaptă.

În trecut, aversiunea naturală a omului faţă de orice lucru ce era diferit era stimulată de mituri religioase. Cîndva unii pretindeau că Diavolul era stîngaci, în timp ce se presupunea că Dumnezeu utiliza dreapta. Acest lucru transpare din multe picturi vechi de secole. Cînd le priviţi, observaţi ce mînă este utilizată pentru gestică sau pentru ţinerea obiectelor. Despre utilizarea mîinii stîngi se spunea, de asemenea, că este tipică vrăjitorilor.

Este demn de remarcat faptul că astfel de mituri nu au nici un suport în Sfînta Biblie. În timpurile biblice, atît stîngacii, cît şi oamenii care se foloseau de dreapta îndeplineau fapte remarcabile aprobate de Dumnezeu. Un exemplu elocvent este cel din relatarea privitoare la judecătorul Ehud. Fiind oprimaţi de regele Eglon al Moabului, israeliţii s-au îndreptat spre Dumnezeu pentru ajutor. Iehova l-a utilizat pe Ehud care era stîngaci pentru a-l ucide pe grasul rege Eglon, şi faptul că Ehud era stîngaci s-a dovedit un avantaj evident în strategia sa. — Judecătorii 3:15, 21.

De asemenea, tribul israelit al lui Beniamin avea un grup de elită format din războinici care se foloseau de mîna stîngă şi care erau renumiţi pentru precizia lor de a da lovituri mortale cu praştia (Judecătorii 20:16). Mai tîrziu, printre membrii care se aflau în armata regelui David sînt menţionaţi războinici care puteau să se folosească atît de stînga, cît şi de dreapta (1 Cronici 12:2). Astfel, oricine are prejudecăţi faţă de stîngaci acţionează aşa din ignoranţă.

Nici un motiv de a vă simţi inferior

Să analizăm şi unele rezultate obţinute de stîngaci în societatea noastră modernă. Mulţi dintre ei au devenit campioni ai sportului. Babe Ruth, considerat unul dintre cei mai mari campioni din istoria baseball-ului, era stîngaci la fel ca mulţi alţi jucători de baseball.

Şi la crichet mulţi jucători faimoşi, atît la aruncare, cît şi la bătaie, sînt stîngaci. Într-un turneu amical de crichet întreprins în Anglia, echipa din Indiile Occidentale era compusă în majoritate din stîngaci. Unul dintre cei mai renumiţi jucători de crichet, Sir Gary Sobers din Indiile Occidentale, a jucat atît la bătaie, cît şi la aruncare folosindu-se de mîna stîngă.

Scrima, un sport popular olimpic, are de asemenea mulţi jucători care folosesc stînga. La Jocurile olimpice din 1980, 3 din cei 4 scrimeri care au obţinut medalii de aur au fost stîngaci.

Unele personaje faimoase din lumea spectacolelor au fost stîngace. Charles Chaplin, într-unul din filmele sale de succes, a cîntat la vioară cu mîna stîngă. Printre alţii pot fi amintiţi Harpo Marx şi Danny Kaye, cel care făcea orice.

În lumea artei, probabil cel mai renumit stîngaci este Leonardo da Vinci. Deşi există o anumită incertitudine cu privire la faptul dacă era sau nu stîngaci din naştere, se pare că există ample dovezi că el a scris şi pictat cu stînga, deşi cu o ocazie el a demonstrat, de asemenea, că este ambidextru.

Scrierea în oglindă

Există o strînsă legătură între faptul de a scrie cu mîna stîngă şi scrierea în oglindă, în care literele sînt scrise în sens invers, iar rîndurile se întind pe pagină de la dreapta spre stînga. Dr. Macdonald Critchley, în broşura sa Mirror-Writing, explică: „Prin termenul scriere în oglindă . . . se înţelege acel tip de scriere care se efectuează în direcţie opusă celei normale, literele fiind şi ele inversate. De aceea, scrierea este ilizibilă pînă cînd este ţinută în faţa unei oglinzi; un exemplu cunoscut de scriere în oglindă este cel al literelor imprimate pe o sugativă“.

Evident, acest tip de scriere poate fi realizat atunci cînd ţii stiloul în stînga, aşadar, acest fenomen interesant aparţine aproape în exclusivitate stîngacilor. O consemnare timpurie a acestui lucru este cea a unui soldat care îşi pierduse braţul drept în război. Cînd a început să scrie cu stînga, automat el a scris invers. Unii copii fac aceasta cu anumite litere, cum ar fi b, d, p şi q cînd învaţă să scrie.

Probabil cel mai cunoscut pentru scrierea în oglindă în domeniul literaturii este Lewis Carroll, autorul stîngaci al cărţii Alice în Ţara minunilor. Aceasta pare să-l fi inspirat în lucrarea sa Through the Looking Glass, în care orice lucru este inversat, pus de-a-ndoaselea sau în oglindă.

O binecuvîntare, sau un dezavantaj?

Aşadar, dacă sînteţi stîngaci, puteţi fi mulţumit că aproape pretutindeni găsiţi mai multă înţelegere decît au găsit colegii dvs. stîngaci din trecut. Astăzi, multe unelte, aparate şi articole de uz casnic — de pildă foarfeci, chei (de desfăcut conserve), cuţite speciale de curăţat cartofi şi mistrii — sînt special concepute pentru dvs. Puteţi chiar cumpăra un stilou a cărui peniţă are un format special ce facilitează scrierea cu mîna stîngă.

Desigur nu este cazul să vă cereţi scuze pentru că sînteţi stîngaci. S-ar putea foarte bine ca unele dintre reflexele dvs. să fie mai rapide şi mai precise decît ale persoanelor care utilizează dreapta. În mîna dvs. stîngă s-ar putea ascunde talente muzicale şi artistice.

Ce concluzie veţi trage deci? Faptul de a fi stîngaci este o binecuvîntare, sau un dezavantaj într-o lume a mîinii drepte? Deşi unii s-ar putea să nu-l considere chiar o binecuvîntare, faptul de a fi stîngaci se dovedeşte a fi din ce în ce mai puţin dezavantajos, iar uneori poate fi chiar avantajos.