Tinerii se întreabă . . .

Cum să mă comport cu părinţii mei schimbători?

„CEEA ce mă deranjează, spune Claudia, este că mama se enervează şi devine iritabilă.a Într-o zi, ea m-a întrebat cum a decurs lecţia de pian. I-am răspuns simplu că a mers bine, după care m-am dus să exersez. Mama a venit după mine şi mi-a spus furioasă că sunt obraznică, ieşind apoi ca o vijelie. M-am enervat, am dat cu pumnul în pian şi am fugit în camera mea. Atunci mama a venit şi m-a certat cu asprime pentru că lovisem pianul.“

Părinţii pot fi cu adevărat sensibili atunci când sunt într-o dispoziţie proastă. Uneori, când te afli în preajma lor, ai poate sentimentul că umbli ca pe ouă, aşteptând încordat clipa când vei fi din nou criticat, când se va ţipa la tine sau chiar vei fi învinuit. Articolul „De ce sunt părinţii mei atât de schimbători?“ din numărul precedent al revistei Treziţi-vă! arăta însă că este absolut normal ca părinţii să fie câteodată schimbători. Pe banca acuzaţilor se află adesea stresul, oboseala, sănătatea precară şi presiunile vieţii.b Cunoaşterea acestui lucru te poate ajuta să fii înţelegător cu părinţii tăi (compară cu Proverbele 19:11). Dar aceasta nu înseamnă că uneori nu va fi dificil de tratat cu ei. Ce poţi face pentru a îmbunătăţi situaţia?

Semnale de alarmă

Proverbele 24:3 afirmă: „Prin înţelepciune se înalţă o casă şi prin pricepere se întăreşte“. În armonie cu acest principiu, un lucru pe care poţi să-l faci este să încerci să discerni când anume părinţii tăi sunt într-o dispoziţie proastă. Psalmistul a spus despre propria sa stare de deprimare: „Toată ziua umblu plin de întristare“ (Psalmul 38:6). Un bun observator ar fi discernut cu siguranţă că ceva nu era în regulă cu el! În mod similar, un părinte va da, de obicei, semne clare că el sau ea nu este în cea mai bună dispoziţie.

Autorii tineri ai cărţii The Kids’ Book About Parents au întocmit în acest sens o listă conţinând semnale de avertizare obişnuite la care tinerii să fie atenţi. Printre lucrurile menţionate se aflau: ‘părinţii mănâncă mult, nu discută, se duc la culcare devreme, nu salută când vin acasă de la lucru, strigă la oricine, îţi ignoră întrebările’ şi ‘privesc fix la televizor cu o privire absentă’. În alte familii, părinţii este posibil să dea semne de sensibilitate în anumite momente — de pildă, când au de achitat note de plată. Indiferent care ar fi situaţia, fiind un bun observator vei putea recunoaşte semnalele de avertizare date de părinţii tăi.

‘S-a întâmplat ceva?’

Dar dacă constaţi că un părinte este abătut? Trebuie să fugi şi să te ascunzi? Nu neapărat. Proverbele 15:20 afirmă: „Un fiu înţelept este bucuria tatălui său“. Aceasta nu înseamnă că trebuie să te împovărezi cu problemele părinţilor tăi. La urma urmelor, fiecare părinte trebuie să-şi poarte „sarcina lui însuşi“ (Galateni 6:5). Dar cel puţin poţi arăta că te interesezi de ei. De exemplu, ai putea întreba cu tact: ‘S-a întâmplat ceva?’ (compară cu Neemia 2:1, 2). S-ar putea să nu poţi face mare lucru pentru a schimba situaţia, dar este posibil ca ei să aprecieze interesul tău iubitor faţă de bunăstarea lor.

Iată ce recomandă un tânăr pe nume Kama să se facă atunci când un părinte cu o stare sufletească schimbătoare soseşte acasă: „După ce-i saluţi, retrage-te în camera ta până se liniştesc. Apoi ieşi şi întreabă-i ce s-a întâmplat şi cum le-a mers în decursul zilei . . . Vezi dacă doresc să faci ceva“. Uneori, simplul fapt de a-i arăta părintelui atenţia sau afecţiunea necesară s-ar putea să-i înlăture proasta dispoziţie.

În cartea ei My Parents Are Driving Me Crazy, dr. Joyce Vedral vorbeşte despre modul în care o adolescentă pe nume Deena reacţiona la starea de supărare a mamei ei. Deena spune: „Când ieşeam [din camera mea] şi îi vedeam faţa încruntată, o apucam şi o strângeam puternic în braţe înainte ca ea să poată face ceva pentru a mă opri. Apoi o sărutam dulce şi îi spuneam: ‘Te iubesc, mami’. Să fi văzut cum imediat dispoziţia i s-a schimbat“. Dr. Vedral conchide: „Un remediu perfect pentru un părinte morocănos este afecţiunea. . . . Afecţiunea este un remediu miraculos al stării sufleteşti“. Referitor la aceasta, Biblia spune: „Dragostea zideşte“. — 1 Corinteni 8:1.

Uneori însă, părinţii tăi par să fie nervoşi chiar pe tine personal. Dacă nu cunoşti exact motivul, încearcă să-i determini să-şi exprime deschis nemulţumirea (compară cu Proverbele 20:5). De exemplu, o tânără pe nume Ruth a remarcat că ea şi tatăl ei „deveneau tot mai înstrăinaţi“ şi că el devenise exagerat de critic cu privire la notele ei. După o discuţie în familie pe marginea unui articol de la rubrica „Tinerii se întreabă . . . “, Ruth l-a întrebat pe tatăl ei ce anume îl deranja. „Noi am descoperit că tata încerca să se realizeze prin copii, deoarece el fusese obligat să abandoneze şcoala. El dorea să avem numai note excelente în carnet.“ Când Ruth primea note mai slabe decât aştepta el, se supăra. Rezultatul discuţiei? „Aceasta m-a ajutat să privesc lucrurile din punctul lui de vedere“, spune ea. Natural, şi tatăl ei a trebuit să facă unele modificări în modul de gândire. Ruth relatează: „Lucrurile încep să se îmbunătăţească“.

Printr-o conversaţie similară, ai putea descoperi că părinţii tăi au motive întemeiate să fie supăraţi pe tine. S-ar putea să fie vorba doar de faptul că ai uitat să îndeplineşti o anumită sarcină gospodărească pe care ţi-au încredinţat-o. Gândeşte-te la ceea ce afirmă Proverbele 10:5: „Cine strînge vara este un fiu înţelept, cine doarme în timpul seceratului este un om care face ruşine“. Probabil mai multă sârguinţă din partea ta va contribui mult la îmbunătăţirea stării sufleteşti a părinţilor tăi.

Acţionează cu prudenţă!

Uneori însă, un părinte pur şi simplu nu este dispus să discute deschis problema, şi toate încercările de a-l încuraja s-o facă întâmpină mânie sau rezistenţă. Ce se poate face atunci? Biblia ne spune cum anume David, ca tânăr, s-a confruntat cu o situaţie la fel de delicată. Ca tânăr, David a lucrat la curtea regelui Saul în calitate de muzician. Saul avea însă stări sufleteşti imprevizibile şi izbucniri de mânie. Cu o anumită ocazie Saul a încercat să-l ţintuiască pe David de zid cu o suliţă! Dar să observăm ce spune Biblia la 1 Samuel 18:14 despre comportamentul lui David: „David acţiona încontinuu cu prudenţă în toate căile sale, şi Iehova era cu el“, New World Tranlation.

Puţini părinţi sunt la fel de schimbători ca regele Saul. Totuşi, s-ar putea să fie nevoie să fii prudent atunci când tratezi cu ei. De exemplu, tânărul Sam spune: „Tatăl meu nu este creştin, şi are o fire rea! Când se înfurie pe tine, efectiv începe să ţipe. Trebuie să fii foarte atent ce spui şi ce faci. Trebuie să încerci să nu îl enervezi“. Cu privire la aceasta, Biblia spune: „Omul chibzuit vede nenorocirea şi se ascunde“. — Proverbele 22:3.

Aceasta nu înseamnă neapărat că trebuie să te ţii la distanţă de părinţi. Încearcă să fii cât se poate de călduros şi de sociabil. Dacă pe un părinte care este în toane rele îl baţi la cap cu întrebări inutile sau cu probleme mărunte care ar putea fi discutate cu altă ocazie, nu faci decât să-l provoci (compară cu Proverbele 15:23; 25:11). Într-adevăr, atunci când sunt încordaţi şi obosiţi, ei s-ar putea simţi asemenea dreptului Iov când a întrebat: „Pînă cînd îmi veţi întrista sufletul?“ (Iov 19:2). De aceea, este înţelept să eviţi orice obiceiuri iritante care ştii că îi enervează pe părinţii tăi — de pildă să spargi baloane din gumă de mestecat sau să-ţi faci degetele să pocnească. În mod asemănător, ar fi o dovadă de lipsă de consideraţie din partea ta să dai casetofonul sau televizorul la maximum.

O altă modalitate de a acţiona cu prudenţă este aceea de a lua iniţiativa. Este mama ta întotdeauna într-o dispoziţie proastă când vine de la serviciu? Dacă ajungi tu primul acasă, de ce să nu pui masa, să nu duci gunoiul sau să nu speli vesela? Salută-ţi mama în mod afectuos. Astfel de gesturi ar putea-o face să dorească să vină acasă. O adolescentă pe nume Julie ia această iniţiativă. Ea spune: „Mama conduce un autobuz şcolar şi, de obicei, vine acasă nervoasă. Astfel eu trebuie să stau la distanţă. Îi ies în cale abia după ce s-a calmat. Apoi mă ocup de fraţii mai mici, fac curăţenie sau fac altceva în locul ei“.

În pofida tuturor eforturilor tale, este aproape inevitabilă apariţia unor conflicte atunci când părinţii tăi sunt sensibili sau iritabili. Când se întâmplă lucrul acesta, aplicarea principiilor Bibliei te poate ajuta să eviţi agravarea situaţiei. De exemplu, Proverbele 15:1 afirmă: „Un răspuns blînd potoleşte mînia, dar un cuvînt aspru aprinde mînia“. O îndrumare suplimentară este dată la Proverbele 17:27, unde citim: „Cel ce are cunoştinţă îşi controlează cuvintele şi cine are duhul potolit este un om de înţeles“. Nu uita, de asemenea, că în timp ce părinţii îşi au propriile lor stări sufleteşti proaste, probabil există şi momente când ei sunt plăcuţi, bine dispuşi, încântaţi de prezenţa ta. Preţuieşte acele momente şi utilizează aceste ocazii pentru a cultiva relaţii bune cu părinţii tăi. Aceasta va face ca momentele dure să fie mai puţin grele.

[Note de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Părinţii cu un serviciu laic sunt recunoscători când copiii îi ajută la treburile casnice.