Ce este arta?

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN SPANIA

CARE este cea mai frumoasă privelişte pe care aţi admirat-o vreodată? Este apusul de soare la tropice, un lanţ muntos acoperit cu zăpadă, o abundenţă de flori în deşert, splendidele culori în care se îmbracă pădurea toamna?

Cei mai mulţi dintre noi îndrăgesc acele momente deosebite în care ne-am lăsat captivaţi de frumuseţea existentă pe pământ. Dacă ne-ar sta în putinţă, ne-ar plăcea să ne petrecem vacanţele în ţinuturi paradiziace şi, cu ajutorul aparatului de fotografiat, să imortalizăm imaginile cele mai minunate.

Data viitoare când veţi admira această măreţie neatinsă aţi putea să vă puneţi unele întrebări. Nu aţi simţi că parcă ceva lipseşte dacă pe fiecare pictură dintr-o galerie de artă ar fi trecut „Anonim“? Dacă aţi fi profund impresionaţi de calitatea şi de frumuseţea unor picturi dintr-o expoziţie, nu aţi dori să ştiţi cine le-a pictat? Ar trebui să ne mulţumim doar să admirăm frumoasele minunăţii ale pământului, dar să-l ignorăm pe Artistul care le-a creat?

Este adevărat, există unele persoane care susţin că în natură nu există artă — că arta pretinde talentul şi interpretarea creatoare a omului. O astfel de definiţie a artei este totuşi prea limitată. Dar ce este în fond arta?

Definirea artei

O definiţie a artei care să satisfacă pe fiecare este, probabil, imposibil de dat. Însă în dicţionarul Webster’s Ninth New Collegiate se găseşte o explicaţie destul de acceptabilă, potrivit căreia arta este „folosirea conştientă a talentului şi a imaginaţiei creatoare în spe[cial] pentru producerea unor obiecte estetice“. Pornind de la aceasta, putem spune că un artist trebuie să posede atât talent, cât şi imaginaţie creatoare. Când pune la lucru aceste două calităţi, el poate produce un lucru pe care alţii îl pot găsi plăcut sau atrăgător.

Se limitează oare talentul şi imaginaţia la operele de artă făcute de mâinile omeneşti? Sau pot fi întâlnite şi în natura care ne înconjoară?

Pentru omenire, măreţele păduri de conifere din California, întinsele recife de corali din Pacific, impunătoarele cascade din pădurile tropicale şi impresionantele turme din savana africană sunt, într-un anumit sens, mai valoroase decât „Mona Lisa“. Din acest motiv, UNESCO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură) a inclus Parcul Naţional Redwood (S.U.A.), Cascadele Iguaçú (Argentina/Brazilia), Marea Barieră de Corali (Australia) şi Parcul Naţional Serengeti (Tanzania) în „Patrimoniul Mondial“ al omenirii.

Aceste bogăţii naturale pot sta alături de monumentele înălţate de mâinile omeneşti. De ce? Obiectivul urmărit este ocrotirea a tot ceea ce are o „valoare universală excepţională“. UNESCO susţine că, indiferent că este vorba despre o frumuseţe precum Taj Mahalul (India) sau despre una precum Marele Canion (S.U.A.), acestea merită să fie păstrate pentru generaţiile viitoare.

Însă nu este nevoie să mergeţi într-un parc naţional ca să vedeţi îndemânarea creatoare. Un exemplu excelent este corpul vostru. Sculptorii Greciei antice au considerat corpul uman drept întruchiparea măiestriei artistice, străduindu-se să-l înfăţişeze cât mai perfect cu putinţă. Graţie cunoştinţelor pe care le deţinem în prezent cu privire la funcţiile fiziologice ale corpului omenesc, putem aprecia şi mai mult calităţile perfecte necesare creării şi proiectării lui.

Ce s-ar putea spune referitor la imaginaţia creatoare? Priviţi modelele splendide de pe tremurătoarea coadă a unui păun, delicatul boboc de trandafir sau baletul rapid şi plin de graţie al strălucitorului colibri. Desigur, o astfel de măiestrie artistică nu poate fi numită altfel decât artă, şi aceasta înainte chiar ca ea să fi fost imortalizată pe canava sau pe clişeul fotografic. Fascinat de filamentele de culoarea levănţicii ale unui soi de crin, unul dintre redactorii revistei National Geographic l-a întrebat pe un tânăr naturalist care este rolul acestora. „Ele dezvăluie imaginaţia lui Dumnezeu“, a răspuns simplu acesta.

Talentul şi imaginaţia creatoare nu numai că abundă în natură, dar ele au şi constituit o permanentă sursă de inspiraţie pentru artiştii pământeni. Auguste Rodin, celebrul sculptor francez, a spus: „Artistul este confidentul naturii. Florile conversează cu el aplecându-şi tulpinile graţioase şi corolele armonios colorate în diferite nuanţe“.

Unii artişti şi-au recunoscut în mod deschis limitele atunci când au încercat să copieze frumuseţea din natură. „Adevărata operă de artă nu este decât o umbră a perfecţiunii divine“, mărturisea Michelangelo, care este considerat unul dintre cei mai mari artişti ai tuturor timpurilor.

Oamenii de ştiinţă şi artiştii deopotrivă rămân uimiţi de frumuseţea existentă în natură. În cartea sa, The Mind of God, Paul Davies, profesor de matematică-fizică, a explicat faptul că „până şi cei mai înverşunaţi atei deseori dau dovadă de ceea ce se poate numi un sentiment de veneraţie în faţa naturii, o fascinaţie şi un respect pentru profunzimea şi frumuseţea şi delicateţea ei, ceea ce se aseamănă cu teama religioasă“. Ce ar trebui să învăţăm de aici?

Artistul din spatele măiestriei artistice

Un student la arte învaţă despre un artist ca să-i înţeleagă şi să-i aprecieze arta. El sau ea înţelege că opera artistului reflectă personalitatea acestuia. În mod asemănător, arta din natură reflectă personalitatea creatorului naturii, Dumnezeul Atotputernic. „Însuşirile nevăzute ale Lui . . . se văd lămurit . . . prin lucrurile făcute de El“, a declarat apostolul Pavel (Romani 1:20). Mai mult, Făuritorul pământului nu este nicidecum anonim. „[Dumnezeu] nu este departe de fiecare dintre noi“, le-a spus Pavel filozofilor atenieni din timpul său. — Faptele 17:27.

Măiestria artistică existentă în creaţia lui Dumnezeu nu este lipsită de sens sau accidentală. Pe lângă faptul că ne îmbogăţeşte viaţa, ea ne dezvăluie talentul, imaginaţia şi măreţia celui mai mare Artist, Proiectantul Universului, Iehova Dumnezeu. Următorul articol va analiza cum anume ne ajută arta să-l cunoaştem mai bine pe Artistul Suprem.

[Provenienţa fotografiei de la pagina 3]

Musei Capitolini, Roma