O mărturie a credinţei lor

ÎN ANUL 1995 s-au sărbătorit 50 de ani de la eliberarea din lagărele de concentrare naziste. Pretutindeni în Europa, la Auschwitz, Bergen-Belsen, Buchenwald, Dachau, Ravensbrück, Sachsenhausen, precum şi în alte lagăre de concentrare, victimele nazismului au comemorat aceasta prin mari reuniuni la care au participat oficialităţi de Stat. O expresie pe care cei prezenţi au auzit-o de nenumărate ori a fost următoarea: „Să nu uităm niciodată!“

Din acest motiv, pe parcursul anului aniversar, Martorii lui Iehova au prezentat mai multe expoziţii în Europa. Fiindcă au refuzat să salute cu „Heil Hitler“ şi să sprijine războiul, guvernul hitlerist i-a deportat şi i-a întemniţat pe mulţi Martori. După 1933, mii de Martori ai lui Iehova au fost închişi şi au murit în urma tratamentului primit.

Majoritatea oamenilor însă nu cunosc experienţele prin care au trecut Martorii. Acest fapt a dat naştere expresiei „victimele uitate ale istoriei“. Un grup de supravieţuitori Martori şi-au exprimat dorinţa de a păstra vie amintirea familiilor şi a tuturor celor care au fost persecutaţi, întemniţaţi, torturaţi sau ucişi şi de a face cunoscută dovada credinţei şi a curajului demonstrat de aceşti Bibelforscher, cum li se spunea Martorilor lui Iehova în lagărele de concentrare.

În data de 29 septembrie 1994, la Muzeul Memorial al Holocaustului, deschis la Washington, Statele Unite, s-a ţinut un seminar despre Martorii lui Iehova din lagărele de concentrare. În Franţa au avut loc două mari reuniuni comemorative la care au participat supravieţuitori ai lagărelor: o reuniune s-a ţinut în data de 28 martie 1995, la Strasbourg, iar cealaltă în data de 30 martie, la Paris. A fost foarte emoţionant să-i auzi povestind pe aceşti bărbaţi şi femei care acum sunt în vârstă şi care, după 50 de ani, îi sunt încă loiali lui Dumnezeu. În data de 27 aprilie s-a ţinut o întrunire asemănătoare în Germania, la Brandenburg, lângă Berlin, unde mulţi Martori fuseseră executaţi prin decapitare. În ziua următoare, câţiva dintre supravieţuitori au asistat la ceremoniile organizate de statul Brandenburg şi au vizitat diferite lagăre de concentrare.

Expoziţia franceză

La aceste reuniuni a fost prezentată o expoziţie intitulată „Mémoire de Témoins“ (Memorii ale Martorilor). Din mai 1995 până în aprilie 1996, expoziţia a fost prezentată în 42 de oraşe din Franţa şi în diferite oraşe din Belgia şi din partea francofonă a Elveţiei. Bărbaţii şi femeile care au prezentat expoziţia sunt, înainte de toate, Martori ai lui Iehova Dumnezeu. Dar ei sunt şi martori ai suferinţei pe care ei şi alţii au îndurat-o în lagărele de concentrare. Ei sunt dovada vie a unei ideologii intolerante care, din cauza rasei sau a religiei, a provocat suferinţa şi moartea a milioane de persoane. Mai mult, mărturia depusă de Martori demască modul în care aşa-zişii creştini l-au preferat pe Hitler, un pseudomesia, în locul lui Isus Cristos; ei au preferat să-şi urască aproapele în loc să-l iubească; au iubit mai degrabă violenţa decât pacea.

Expoziţia a constat în aproximativ 70 de panouri, care prezentau ordinea cronologică a evenimentelor: deschiderea lagărelor din Dachau şi Oranienburg, în martie 1933; Legile de la Nürnberg pentru „ocrotirea sângelui german“, în septembrie 1935; Anschluss-ul, sau anexarea Austriei la Germania, în martie 1938; Kristallnacht (Noaptea de cristal) în luna noiembrie a aceluiaşi an, în timpul căreia mii de magazine evreieşti au fost percheziţionate şi peste 30 000 de persoane au fost arestate şi deportate; interzicerea treptată a Martorilor lui Iehova; invazia Uniunii Sovietice, în iunie 1941; şi eutanasia celor bolnavi mintal, din 1939 până în 1941.

Câteva panouri au prezentat îndoctrinarea tinerilor din organizaţia Tineretul Hitlerist şi fascinaţia produsă de uriaşele mitinguri naziste din Nürnberg asupra maselor. Fotografiile le-au reamintit oamenilor despre refuzul Martorilor lui Iehova de a-i declara credinţă führerului şi de a rosti salutul „Heil Hitler!“ Alte panouri arătau că Martorii lui Iehova au fost victime ale dezinformării şi că, începând din 1935, ei au distribuit reviste şi tracte care demascau abuzurile naziştilor.

Experienţe personale

Aproximativ 40 de panouri prezentau experienţe ale unor bărbaţi şi femei de pretutindeni din Europa, care au fost persecutaţi sau chiar omorâţi din cauza credinţei lor. Unii dintre supravieţuitori şi-au adus contribuţia la expoziţie prin însăşi prezenţa lor, vizitatorii ascultându-i cu atenţie. Copiii au fost captivaţi de cele povestite de Louis Arzt. Originar din Mulhouse (Franţa), el a fost luat de la părinţii săi şi trimis în Germania fiindcă la şcoală a refuzat să spună „Heil Hitler!“ „Un soldat SS m-a bătut pentru că nu am vrut să-l salut pe Hitler. Mi-a dat 30 de lovituri. După două zile, m-a cuprins pe după umeri şi a încercat să-mi testeze sentimentele. «Gândeşte-te la mama ta. Ar fi atât de fericită să te vadă. Nu trebuie decât să spui „Heil Hitler!“» Nu a fost uşor pentru un copil de 12 ani“, a adăugat el. Pe mulţi i-au impresionat experienţele lui Joseph Hisiger, care i-a dat colegului lui de celulă protestant raţia sa de pâine de pe o săptămână în schimbul Bibliei.

Casetele video cu interviuri luate unor foşti deportaţi au constituit un alt punct de atracţie al expoziţiei. Unele dintre interviuri au fost luate chiar în lagăre, de exemplu la Ebensee, în Austria, şi la Buchenwald şi Sachsenhausen, în Germania. În alte interviuri erau prezentate diferite aspecte ale vieţii din lagăr sau erau relatate amintirile unor Martori deportaţi pe vremea când erau copii.

Inaugurarea

O scurtă ceremonie deschidea fiecare expoziţie, iar un reprezentant al celor ce fuseseră deportaţi a explicat ce anume i-a ajutat pe plan spiritual pe Martorii lui Iehova să se împotrivească nazismului. Numeroşi deportaţi care nu erau Martori, precum şi câţiva istorici şi reprezentanţi ai oficialităţilor, între care un fost ministru în guvernul Franţei, au acceptat plini de amabilitate invitaţia de a vorbi.

Un fost deportat care îi cunoştea pe Martorii lui Iehova din Buchenwald a declarat următoarele cu privire la Martori: „Nu cunosc nici o altă categorie de deportaţi, cu excepţia evreilor, care să fi fost trataţi într-un mod atât de înjositor: bătuţi, umiliţi, insultaţi, puşi să efectueze cele mai înjositoare munci. Fără credinţa lor n-ar fi putut rezista. Am  pentru ei tot respectul şi toată admiraţia“.

Reacţii

Expoziţia a fost vizitată de peste 100 000 de persoane. În unele locuri, sute de persoane, dintre care mulţi tineri, au aşteptat la rând ca să intre în sala de expoziţie. Mulţi dintre vizitatori şi-au exprimat impresiile scriind câteva cuvinte în cartea vizitatorului. Iată, de exemplu, ce a scris o tânără: „Mă numesc Sabrina. Am  10 ani şi aş vrea să fiu la fel de curajoasă ca Rutha, ca să-i plac lui Iehova“.

Mijloacele de informare au vorbit şi ele despre expoziţie. În presa locală din fiecare oraş au apărut, în medie, unul sau două articole. În plus, la posturile locale de radio s-a vorbit deseori despre expoziţie şi au fost transmise programe care au prezentat interviuri luate foştilor deportaţi. Posturile de televiziune locale au prezentat scurte reportaje. Într-un astfel de reportaj informativ s-a spus că expoziţia este „o istorisire simplă, dar impresionantă, care pătrunde în miezul lucrurilor înfiorătoare. O «Mărturie a Martorilor», care adaugă respect la onoarea ce nu le poate fi ştearsă niciodată“.

Cea de-a 50 aniversare a eliberării va rămâne mult timp gravată în mintea supravieţuitorilor. Deşi evocarea dureroaselor amintiri nu a fost întotdeauna un lucru uşor, Martorii au putut întări credinţa altora prin faptul că le-au împărtăşit aceste amintiri, fără să le lase uitării. Ei au considerat drept privilegiu faptul că au putut participa la această expoziţie şi că au putut înlătura o parte din prejudecăţile şi imaginea deformată care şi acum, după 50 de ani, mai există cu privire la ei. Mai mult decât orice însă, ei au fost satisfăcuţi ştiind că mărturia lor îi aduce onoare lui Iehova, Dumnezeul lor, şi le dă garanţia că nimeni nu va uita ce au îndurat ei, ca Martori ai săi.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Articolele din revista „Epoca de aur“ au demascat abuzurile naziştilor.

[Legenda fotografiilor de la paginile 16, 17]

Aproximativ 70 de panouri au prezentat istorisiri despre modul în care naziştii îi persecutau pe bărbaţii, femeile şi copiii care au refuzat să-şi renege credinţa.

[Legenda fotografiei de la paginile 16, 17]

Câţiva dintre Martorii lui Iehova care au fost deportaţi şi închişi de guvernul lui Hitler au povestit prin ce au trecut.