Cum să-i ajutăm pe cei bolnavi de SIDA

„ATINS de SIDA, unui pastor i s-au închis uşile“ — era titlul unui articol apărut în The New York Times. Ziarul relata cazul unui pastor baptist ai cărui soţie şi doi copii fuseseră infectaţi cu virusul SIDA în urma unei transfuzii de sânge administrată soţiei în 1982 (copiii au fost infectaţi în uterul mamei). De aceea, acestui bărbat şi familiei sale li s-a explicat că ar fi mai bine să nu mai frecventeze anumite biserici baptiste datorită bolii. Dezamăgit, el nu a mai încercat să participe la adunări şi a părăsit slujba de pastor baptist.

Deziluzia acestui om vis-a-vis de atitudinea bisericii sale dă naştere la o serie de întrebări: Se îngrijeşte Dumnezeu de bolnavi, inclusiv de cei bolnavi de SIDA? Cum pot fi aceştia ajutaţi? Ce măsuri de precauţie trebuie luate atunci când le oferim mângâiere creştină celor atinşi de SIDA?

Iubirea lui Dumnezeu faţă de cei în suferinţă

Biblia arată că Dumnezeul Atotputernic manifestă o profundă empatie faţă de cei care suferă. Când s-a aflat pe pământ, Isus a arătat şi el milă sinceră faţă de bolnavi. Iar Dumnezeu îi dăduse puterea să vindece oamenii de toate bolile lor, aşa cum relatează Biblia: „Au venit la El multe mulţimi, avînd cu ele şchiopi, orbi, muţi, ciungi şi mulţi alţi bolnavi. I-au pus la picioarele Lui şi El i-a vindecat“. — Matei 15:30.

Evident, Dumnezeu nu i-a dat astăzi nimănui de pe pământ puterea de a vindeca în mod miraculos oameni, aşa cum făcea Isus. Dar profeţia biblică arată că în curând, în lumea nouă a lui Dumnezeu, ‘nici un locuitor nu va zice: «Sînt bolnav!»’ (Isaia 33:24). Biblia promite: „[Dumnezeu] va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plîns, nici ţipăt, nici durere“ (Apocalipsa 21:4). În marea sa iubire faţă de oameni, Dumnezeu a pregătit un remediu definitiv pentru orice boală, inclusiv pentru SIDA.

Psalmul 22:24 spune despre Dumnezeu: „El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit şi nu-Şi ascunde faţa de el, ci îl ascultă cînd strigă către El“. Dumnezeu îşi revarsă iubirea faţă de cei care apelează cu sinceritate la el pentru ajutor.

Cine contractează virusul SIDA?

SIDA este o maladie cauzată îndeosebi de modul de viaţă. Privind retrospectiv, multe persoane afectate sunt de acord cu Psalmul 107:17, care spune: „Nebunii, din cauza căii lor răzvrătite şi din cauza nelegiuirilor lor, ajunseseră nenorociţi“.

Când cineva abandonează normele biblice şi se angajează în intimităţi sexuale în afara aranjamentului divin al căsătoriei, este expus în mare măsură riscului de a contracta SIDA sau de a-i infecta pe alţii. De asemenea, când mai multe persoane folosesc aceleaşi ace pentru a-şi injecta intravenos droguri, ele pot să ia SIDA şi să transmită virusul şi altora. În plus, mulţi au contractat SIDA prin intermediul transfuziilor de sânge provenit de la donatori infectaţi.

În mod tragic însă uimitor de mulţi oameni nevinovaţi sunt infectaţi cu virusul SIDA în numeroase moduri. De exemplu, mulţi parteneri de căsătorie fideli, care nu au nici o vină, contractează SIDA în urma relaţiilor sexuale cu partenerul lor infectat. De asemenea, îndeosebi în anumite zone, un procent alarmant de copii contractează virusul SIDA de la mamele lor infectate, astfel încât nou-născuţii bolnavi de SIDA devin unul dintre cazurile cele mai tragice de victime ale acestei maladii. De asemenea, personalul medical şi alţii au contractat boala datorită unor accidentări survenite în timp ce manipulau sângele contaminat.

Indiferent de modul în care cineva contractează SIDA, Scripturile arată în mod clar că Dumnezeu nu este răspunzător de transmiterea acestei maladii ucigătoare. Deşi astăzi majoritatea celor afectaţi au contractat SIDA din propria lor vină şi i-au infectat şi pe alţii datorită unei conduite care nu este în armonie cu normele biblice, procentele sunt acum în schimbare, dezvăluind un număr crescând de victime nevinovate, cum sunt, de exemplu, bebeluşii şi partenerii de căsătorie fideli.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii afirmă că, pretutindeni în lume, femeile sunt acum infectate cu SIDA aproape tot atât de des ca şi bărbaţii şi că, până în anul 2000, majoritatea celor nou afectaţi vor fi femei. Cadrele sanitare din Africa spun că 80% dintre cazurile de SIDA de acolo „sunt transmise prin intermediul relaţiilor heterosexuale, în timp ce aproximativ toate celelalte cazuri sunt transmise de la mamă la copil în timpul sarcinii sau al naşterii“.

Deşi Dumnezeu nu este de acord cu nici o încălcare a legilor sale, deci nici cu cele care produc o asemenea suferinţă, el este gata să le întindă o mână îndurătoare tuturor celor ce suferă din această cauză. Chiar şi aceia care au contractat SIDA în urma unor acţiuni greşite pot beneficia de îndurarea lui Dumnezeu dacă se căiesc şi încetează de a mai face ceea ce este rău. — Isaia 1:18; 1 Corinteni 6:9–11.

Ce anume se cunoaşte în prezent

SIDA este o problemă medicală care afectează întreaga planetă. Deşi oamenii de ştiinţă dau asigurarea că „HIV nu este un virus uşor transmisibil“, aceste cuvinte nu-i prea mângâie pe milioanele de oameni deja afectaţi şi pe nenumăratele milioane care o vor contracta în următorii ani. Faptele arată că ea se răspândeşte pretutindeni pe glob.

Rezumând metodele obişnuite de transmitere a virusului, o publicaţie de specialitate spune: „Practic toate infecţiile cu HIV sunt transmise prin contact sexual sau prin contact cu sânge infectat“. Reflectând concluziile celor mai multor cadre medicale, un raport afirmă: „Pentru ca infecţia să se transmită, trebuie să existe o pătrundere de lichid organic (aproape întotdeauna sânge sau spermă) de la persoana infectată în corpul persoanei neinfectate“.

Totuşi, cuvintele „practic toate“ şi „aproape întotdeauna“ recunosc posibilitatea de a exista excepţii. Astfel, deşi cea mai mare majoritate a mecanismelor de transmitere a SIDA sunt cunoscute astăzi de cadrele medicale, într-un foarte mic procentaj al cazurilor, mecanismul de contractare a virusului poate rămâne necunoscut. De aceea, pot fi necesare încă măsuri de precauţie.

Cum veţi reacţiona?

În întreaga lume există deja între 12 şi 14 milioane de persoane infectate cu virusul SIDA. Şi se estimează că multe alte milioane vor mai fi contaminate până la sfârşitul secolului. De aceea, poate că aţi ajuns deja, sau veţi ajunge în curând, în preajma celor contaminaţi de această boală. De exemplu, în toate oraşele mari poţi avea contact ocazional cu astfel de persoane la locul de muncă, în restaurante, la teatru, pe stadioane, în autobuze, în metrou, în avion, în tren, precum şi în alte locuri publice.

De aceea, ar putea fi din ce în ce mai probabil ca creştinii să întâlnească şi să fie determinaţi să ajute bolnavi de SIDA care doresc să studieze Biblia, să asiste la întrunirile creştine şi să progreseze în vederea dedicării lor lui Dumnezeu. Cum ar trebui să reacţioneze creştinii la aceste necesităţi ale bolnavilor de SIDA? Există măsuri de precauţie care ar putea fi luate atât spre binele celui suferind, cât şi spre binele membrilor congregaţiei creştine?

Conform opiniei generale, SIDA nu se transmite prin contacte normale ocazionale. De aceea, pare a fi neraţional ca cineva să se teamă în mod exagerat să stea lângă cineva bolnav de SIDA. Şi, deoarece bolnavii de SIDA au un sistem imunitar extrem de slăbit, trebuie să fim atenţi ca ei să nu contracteze infecţiile virale obişnuite ale căror purtători am putea fi noi. Aceste maladii obişnuite ar putea să le facă mult rău.

Datorită caracterului potenţial letal al acestei boli, este înţelept să ţinem minte câteva măsuri de precauţie rezonabile atunci când intrăm în relaţii de prietenie cu un bolnav de SIDA sau când întâlnim o astfel de persoană în congregaţia creştină. În primul rând, deşi nu trebuie să facem un anunţ public, este recomandabil să-l informăm pe unul dintre bătrânii din congregaţie despre această situaţie pentru ca acesta să fie pregătit să răspundă într-un mod amabil şi concludent oricui i-ar cere lămuriri în această privinţă.

Dat fiind faptul că virusul poate fi transmis prin sânge infectat, ar fi înţelept ca congregaţiile să pună în aplicare aşa-zisele precauţii universale atunci când curăţă WC-urile şi petele de lichid, mai ales acelea care conţin urme de sânge. „Precauţii universale“ este un termen folosit de medici pentru a descrie o serie de reguli în baza cărora orice urmă de sânge provenită de la indiferent ce persoană este considerată contaminată şi potenţial periculoasă şi, ca urmare, va fi tratată într-o manieră corespunzătoare. Deoarece Sala Regatului este un loc public, ar fi înţelept să aveţi la dispoziţie, printre obiectele de curăţenie, o cutie cu mănuşi din cauciuc sau din vinilin cu care să puteţi curăţa în condiţii de igienă şi siguranţă orice urmă de acest gen. În general, pentru a curăţa petele de sânge se recomandă folosirea unui decolorant (hipoclorit de sodiu) în diluţie de 10% sau, pentru WC-uri, a unui dezinfectant, cum ar fi bromocetul, cloramina, clorura de var ş.a.

În orice fel de relaţii, inclusiv în relaţiile pe care le au cu victimele SIDA, creştinii sunt instruiţi să urmeze exemplul lui Isus. Compasiunea manifestată de acesta faţă de cei suferinzi, dar sinceri în dorinţa lor de a-i plăcea lui Dumnezeu, este demnă de a fi imitată (compară cu Matei 9:35–38; Marcu 1:40, 41). Totuşi, dat fiind faptul că la ora actuală nu există nici un remediu pentru SIDA, este indicat pentru un creştin să ia măsuri de precauţie rezonabile atunci când le oferă ajutor plin de compasiune celor suferinzi de SIDA. — Proverbele 14:15.

Şi victimele SIDA pot să colaboreze

Un bolnav de SIDA plin de consideraţie îşi dă seama că celorlalţi le este teamă de această maladie. De aceea, din respect faţă de sentimentele celor la care doresc să-l ajute, ar fi mai bine ca o persoană bolnavă de SIDA să nu ia iniţiativa în a-şi manifesta public afecţiunea prin îmbrăţişări sau sărutări. Deşi probabilitatea ca maladia să se transmită prin astfel de gesturi este infimă sau inexistentă, prin această reţinere victima dovedeşte că are consideraţie faţă de alţii, care, la rândul lor, îi vor arăta aceeaşi consideraţie.a

Înţelegând că multora le este teamă de necunoscut, cei care au SIDA nu ar trebui să se simtă repede jigniţi când nu sunt invitaţi imediat în case particulare sau când un părinte îi interzice copilului său să aibă legături strânse cu ei. Dacă unul dintre studiile de carte ale congregaţiei se ţine la Sala Regatului Martorilor lui Iehova, ar fi înţelept din partea celui bolnav de SIDA să aleagă să meargă la acel studiu decât la unul ţinut într-o locuinţă particulară, cu excepţia cazului în care a discutat cu stăpânul casei despre situaţia sa.

De asemenea, purtătorii de SIDA ar trebui să manifeste o preocupare plină de grijă pentru alţii atunci când, de exemplu, au o tuse expectorantă sau ştiu că suferă de tuberculoză. În astfel de cazuri, ei vor fi dispuşi să aplice normele medicale corespunzătoare, în ceea ce priveşte procedurile de izolare.

Un alt mod prin care o persoană nevinovată ar putea fi contaminată este căsătoria cu cineva care poartă fără să ştie virusul SIDA. În astfel de situaţii, măsurile de precauţie pot fi deosebit de necesare îndeosebi atunci când unul sau ambii viitori parteneri, înainte de a dobândi o cunoştinţă exactă din Cuvântul lui Dumnezeu, au întreţinut relaţii sexuale cu diverse persoane sau au folosit seringi pentru a-şi injecta droguri. Dat fiind faptul că există un număr din ce în ce mai mare de persoane infectate cu HIV care sunt asimptomatice (adică nu prezintă încă simptome vizibile), ar fi potrivit ca o persoană sau părinţii acesteia să-i ceară viitorului partener, înainte de logodnă sau de căsătorie, să se supună unui test de depistare a SIDA. Datorită naturii distrugătoare şi letale a acestei maladii, o persoană care intenţionează să se căsătorească nu ar trebui să se simtă ofensată dacă i se cere să facă această analiză.

Dacă rezultatul testului este pozitiv, nu ar fi potrivit din partea persoanei infectate să exercite presiuni asupra potenţialului partener pentru a continua curtarea sau logodna dacă acesta din urmă doreşte acum să întrerupă această legătură. Şi, ar fi înţelept din partea oricui a dus în trecut o viaţă expusă la riscuri, a avut relaţii sexuale cu mai mulţi parteneri sau şi-a injectat droguri să solicite de bunăvoie un astfel de test înainte de a începe să curteze pe cineva. În felul acesta el va evita să rănească sentimentele altuia.

Prin urmare, în calitate de creştini dorim să acţionăm plini de compasiune şi să nu-i evităm pe cei bolnavi de SIDA, recunoscând însă că sentimentele fiecăruia dintre noi cu privire la acest subiect atât de delicat pot să difere (Galateni 6:5). Deoarece, în cazul unei boli cum este SIDA nu se cunosc toate amănuntele, mulţi s-ar putea să manifeste anumite reţineri atunci când se confruntă cu probleme de acest gen. Un punct de vedere echilibrat cu privire la această problemă ar fi acela de a continua să-i primim bine în congregaţia creştină pe cei afectaţi de SIDA şi să le arătăm iubire şi căldură, luând concomitent măsuri de precauţie rezonabile pentru a ne proteja, pe noi şi pe familia noastră, de această maladie.

[Notă de subsol]

[Chenarul de la pagina 13]

Mi-a fost atât de milă de ea

Într-o zi, în timp ce depuneam mărturie pe stradă, m-am apropiat de o tânără de aproximativ 20 de ani. Ochii săi mari, căprui, mă priveau cu multă tristeţe. Încercând să iniţiez o conversaţie despre Regatul lui Dumnezeu, i-am oferit unul dintre tractele pe care le ţineam în mână. Fără să ezite, ea a ales tractul Mîngîiere pentru cei deprimaţi. Ea s-a uitat la tract, apoi la mine, şi mi-a spus cu un glas stins: „Sora mea tocmai a murit de SIDA“. Înainte ca să-i termin de prezentat condoleanţe, ea a spus: „Şi eu am să mor de SIDA, şi am doi copii mici“.

Mi-a fost atât de milă de ea şi i-am citit din Biblie despre viitorul pe care îl promite Dumnezeu omenirii. Ea a izbucnit spunând: „De ce i-ar păsa acum lui Dumnezeu de mine, de vreme ce mie nu mi-a păsat niciodată de el?“ I-am spus că, dacă ar studia Biblia, ar înţelege că Dumnezeu îi primeşte cu bucurie pe toţi cei care se căiesc cu sinceritate şi ajung să aibă încredere în el şi în jertfa de răscumpărare a Fiului său. Ea a replicat: „Ştiu cine sunteţi. Veniţi de la Sala Regatului de pe această stradă. Dar va fi bine primită o persoană ca mine în Sala voastră a Regatului?“ Am asigurat-o că da.

Când, în cele din urmă, şi-a continuat drumul, ţinând strâns în mână cartea Biblia — cuvîntul lui Dumnezeu sau al oamenilor? şi tractul, am spus în sinea mea: ‘Sper să găsească acea mângâiere pe care numai Dumnezeu poate să o dea’.