De ce nu s-au temut să vorbească

PRIVIND retrospectiv, s-ar putea spune că impactul dintre Martorii lui Iehova şi nazism, sau naţional-socialism, practic era inevitabil. De ce? Din cauza pretenţiilor nestrămutate ale naziştilor care erau în contradicţie cu trei dintre convingerile fundamentale ale Martorilor, convingeri bazate pe Biblie. Aceste convingeri sunt: 1) Iehova Dumnezeu este Suveranul Suprem. 2) Creştinii adevăraţi sunt neutri din punct de vedere politic. 3) Dumnezeu îi va învia pe cei care s-au dovedit fideli faţă de el până la moarte.

Aceste convingeri bazate pe Biblie i-au determinat pe Martorii lui Iehova să adopte o poziţie fermă în faţa pretenţiilor lipsite de pietate ale nazismului. Astfel, ei au vorbit cu curaj şi au prezentat răul numit nazism aşa cum a fost el în realitate.

Martorii lui Iehova au refuzat să rostească salutul „Heil Hitler“. Au refuzat să facă acest lucru deoarece ei îi atribuiau salvarea lui Dumnezeu, singurul căruia îşi dedicaseră viaţa. Biblia afirmă despre Iehova: „Numai Tu . . . eşti Cel-Prea-Înalt peste tot pământul“. — Psalmul 83:18.

De fapt, „Heil Hitler“ însemna că salvarea îi era atribuită lui Hitler. Din acest motiv, Martorii nu puteau să-i fie fideli lui Dumnezeu şi în acelaşi timp să-i atribuie salvarea vreunui om. Viaţa, loialitatea şi supunerea lor îi aparţineau lui Dumnezeu.

Martorii lui Iehova aveau exemple anterioare clare, care să-i ajute să nu dea curs pretenţiilor deplasate ale lui Hitler. De exemplu, în secolul întâi, atunci când apostolilor lui Isus li s-a ordonat să înceteze să declare vestea bună despre Cristos, aceştia au refuzat să facă aceasta. Ei au spus: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni“. Biblia spune că datorită poziţiei lor ferme autorităţile ‘i-au bătut şi le-au poruncit să nu mai vorbească în Numele lui Isus’. Cu toate acestea, apostolii au refuzat să se conformeze acelui ordin care îl sfida pe Dumnezeu. Ei „nu încetau să înveţe pe oameni şi să răspândească vestea bună“. — Faptele 5:29, 40–42.

Mulţi dintre creştinii secolului întâi au murit fiindcă au ascultat mai degrabă de Dumnezeu decât de oameni. De fapt, zeci dintre ei au pierit în arenele romane din cauză că au refuzat să-i atribuie lui Cezar salvarea şi să îndeplinească un act de închinare faţă de el. Însă faptul de a se dovedi fideli până la moarte faţă de Dumnezeu a fost o onoare şi o victorie pentru astfel de persoane, aşa cum este şi pentru un soldat curajos, dispus să moară pentru ţara sa.

Fiindcă Martorii lui Iehova sprijină un singur guvern — Regatul lui Dumnezeu —, unii i-au considerat o organizaţie subversivă. Dar nimic nu este mai neadevărat decât lucrul acesta. Imitându-i pe apostolii lui Isus, „ei nu sunt din lume“ (Ioan 17:16). Ei sunt neutri din punct de vedere politic. Datorită loialităţii lor faţă de Dumnezeu, ei se supun legilor emise de guvernele omeneşti. Într-adevăr, ei sunt exemplari în ‘supunerea lor faţă de autorităţile superioare’ (Romani 13:1, NW). Ei niciodată nu au sprijinit vreo rebeliune împotriva vreunui guvern omenesc!

Există totuşi o linie de demarcaţie care nu poate fi depăşită sub nici o formă. Este linia care delimitează datoria pe care o au Martorii lui Iehova faţă de oameni de datoria pe care o au ei faţă de Dumnezeu. Ei îi dau Cezarului, sau autorităţilor guvernamentale, ceea ce îi aparţine Cezarului, iar lui Dumnezeu îi dau ceea ce îi aparţine Lui (Matei 22:21). Dacă cineva va încerca să le ceară ceea ce îi aparţine lui Dumnezeu, atunci acea încercare va eşua.

Ce se întâmplă în cazul în care un Martor este ameninţat cu moartea? Ei bine, Martorii lui Iehova au o încredere de nezdruncinat în capacitatea lui Dumnezeu de a-i readuce la viaţă (Faptele 24:15). Aşadar, Martorii au aceeaşi atitudine pe care au avut-o cei trei tineri evrei din anticul Babilon. Atunci când au fost ameninţaţi cu moartea într-un cuptor încins, ei i-au spus regelui Nebucadneţar: „Iată, Dumnezeul nostru, căruia Îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins . . . Să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina statuii de aur pe care ai înălţat-o“. — Daniel 3:17, 18.

Astfel, după cum s-a arătat mai înainte, atunci când Hitler a început să se urce pe piedestalul său de zeu autoproclamat, era inevitabilă o luptă ideologică. Cel de-al Treilea Reich, cu sabia scoasă din teacă, s-a găsit faţă în faţă cu o mică grupare de Martori ai lui Iehova care i-au jurat loialitate adevăratului Dumnezeu, Dumnezeul Atotputernic, Iehova. Însă chiar înainte de începerea bătăliei se cunoştea rezultatul.

[Chenarul/Fotografiile de la pagina 5]

Fideli până la moarte

WOLFGANG KUSSEROW a fost unul dintre cei care şi-au păstrat fidelitatea faţă de Dumnezeu şi care, cu preţul vieţii, au refuzat să sprijine nazismul. Cu puţin timp înainte de a fi decapitat, pe data de 28 martie 1942, el le-a scris părinţilor şi fraţilor săi următoarele: „Eu, cel de-al treilea fiu şi frate al vostru, trebuie să vă părăsesc mâine dimineaţă. Nu fiţi trişti, pentru că va veni timpul când vom fi din nou împreună. . . . Cât de mare ne va fi bucuria atunci când vom fi cu toţii din nou la un loc! . . . Acum am fost separaţi, dar fiecare dintre noi trebuie să treacă cu succes testul; după aceea vom primi răsplata“.

Cu puţin timp înainte de execuţia sa, pe 8 ianuarie 1941, într-una dintre ultimele scrisori adresate tatălui său, Johannes Harms a scris următoarele: „Pedeapsa cu moartea a fost pronunţată deja, iar eu sunt în lanţuri zi şi noapte — semnele (de pe hârtie) sunt de la cătuşe . . . Dragul meu tată, te implor din suflet să rămâi fidel, aşa cum m-am străduit şi eu să rămân fidel, şi atunci ne vom putea revedea. Mă voi gândi la tine până în ultimul moment“.