Potrivit Bibliei
„Nuiaua disciplinei“ — Este ea demodată?
„Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua disciplinei o va dezlipi de el.“ — Proverbele 22:15.
„Orice pedeapsă fizică este dăunătoare pe plan afectiv şi trebuie evitată.“ — Părinţi anonimi.
FAPTUL că Biblia menţionează „nuiaua disciplinei“ stîrneşte controverse înflăcărate. Acest lucru este de înţeles, deoarece în fiecare an mii de copii mor ca urmare directă a abuzului fizic din partea unui părinte. Probabil acesta este motivul pentru care un comentariu biblic interpretează greşit principiul biblic referitor la pedeapsa corporală considerîndu-l o simplă „opinie condiţionată de cultura epocii“.
Dar nu opiniile culturale au inspirat Biblia, ci Dumnezeu a făcut aceasta (2 Timotei 3:16). Sînt comentariile ei privitoare la „nuiaua disciplinei“ nerezonabile? Este important să examinăm „nuiaua“ în contextul ei. Să ilustrăm: Luate în parte, elementele unui joc de puzzle nu spun mare lucru. Numai după potrivirea lor împreună se poate vedea imaginea în ansamblu. În mod asemănător, „nuiaua“ este doar una din piesele jocului. Pentru a vedea imaginea completă trebuie să îmbinăm „nuiaua“ cu celelalte principii biblice referitoare la disciplină.
Un punct de vedere echilibrat
Încurajează Biblia doar pedeapsa corporală? Să analizăm următoarele sfaturi:
• „Să n-o ţineţi întruna certîndu-vă şi cicălindu-vă copiii, trezind în ei mînie şi resentimente.“
• „Nu vă certaţi copiii aşa de tare încît aceştia să se descurajeze.“
‘Iată ceva mult mai rezonabil decît sfatul Bibliei’, ar putea spune unii. Dar acesta este sfatul Bibliei. El este consemnat la Efeseni 6:4 şi la Coloseni 3:21 (Noul Testament pe înţelesul tuturor).
Da, punctul de vedere al Bibliei este rezonabil. Ea recunoaşte că pedeapsa fizică nu este, de obicei, cea mai eficientă metodă de învăţare. Proverbele 8:33 spun „Ascultaţi disciplina“ (NW), nu ‘Simţiţi disciplina’. Iar Proverbele 17:10 subliniază că „o mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decît o sută de lovituri pe cel nebun“. În plus, Deuteronomul 11:19 recomandă disciplinarea preventivă, faptul de a profita de unele momente ocazionale pentru a întipări în copii valorile morale. Aşadar, punctul de vedere al Bibliei cu privire la disciplinare este echilibrat.
Ce se poate spune despre ‘nuia’?
Totuşi, Biblia menţionează „nuiaua“ disciplinei (Proverbele 13:24; 22:15; 23:13, 14; 29:15). Cum trebuie înţeles lucrul acesta?
Cuvîntul „nuia“ este tradus din cuvîntul ebraic shé·vet. Pentru evrei, shé·vet însemna un băţ sau un toiag, cum ar fi cel utilizat de un păstor. În acest context, nuiaua autorităţii sugerează îndrumare iubitoare, nu brutalitate dură. — Psalmul 23:4.
Shé·vet este utilizat adesea în sens simbolic în Biblie, reprezentînd autoritatea (2 Samuel 7:14; Isaia 14:5). Cînd face referire la autoritatea părintească, „nuiaua“ nu se referă în exclusivitate la pedeapsa corporală. Ea cuprinde toate formele de disciplinare, care cel mai adesea nu este nevoie să fie de ordin fizic. Iar cînd se aplică disciplinarea fizică, aceasta se întîmplă în general deoarece alte metode s-au dovedit ineficiente. Proverbele 22:15 spun că nebunia „este lipită“ („ancorată“, New Jerusalem Bible; „adînc înrădăcinată“, The New English Bible) de inima celui care primeşte disciplinare fizică. Aici nu este vorba doar de capricii copilăreşti.
Cum trebuie administrată disciplinarea?
În Biblie, disciplinarea este asociată în mod constant cu iubirea şi blîndeţea, nu cu mînia şi brutalitatea. Sfătuitorul abil trebuie să fie „blînd cu toţi . . . plin de îngăduinţă răbdătoare, să îndrepte cu blîndeţe pe potrivnici“. — 2 Timotei 2:24, 25.
Aşadar, disciplinarea nu este o descărcare emoţională pentru părinte. Mai degrabă, ea este o metodă de instruire. Ca atare, ea trebuie să-l înveţe ceva pe un copil care greşeşte. Cînd este administrată cu mînie, pedeapsa predă o lecţie greşită. Ea serveşte necesităţilor părintelui, nu celor ale copilului.
În plus, disciplinarea eficientă are limite. „Te voi corecta cu dreptate“, îi spune Iehova poporului său la Ieremia 46:28. Este deosebit de important să fim raţionali cînd administrăm o pedeapsă corporală. Lovirea sau scuturarea unui copil poate avea drept rezultat leziuni cerebrale sau chiar moartea.a Faptul de a trece dincolo de scopul propriu-zis al disciplinării — corectare şi învăţare — poate conduce la abuz asupra copilului.b
Biblia nu încurajează maltratarea
Înainte de a-l corecta pe poporul său, Iehova a spus: „Nu te teme . . . căci Eu sînt cu tine“ (Ieremia 46:28). Disciplinarea nu trebuie să-l facă pe un copil să se simtă abandonat. Dimpotrivă, copilul trebuie să simtă că părintele este ‘cu el’ prin aceea că îl încurajează cu iubire şi îl susţine. Dacă disciplinarea fizică este considerată necesară, copilul trebuie să înţeleagă motivul. Proverbele 29:15 spun că „nuiaua şi mustrarea dau înţelepciunea“.
Este trist că astăzi mulţi utilizează „nuiaua“ autorităţii părinteşti în mod abuziv. Însă, greşeala nu se află în principiile echilibrate ale Bibliei (compară cu Deuteronomul 32:5). Cînd analizăm „nuiaua“ în contextul ei, înţelegem că ea serveşte la învăţarea copiilor, nu la maltratarea lor. La fel ca în alte chestiuni, Biblia se dovedeşte a fi „utilă pentru a instrui, pentru a mustra, pentru a reglementa lucrurile, pentru a disciplina în dreptate“. — 2 Timotei 3:16, NW.
[Note de subsol]
a Cartea Outgrowing the Pain: A Book for and About Adults Abused as Children avertizează: „Bătaia la şezut poate deveni abuz asupra copilului cînd iese de sub control, cînd se face cu destulă forţă pentru a provoca leziuni. Utilizarea unor instrumente de lovit, lovirea cu pumnul, lovirea copiilor foarte mici şi lovirea în locuri vulnerabile (faţă, cap, stomac, spate, organe genitale) poate mări posibilitatea ca pedeapsa corporală să se transforme în abuz asupra copilului“.
b Cartea Father Power, de dr. Henry Biller şi Dennis Meredith, notează: „Pedeapsa corporală trebuie să fie foarte blîndă pentru a fi eficientă. Dacă ea vine din partea cuiva care îl iubeşte şi despre care copilul ştie că îl iubeşte, impactul emoţional va fi suficient pentru a-l determina să se gîndească la ce a făcut“.
[Provenienţa ilustraţiei de la pagina 28]
Arhiva Bettmann