Hărţi care satisfac cerinţele

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN MAREA BRITANIE

ESTE foarte greu să găseşti drumul printr-o ţară străină sau printr-un oraş necunoscut. Pentru început trebuie să vezi unde te afli; apoi trebuie să stabileşti care este cel mai bun traseu. Cum ai putea să afli aceste lucruri? Pentru aceasta ai nevoie de o hartă!

Hărţile: de când şi de ce?

Întocmirea hărţilor, sau cartografia, cum i se mai spune, are o istorie lungă şi foarte variată. În urma descopririi unor hărţi gravate pe nişte tăbliţe de lut din Babilon, unele autorităţi în materie susţin că şi acum 4 300 de ani s-au întocmit hărţi. Însă grecii din antichitate au fost cei care au desenat acele schiţe care au fost predecesoarele hărţilor moderne. După hărţile lumii antice desenate de Claudiu Ptolemeu în secolul al II-lea e.n., cartografia a cunoscut un declin în evul mediu. Zonele neexplorate au început să fie considerate domeniul monştrilor şi al uriaşilor. Religia a influenţat atât de mult domeniul cartografiei, încât multe hărţi înfăţişau o lume peste care se întindea grădina Edenului. Ierusalimul şi Orientul Mijlociu au început să figureze pe cele mai importante hărţi ale lumii cunoscute pe atunci.

Primele hărţi ale Marii Britanii au reflectat şi ele influenţa ecleziastică. Pe o asemenea hartă era reprezentat itinerarul urmat de pelerini pe la locaşurile sfinte din Anglia. Indicând „Marele drum din nord al pelerinilor“, pe această hartă era marcat un drum care pornea din nord, din oraşul Durham, şi ajungea la Dover, un port de pe coasta sudică.

Părintele cartografiei moderne a fost Gerhardus Mercator (1512–1594). El a elaborat un sistem de întocmire a hărţilor prin metoda proiecţiei, sistem renumit în rândul navigatorilor pentru exactitatea sa. Multe hărţi trasate prin metoda proiecţiei lui Mercator se găsesc în atlasele de azi.

Pentru proprietarii de pământ, hărţile au ajuns să fie o binecuvântare. Disputele legale au putut fi soluţionate apelându-se la liniile de demarcaţie bine trasate. Interesul guvernelor faţă de hărţi a crescut pe măsură ce calcularea impozitelor depindea de înregistrarea exactă a proprietăţilor funciare.

În prezent, hărţile satisfac cerinţele zilnice. Atlasele îi ajută pe elevi să înţeleagă elementele de bază ale geografiei. Cu ajutorul hărţilor, meteorologii pot să arate, printr-o reprezentare grafică, la ce ne putem aştepta în legătură cu starea vremii. O hartă ne poate ajuta să utilizăm transportul public în cel mai eficient mod. Iar pentru o excursie cu familia, o hartă poate să indice care este cel mai încântător traseu de urmat.

Nici specialiştii nu sunt lăsaţi la o parte. Pentru urbanişti există hărţi care indică densitatea populaţiei. Hărţile pe care este reprezentat fundul mării le sunt de folos celor care caută epave sau resurse minerale. Hărţile arheologice sunt un ajutor pentru cei care scot la lumină trecutul. Ei bine, chiar şi cei care scrutează spaţiul dispun de hărţi ale lunii şi ale unor planete! Cu o asemenea bogăţie de informaţii puse la dispoziţie prin intermediul hărţilor, puteţi trage foloase dobândind şi îmbunătăţindu-vă capacitatea de a le citi.

Cum se citeşte o hartă

Faptul de a obţine cât mai multe informaţii de pe hărţile de care dispuneţi se aseamănă cu învăţarea unei limbi străine. Atunci când studiaţi o altă limbă, sunteţi puşi în faţa unui nou vocabular şi a unei alte gramatici. În limbajul hărţilor, simbolurile ar putea fi asemănate cu cuvintele, în timp ce rolul curbelor de nivel reprezentate la scară şi al caroiajului este asemănător celui pe care îl are gramatica. Pe majoritatea hărţilor se găseşte un chenar care conţine explicaţia simbolurilor de pe hartă. Acesta are rolul unui dicţionar, furnizând definiţia semnelor.

Simbolurile sunt alese cu grijă, astfel încât să redea semnificaţia lor. De exemplu, pentru a localiza un far, vă uitaţi după un simbol care seamănă cu un far. Bisericile şi moscheile pot fi reprezentate prin pătrăţele sau cerculeţe negre, având deasupra o cruce sau o semilună.

Cum aţi putea cunoaşte mai bine semnificaţia acestor simboluri? John Wilson, autorul cărţii Follow the Map, ne recomandă ‘să ne petrecem timpul liber într-un mod plăcut, «aruncând o privire asupra hărţilor»’. El adaugă: „Lăsaţi-vă ochii să hoinărească fără vreun scop anume peste hartă şi «traduceţi» simbolurile pe care le întâlniţi în cale“.

Aţi descoperit că zona în care locuiţi arată complet diferit faţă de ceea ce indică harta voastră? De ce există această diferenţă? Ei bine, în mod normal, noi vedem lucrurile care ne înconjoară de la înălţimea noastră, de la 1,50–1,80 metri deasupra nivelului solului. Însă hărţile prezintă zona respectivă de la distanţă, adică de la o înălţime foarte mare pe verticală, măsurată în fiecare punct. Pentru a înţelege această chestiune este esenţial să pătrundem sensul gramaticii hărţii.

Scară, înălţime şi poziţie

Problema cu care se confruntă cartograful este înregistrarea variaţiilor de altitudine peste nivelul mării şi a tuturor detaliilor de pe sol realizate de om. Toate acestea trebuie să fie tipărite pe o coală de hârtie ale cărei dimensiuni o fac uşor de manevrat. Pentru a realiza acest lucru, hărţile sunt trasate la scară. Un set de hărţi bine cunoscut pe care este reprezentată Marea Britanie este realizat la scara 1:50 000 — ceea ce înseamnă că fiecărui centimetru de pe hartă îi corespund 50 000 de centimetri pe suprafaţa pământului.

Însă cum poate o hartă plană să redea variaţiile de altitudine? O modalitate de a adăuga a treia dimensiune ar fi reprezentarea oblică a umbrei înălţimilor. Soarele este imaginat strălucind peste hartă din colţul din stânga sus. Pantele orientate spre est şi sud-est se află în umbră şi, prin urmare, sunt trasate cu nişte culori mai închise. Hărţile de azi conţin de obicei curbe de nivel obţinute prin unirea punctelor care au aceeaşi înălţime deasupra nivelului mediu al mării. Marcându-se aceste linii cu culori pale, nu se distrage atenţia de la alte detalii ale hărţii.

Multe hărţi au o reţea de linii care se intersectează, acest lucru fiindu-vă de folos să găsiţi cu precizie locul în care vă aflaţi. Acest caroiaj, cum este numită reţeaua, face posibilă indicarea poziţiei fiecărui loc printr-o pereche de coordonate, litere sau cifre, care poziţionează punctul respectiv în interiorul unui pătrăţel închis de linii. De exemplu, un oraş ar putea fi localizat la G 13, ceea ce înseamnă G pe verticală şi cifra 13 pe orizontală. Acolo unde se întâlnesc cele două coordonate veţi găsi oraşul. Dar cum puteţi fi siguri că hărţile voastre vă furnizează o imagine exactă?

Hărţi în epoca computerelor

Datorită unor cerinţe militare, deseori s-au publicat hărţi foarte exacte. În ultimii 40 de ani, întocmirea unor hărţi precise prin metoda comparaţiei stereoscopice a fotografiilor făcute din avion a devenit o realitate, multe ţări urmând metode asemănătoare.

Deja unele automobile au fost dotate cu hărţi computerizate cu afişaj pe ecran care prezintă obiectele în mişcare, iar pentru computerele personale s-au realizat hărţi detaliate de călătorie. „Microcipurile preiau volanul“, declara un titlu din paginile ziarului The Observer. În articol se dădeau detalii referitoare la un proiect experimental care utilizează dischete cu informaţii cartografice conectate la sintetizatoare de sunet. Datele pe care le furnizează şoferul sunt doar câteva cuvinte pe care le „adresează“ hărţii de pe ecranul computerului, indicând destinaţia sa. Şoferul nu mai trebuie să fie îngrijorat în legătură cu acele intersecţii încâlcite! De ce? Pentru că atunci când maşina se apropie de fiecare intersecţie, o voce îi spune şoferului în ce direcţie să o ia. Busola şi senzorii conectaţi la volan înregistrează în permanenţă drumul maşinii. Unele descoperiri recente sunt chiar mai sigure şi mai simple.

Ce va însemna acest lucru pentru viitorul hărţilor? Vor ajunge oare hărţile trasate pe hârtie obiecte pentru colecţionari? Timpul ne va răspunde. În ambele situaţii însă, harta va rămâne în continuare un instrument multifuncţional care satisface cerinţele în ce priveşte călătoriile.

[Harta/Fotografiile de la pagina 23]

Multe hărţi conţin o explicaţie, adică o legendă, a simbolurilor utilizate.

Variaţiile de altitudine sunt indicate prin curbele de nivel reprezentate, de obicei, cu culori pale.

Un caroiaj face posibilă poziţionarea unui punct pe hartă.

De obicei, o hartă arată cât îi corespunde pe suprafaţa pământului unui centimetru de pe hartă (aici nu este indicat).

Scara kilometrilor ne ajută să măsurăm distanţele dintre diferite puncte.

[Provenienţa hărţii]

Crown Copyright Reserved

[Provenienţa ilustraţiei de la pagina 22]

Din cartea Die Heiligkeit der Gesellschaft Jesu