Prietenele nedespărţite

TRACY este căţeaua mea călăuză, un labrador negru, în vârstă de zece ani. Datorită ei mă descurc aproape normal. Tot ea îmi oferă companie şi mângâiere. Nu este deci de mirare că a ajuns să-mi fie atât de dragă şi că suntem prietene nedespărţite!

Uneori, neintenţionat, oamenii fac greşeli pe care Tracy nu le face niciodată. Într-o zi, de exemplu, am lăsat-o pe Tracy acasă şi am ieşit să mă plimb cu o prietenă. Discutam fericite, când, dintr-o dată, am căzut la pământ. Prietena mea a uitat că sunt oarbă şi nu m-a avertizat că am ajuns la bordură. Lucrul acesta nu s-ar fi întâmplat dacă Tracy ar fi fost lângă mine.

Odată, Tracy mi-a salvat efectiv viaţa. Mergeam pe stradă când, deodată s-a îndreptat spre mine un camion ieşit de sub control. Îi auzeam motorul, dar, bineînţeles, nu puteam vedea încotro se îndrepta. Tracy a văzut, a înţeles primejdia şi m-a tras repede într-un loc în care eram în siguranţă.

Deşi oarbă, văd

M-am născut în 1944 în sudul Suediei şi sunt oarbă din naştere. Am fost trimisă la o şcoală cu internat pentru copii orbi, unde am învăţat să scriu şi să citesc în Braille. Muzica a devenit o parte importantă a vieţii mele, mai ales pianul. După ce am absolvit liceul, am continuat să studiez limbile şi muzica la Universitatea din Göteborg.

Viaţa mea însă s-a schimbat definitiv din momentul în care două Martore ale lui Iehova au bătut la uşa camerei mele din campusul universitar. După puţin timp am început să asist la întrunirile Martorilor şi chiar să le împărtăşesc altora ceea ce învăţam. În 1977 mi-am simbolizat dedicarea la Iehova Dumnezeu prin botezul în apă. Deşi din punct de vedere fizic sunt oarbă, prin studierea Cuvântului lui Dumnezeu am dobândit ceva de o valoare inestimabilă: vederea spirituală.

În prezent consider că situaţia mea este mult mai bună decât situaţia celor care pot vedea cu ochii fizici, dar care sunt orbi din punct de vedere spiritual (compară cu Ioan 9:39–41). Sunt fericită că am o viziune mentală clară cu privire la lumea nouă a lui Dumnezeu în care, potrivit promisiunii Lui, ochii orbilor vor vedea, în care toate infirmităţile fizice vor fi vindecate şi în care până şi morţii vor fi înviaţi! — Psalmul 146:8; Isaia 35:5, 6; Faptele 24:15.

Deşi sunt necăsătorită şi oarbă din punct de vedere fizic, cu o prietenă loială cum este Tracy mă descurc foarte bine. Permiteţi-mi să vă povestesc cum mă ajută ea să-mi efectuez munca laică şi să-mi îndeplinesc ministerul ca Martoră a lui Iehova (Matei 24:14; Faptele 20:20; Evrei 10:25). Dar mai întâi să vă povestesc mai multe despre Tracy.

Aleasă pentru o instruire specială

Când Tracy avea doar opt luni, a fost testată pentru a se vedea dacă poate fi instruită să devină câine-călăuză. Tracy s-a dovedit a fi o căţeluşă calmă, care învaţă rapid şi care nu se sperie uşor de zgomotele puternice apărute brusc. Astfel, pentru un timp a fost dată în grija unei familii, ca să vadă cum este viaţa de familie. Mai târziu, când a fost suficient de matură, Tracy a fost trimisă la o şcoală de instruire pentru câinii-călăuză.

La această şcoală Tracy a învăţat ce i se cere să facă unui câine-călăuză, adică a învăţat să-şi ajute viitorul stăpân să găsească uşile, scările, porţile şi trotuarele. Ea a mai învăţat cum să meargă pe trotuarele aglomerate şi cum să traverseze strada. A învăţat, de asemenea, să se oprească la bordură, să respecte semnalele rutiere şi să ocolească obstacolele periculoase. După aproximativ cinci luni de instruire, era pregătită să se apuce de treabă. Atunci am făcut cunoştinţă cu Tracy.

Ce face Tracy pentru mine

În fiecare dimineaţă, Tracy mă scoală să-i dau de mâncare. Apoi ne pregătim pentru muncă. Biroul meu se află la o depărtare de aproximativ 20 de minute de mers pe jos de la apartamentul unde locuim. Bineînţeles, cunosc drumul, dar sarcina lui Tracy este aceea de a mă ajuta să ajung la birou fără să mă lovesc de maşini, de oameni, de stâlpii pentru iluminat sau de orice altceva. Când ajungem, ea stă culcată sub biroul meu. Apoi, în timpul pauzei de prânz, de obicei mergem să ne plimbăm.

Seara, după ce ne întoarcem acasă de la muncă, începe cea mai frumoasă parte a zilei. Acum Tracy mă călăuzeşte în lucrarea de predicare din casă în casă şi la casele unde conduc studii biblice. Mulţi oameni sunt prietenoşi cu ea, o mângâie şi o îmbrăţişează, iar uneori îmi dau ceva gustos pentru ea. În plus, săptămânal participăm împreună la întrunirile creştine. După întruniri, copiilor le place să o salute şi să o îmbrăţişeze pe Tracy, spre marea ei încântare.

Ştiu că Tracy nu este decât un câine şi că într-o bună zi va muri. Asta înseamnă că, în cele din urmă, va trebui să-mi iau un alt câine-călăuză. Dar în momentul de faţă formăm o echipă şi avem nevoie una de alta. Când Tracy nu e prin preajmă, sunt foarte nesigură de mine, iar când nu mă poate călăuzi, Tracy este agitată şi nu are astâmpăr.

Nevoia de înţelegere

Mă surprinde faptul că unii încearcă să ne despartă. Ei o consideră pe Tracy un câine oarecare sau un animal de casă şi nu înţeleg strânsa noastră prietenie. Aceşti oameni trebuie să înţeleagă că Tracy reprezintă pentru mine ceea ce reprezintă un scaun cu rotile pentru o persoană paralizată. Dacă am fi despărţite, aceasta ar fi ca şi cum cineva mi-ar scoate ochii.

Cu cât alţii vor înţelege mai bine legătura dintre mine şi Tracy, cu atât vom avea mai puţine probleme. Un scaun cu rotile, spre exemplu, este acceptat cu uşurinţă, însă, din nefericire, nu întotdeauna stau lucrurile la fel şi în cazul unui câine-călăuză. Unor oameni le este frică de câini sau, pur şi simplu, nu le plac câinii.

Asociaţia Suedeză pentru Handicapaţii Vizual a publicat o broşură care prezenta nişte informaţii foarte utile despre câinii-călăuză. În broşură se spunea: „Câinele-călăuză este un ajutor mobil pentru persoanele handicapate vizual. De fapt, chiar mai mult. El este un ajutor viu. . . . Este un prieten care nu te dezamăgeşte niciodată“.

Într-adevăr, Tracy îmi slujeşte ca ochi în întuneric şi mă ajută să duc în prezent o viaţă cât se poate de normală. Însă sunt convinsă că, în curând, în lumea nouă promisă de Dumnezeu, voi putea vedea toate uluitoarele minuni ale creaţiei. De aceea, acum sunt hotărâtă să-mi păstrez vederea spirituală.

Aşadar, cu capul lui Tracy în poală, suntem gata să ascultăm caseta cu ultimul număr al revistei Turnul de veghere. — Relatată de Anne-Marie Evaldsson.