De la cuvinte care rănesc la cuvinte care vindecă

„Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii.“ — PROVERBELE 18:21.

INSULTA — folosirea în mod intenţionat a unei vorbiri ofensatoare, injurioase — este clar condamnată în Biblie. Sub Legea Mozaică, o persoană care îşi insulta părinţii îşi putea atrage pedeapsa cu moartea (Exodul 21:17). Aşadar, Iehova Dumnezeu nu tratează cu uşurinţă această chestiune. Cuvântul său, Biblia, nu susţine ideea că, atât timp cât o persoană pretinde că îi slujeşte lui Dumnezeu, nu contează ce se petrece „în spatele uşilor închise“. Biblia declară: „Dacă i se pare cuiva că este religios şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşală inima, religia unui astfel de om este zadarnică“ (Iacov 1:26; Psalmul 15:1, 3). Aşadar, dacă un bărbata îi vorbeşte injurios soţiei lui, toate lucrările pe care le face în calitate de creştin sunt considerate fără valoare în ochii lui Dumnezeu. — 1 Corinteni 13:1–3.

Mai mult chiar, un creştin care insultă ar putea fi dat afară din congregaţie. El chiar ar putea pierde binecuvântările Regatului lui Dumnezeu (1 Corinteni 5:11; 6:9, 10). Este clar deci că, dacă o persoană foloseşte cuvinte care rănesc, acea persoană trebuie să facă schimbări radicale. Însă cum se poate realiza lucrul acesta?

Depistarea problemei

Bineînţeles, o persoană care jigneşte nu se va schimba decât în momentul în care a înţeles în mod clar că se confruntă cu o problemă serioasă. Din nefericire, aşa cum remarca o consilieră în probleme de acest gen, mulţi bărbaţi care folosesc un limbaj injurios „nu consideră câtuşi de puţin că atitudinea lor este o ofensă. Lor li se pare că acţiunile lor sunt cât se poate de fireşti şi că acesta este comportamentul «natural» dintre un soţ şi o soţie“. De aceea, mulţi nu-şi vor da seama că trebuie să facă o schimbare decât atunci când acest lucru li se va spune în mod direct.

Deseori, după ce îşi analizează sub rugăciune situaţia, soţia se va simţi îndemnată să vorbească, întrucât este preocupată de binele ei şi al copiilor ei, precum şi de poziţia soţului ei în faţa lui Dumnezeu. Este adevărat, întotdeauna există riscul ca discutarea unor chestiuni de acest fel să înrăutăţească lucrurile, iar cuvintele ei se pot lovi de un potop de negări. Probabil că o soţie poate evita această situaţie dacă, în prealabil, se gândeşte bine cum să abordeze subiectul. „Un cuvânt spus la timpul potrivit este ca nişte mere de aur într-un coşuleţ de argint“, spune Biblia (Proverbele 25:11). Dacă îl abordează pe soţul ei într-un moment liniştit, folosind cuvinte blânde, dar directe, ea îi poate sensibiliza inima. — Proverbele 15:1.

În loc să-l acuze, o soţie trebuie să încerce să spună ce efect au avut asupra ei acele cuvinte injurioase. Afirmaţiile în care se foloseşte persoana întâi dau deseori un rezultat mai bun. De exemplu, ea poate spune: „Mă simt rănită deoarece . . .“ sau „Mă simt distrusă când îmi spui . . .“ Afirmaţii de acest fel au mai mari şanse să atingă inima, întrucât ele atacă problema, nu persoana. — Compară cu Geneza 27:46—​28:1.

Intervenţia fermă, dar plină de tact a soţiei poate da rezultate bune. (Compară cu Psalmul 141:5.) Un bărbat a ajuns şi el la această concluzie. „Soţia mea a înţeles că, fără ca eu să-mi dau seama, aveam tendinţa să vorbesc injurios, şi ea a avut tăria să-mi spună deschis lucrul acesta“, a mărturisit el.

Primind ajutor

Însă ce poate face o soţie dacă soţul ei nu vrea să recunoască faptul că se confruntă cu această problemă. În această situaţie, unele soţii caută ajutor în altă parte. Pentru probleme de acest gen, Martorii lui Iehova pot apela la bătrânii din congregaţia din care fac parte. Biblia îi îndeamnă pe aceşti bărbaţi să fie iubitori şi binevoitori când păstoresc turma spirituală a lui Dumnezeu şi, totodată, să-i „mustre pe cei care contrazic“ învăţătura sănătoasă a Cuvântului lui Dumnezeu (Tit 1:9, NW; 1 Petru 5:1–3). Deşi rolul lor nu este acela de a se implica în problemele personale ale perechilor căsătorite, bătrânii sunt, în mod justificat, îngrijoraţi când unul dintre parteneri este lezat de vorbirea injurioasă a celuilalt (Proverbele 21:13). Întrucât respectă cu stricteţe principiile biblice, aceşti bărbaţib nu scuză sau nu trec cu vederea vorbirea injurioasă.

Bătrânii pot facilita comunicarea dintre soţ şi soţie. De exemplu, un bătrân a fost abordat de o femeie care i-a povestit că de ani de zile soţul ei, creştin şi el, îi vorbea într-un mod injurios. Bătrânul a stabilit o întâlnire la care să fie prezenţi amândoi. Când au început să vorbească, bătrânul i-a rugat ca, atunci când unul dintre ei vorbeşte, celălalt să asculte fără să întrerupă. Când a fost rândul soţiei, ea a spus că nu mai putea suporta izbucnirile de mânie ale soţului ei. De ani de zile, a spus ea, la sfârşitul fiecărei zile simţea un nod în stomac, deoarece niciodată nu ştia dacă el va fi sau nu nervos când va intra pe uşă. Când se înfuria, el spunea lucruri urâte despre familia ei, despre prietenii ei şi chiar despre ea.

Bătrânul a rugat-o pe soţie să spună ce simţea când auzea cuvintele soţului ei. „Aveam senzaţia că sunt o persoană atât de rea, încât nimeni n-ar putea să mă iubească“, a răspuns ea. „Uneori o întrebam pe mama: «Mamă, sunt o persoană cu care e greu să trăieşti? Oare nu pot să fiu iubită?»“ În timp ce soţia descria cum o făceau să se simtă cuvintele lui, soţul a început să plângă. A fost prima dată când a înţeles cât de tare o răniseră pe soţia lui cuvintele pe care i le spusese.

Te poţi schimba

Una dintre problemele cu care se confruntau unii dintre creştinii din primul secol era vorbirea injurioasă. Apostolul creştin Pavel i-a avertizat să lase la o parte ‘mânia, iuţimea, răutatea, defăimarea, cuvintele de ruşine’ (Coloseni 3:8). Şi totuşi, vorbirea dură este mai degrabă o problemă a inimii decât a limbii (Luca 6:45). Din acest motiv, Pavel a adăugat următoarele: „Dezbrăcaţi vechea personalitate cu practicile ei şi îmbrăcaţi noua personalitate“ (Coloseni 3:9, 10, NW). O astfel de schimbare implică nu numai faptul de a vorbi altfel, ci şi de a simţi altfel.

Poate că un soţ care foloseşte cuvinte injurioase are nevoie de ajutorc ca să-şi dea seama cu exactitate care este motivul pentru care adoptă un astfel de comportament. El trebuie să adopte atitudinea psalmistului: „Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile! Vezi dacă este vreo cale rea în mine“ (Psalmul 139:23, 24). De exemplu: De ce simte el nevoia să domine sau să-şi ţină sub control partenera? Ce anume declanşează un atac verbal? Sunt atacurile lui un indiciu al unor resentimente mai profunde (Proverbele 15:18)? Are el sentimentul că nu este bun de nimic, probabil din cauză că a avut o copilărie în care a fost mereu criticat? Astfel de întrebări îl pot ajuta pe un bărbat să descopere ce anume stă la baza comportamentului său.

Vorbirea injurioasă este însă greu de dezrădăcinat, în special dacă ea a fost întipărită de părinţi care vorbeau sarcastic sau de o cultură care promovează atitudinea autoritară. Dar orice lucru învăţat poate fi — în timp şi cu eforturi — dezvăţat. Biblia este cel mai mare ajutor posibil în această privinţă. Ea poate ajuta o persoană să-şi schimbe chiar şi un comportament adânc înrădăcinat. (Compară cu 2 Corinteni 10:4, 5.) Cum anume?

Un punct de vedere corect cu privire la rolurile încredinţate de Dumnezeu

Deseori, bărbaţii care vorbesc injurios au un punct de vedere deformat cu privire la rolurile pe care Dumnezeu li le-a încredinţat soţului şi soţiei. De exemplu, scriitorul biblic Pavel afirmă că soţiile trebuie să le fie ‘supuse soţilor lor’ şi că „soţul este capul soţiei“ (Efeseni 5:22, 23). Poate că un soţ crede că autoritatea care i-a fost încredinţată îi dă dreptul să exercite un control absolut. Dar nu aşa stau lucrurile. Deşi supusă, soţia nu îi este sclavă. Ea îi este „ajutor“ şi „întregire“ (Geneza 2:18, NW). De aceea, Pavel adaugă: „Tot aşa sunt datori şi bărbaţii să-şi iubească soţiile, ca pe trupurile lor. Cine-şi iubeşte soţia, se iubeşte pe sine însuşi. Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul său, ci-l hrăneşte şi-l îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica“. — Efeseni 5:28, 29.

În calitate de cap al congregaţiei creştine, Isus nu şi-a mustrat niciodată discipolii în aşa fel, încât aceştia să se întrebe cu teamă când va avea loc următoarea „repriză“ de critici. Dimpotrivă, el a fost tandru cu ei, respectându-le demnitatea. „Vă voi înviora“, le-a promis el. „Eu am o fire blândă şi o inimă umilă“ (Matei 11:28, 29, NW). Dacă soţul meditează sub rugăciune la modul în care Isus şi-a exercitat autoritatea, acest lucru îl poate ajuta să dobândească un punct de vedere echilibrat cu privire la autoritatea care i-a fost încredinţată.

Când apar neînţelegeri

Una e să cunoşti principiile Bibliei, şi cu totul alta e să le aplici când situaţia este încordată. Cum poate un soţ să se abţină să recurgă la cuvinte dure când apar neînţelegeri?

Un soţ nu dovedeşte că este „un bărbat adevărat“ prin faptul că vorbeşte injurios atunci când se supără. Biblia spune: „Cel încet la mânie preţuieşte mai mult decât un viteaz şi cine este stăpân pe sine [îşi controlează spiritul, NW] preţuieşte mai mult decât cine cucereşte o cetate“ (Proverbele 16:32). Un bărbat adevărat se controlează. El dă dovadă de empatie dacă gândeşte în felul următor: „Cum o afectează cuvintele mele pe soţia mea? Cum m-aş simţi eu dacă aş fi în locul ei?“ — Compară cu Matei 7:12.

Biblia recunoaşte însă că unele situaţii te pot face să te enervezi. Despre astfel de situaţii psalmistul a scris următoarele: „Enervaţi-vă dar nu păcătuiţi! Cugetaţi în inimile voastre când staţi în pat şi tăceţi!“ (Psalmul 4:4, NW). Referitor la aceasta s-a mai spus: „Nu este deloc greşit să te mânii, ci este greşit să te descarci folosind cuvinte sarcastice, umilitoare sau înjositoare“.

Dacă un soţ simte că-şi pierde controlul asupra cuvintelor, poate învăţa să facă o pauză. Probabil că ar fi înţelept să plece din cameră, să facă o plimbare sau să-şi găsească un loc retras, în care să se calmeze. În Proverbele 17:14 se spune: „Pleacă înainte de a izbucni cearta“ (NW). Reluaţi discuţia după ce spiritele s-au potolit.

Bineînţeles, nimeni nu este perfect. Un soţ care vorbea cândva în mod injurios poate greşi din nou. Când se întâmplă lucrul acesta, el trebuie să-şi ceară iertare. Faptul de a îmbrăca „noua personalitate“ este un proces continuu, dar care aduce mari răsplăţi. — Coloseni 3:10, NW.

Cuvinte care vindecă

Fără îndoială, „moartea şi viaţa sunt în puterea limbii“ (Proverbele 18:21). Cuvintele care rănesc trebuie să fie înlocuite cu cuvinte care zidesc şi care consolidează o căsnicie. Un proverb biblic spune: „Cuvintele prietenoase sunt ca un fagure de miere, dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase“. — Proverbele 16:24.

Cu câţiva ani în urmă s-a efectuat un studiu prin care se urmărea determinarea factorilor care făceau ca lucrurile să meargă bine în familiile puternice. „Studiul a revelat faptul că membrii acestor familii ţineau unii la alţii şi îşi spuneau mereu unii altora că ţin unii la alţii“, afirmă David R. Mace, specialist în probleme conjugale. „Ei se susţineau unii pe alţii, îşi spuneau unii altora că sunt valoroşi şi profitau de orice ocazie ca să-şi demonstreze afecţiunea prin cuvinte şi fapte. Rezultatul firesc al unei astfel de atitudini a fost faptul că ei se bucurau că erau împreună, se încurajau unii pe alţii, astfel încât relaţiile dintre ei le produceau multă satisfacţie.“

Nici un soţ temător de Dumnezeu nu poate spune că îşi iubeşte cu adevărat soţia dacă în mod voit îi vorbeşte injurios (Coloseni 3:19). Bineînţeles, acelaşi lucru este valabil şi în cazul unei soţii care îşi critică soţul. Într-adevăr, ambii parteneri au datoria de a se conforma sfatului pe care Pavel li l-a dat efesenilor: „Nici un cuvânt murdar să nu vă iasă din gură, ci unul bun, pentru zidire, după cum este nevoie, ca să dea har celor care-l aud“. — Efeseni 4:29.

[Note de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 9]

Un bătrân creştin poate ajuta o pereche căsătorită care are probleme cu comunicarea.

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Soţii şi soţiile trebuie să depună eforturi susţinute ca să se înţeleagă reciproc.