Tinerii se întreabă . . .

De ce este bârfa un lucru atât de rău?

„La mine la liceu e ca o epidemie. Nu avem probleme cu drogurile, cu armele sau cu bătăile. La noi se bârfeşte. Asta e marea noastră problemă.“ — Michellea, o tânără de 16 ani.

UNII spun că sunt delicioase. Alţii spun că sunt otrăvitoare. Sunt prezente în mod constant în paginile revistelor, ale ziarelor şi în emisiunile TV. În plus, ele dau gust multor conversaţii. Dar despre ce este vorba? Despre obişnuitele discuţii referitoare la oameni şi la treburile lor personale, cunoscute mai bine drept bârfe.

Probabil că nimic nu ne atrage mai repede atenţia decât cuvintele „Ai auzit ultima noutate?“. Ceea ce urmează poate fi un fapt real sau ficţiune — sau probabil câte puţin din amândouă. Indiferent care ar fi situaţia, tentaţia de a bârfi poate fi puternică. „Este atât de greu să nu te intereseze treburile altora“, spune Lori, o tânără de 17 ani. „Există o înţelegere tacită între tine şi prietenele tale ca atunci când afli ceva foarte interesant să le spui neapărat.“

De ce o facem

De ce ni se pare bârfa atât de captivantă? În primul rând, oamenii sunt fiinţe sociabile. Cu alte cuvinte, oamenii se interesează de alţi oameni. Aşadar, este firesc ca, mai devreme sau mai târziu, conversaţiile noastre să se îndrepte spre ultimele evenimente din viaţa prietenilor sau a cunoştinţelor noastre.

Este acest lucru ceva rău? Nu întotdeauna. De foarte multe ori, conversaţiile obişnuite furnizează informaţii utile, cum ar fi cine se căsătoreşte, cine are acum un copil şi cine este bolnav. Chiar şi creştinii din secolul I discutau despre ultimele întâmplări din viaţa colaboratorilor lor în credinţă (Efeseni 6:21, 22; Coloseni 4:8, 9). Într-adevăr, discuţiile obişnuite despre prieteni şi cunoscuţi fac parte integrantă din modul în care comunicăm şi păstrăm relaţii sănătoase unii cu alţii.

Capcanele bârfei

Însă uneori discuţiile despre viaţa altora sunt motivate de cu totul altceva decât de interesul faţă de persoanele respective. De exemplu, iată ce spune o tânără de 18 ani pe nume Deidra: „Oamenii bârfesc ca să câştige popularitate. Ei cred că vor fi [mai cunoscuţi] dacă ştiu o versiune mai bună decât cea pe care ceilalţi tocmai au auzit-o“. Dorinţa de a-i impresiona pe ceilalţi l-ar putea determina pe bârfitor chiar să denatureze faptele. „Dacă ştii cum s-au întâmplat lucrurile, poţi să le manipulezi“, explică Rachel, în vârstă de 17 ani. „E ca şi cum tu ai deţine penelul şi ai posibilitatea să prezinţi povestea cum vrei tu, fără să spui tot ce ştii.“

Uneori, bârfa care conţine lucruri neadevărate este folosită ca mijloc de răzbunare. „Cândva am răspândit un zvon fals despre prietena mea“, spune Amy, în vârstă de 12 ani. „Am făcut lucrul acesta pentru că ea spusese ceva despre mine.“ Care a fost rezultatul? „La început mă gândeam: Acum suntem chit!“ Însă Amy spune în continuare: „Nu după mult timp, lucrurile au scăpat de sub control, iar eu am început să sufăr mai mult decât dacă mi-aş fi ţinut gura“.

Este uşor să vedem cum bârfa poate deveni „ca un foc care scapă rapid de sub control“, cum s-a exprimat o psihiatră (compară cu Iacov 3:5, 6). Când se întâmplă acest lucru, consecinţele pot fi dezastruoase. De exemplu, ce se întâmplă dacă se află ceva ce trebuia să rămână confidenţial? Sau dacă bârfa conţine lucruri neadevărate, iar prin răspândirea ei distrugi buna reputaţie a unei persoane? „Unul dintre prietenii mei a răspândit zvonul că eu m-aş droga, lucru care nu este adevărat“, spune Bill, în vârstă de 12 ani. „M-a durut foarte mult.“

Să reducem la tăcere bârfa răutăcioasă

Pe bună dreptate, Biblia spune că „moartea şi viaţa sunt în puterea limbii“ (Proverbele 18:21). Într-adevăr, cuvintele noastre pot fi nişte unelte cu care zidim sau nişte arme cu care distrugem. Din nefericire, în prezent mulţi oameni îşi folosesc limba cu intenţia de a distruge. Ei se aseamănă cu cei despre care psalmistul David a spus că „îşi ascut limba ca o sabie, îşi aruncă vorbele lor amare, ca nişte săgeţi, ca să tragă în ascuns asupra celui nevinovat“. — Psalmul 64:2–4.

Cei care doresc să-i fie plăcuţi lui Dumnezeu nu trebuie să răspândească informaţii neadevărate, întrucât Biblia spune că „buzele mincinoase sunt o urâciune înaintea DOMNULUI“ (Proverbele 12:22). Lansarea sau răspândirea în mod voit a unui zvon despre care ştii că este neadevărat este acelaşi lucru cu a minţi, iar Biblia spune că creştinii trebuie „să lepede minciuna“ şi „să spună aproapelui lor adevărul“. — Efeseni 4:25.

Prin urmare, înainte de a spune ceva despre o altă persoană, întreabă-te: „Cunosc într-adevăr cum stau lucrurile? Îl vor determina cuvintele mele pe cel care mă ascultă să aibă mai puţin respect faţă de persoana despre care vorbesc? Dacă da, care este motivul pentru care spun lucrul respectiv?“ Nu uita următorul lucru: chiar dacă informaţia este adevărată, asta nu te îndreptăţeşte să o spui mai departe, mai ales dacă ea ştirbeşte reputaţia persoanei respective.

Trebuie să te mai întrebi: „Cum se va răsfrânge asupra reputaţiei mele faptul că bârfesc?“ Da, bârfind, tu spui ceva despre tine. Iată, de exemplu, ce a afirmat Kristen: „Dacă îţi permiţi să pierzi atât de mult timp vorbind despre alţii, atunci înseamnă că propria ta viaţă nu este prea interesantă“. Lisa a constatat că reputaţia ei de bârfitoare a costat-o încrederea celei mai apropiate prietene. „Lucrurile au ajuns până acolo încât ea nu mai era sigură dacă putea să aibă încredere în mine“, spune Lisa. „A fost îngrozitor. A trebuit să-i dovedesc că se putea bizui pe mine.“

Dacă eşti cunoscut ca bârfitor, cei din jur s-ar putea să ajungă să te considere drept o persoană care răneşte şi, ca urmare, să nu-şi mai dorească să fie în compania ta. Iată ce spune un proverb biblic: „Cine umblă cu defăimări dezvăluie secrete; de aceea să nu te amesteci cu cel ce îşi deschide buzele“ (Proverbele 20:19). Dar ştiai că poţi să participi la o bârfă fără să zici vreo vorbă?

Ascultarea: cealaltă faţetă a bârfei

Pentru a bârfi trebuie cel puţin două persoane: una care vorbeşte şi alta care ascultă. Deşi s-ar părea că cel care ascultă este mai puţin vinovat decât cel care vorbeşte, Biblia prezintă problema dintr-un alt punct de vedere. Iată ce citim în Proverbele 17:4: „Cel care face rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare“. Prin urmare, cel care ascultă o bârfă poartă o mare răspundere. „Într-un fel este chiar mai rău dacă asculţi o bârfă decât dacă o spui“, afirmă scriitorul Stephen Wylen. Cum anume? „Oferind o ureche gata să asculte, tu îl încurajezi pe cel care vorbeşte să continue“, spune Wylen.

Aşadar, ce ar trebui să faci când îţi ajunge la urechi o bârfă? Fără să-ţi iei un aer de persoană care se consideră dreaptă, ai putea pur şi simplu să spui: „Hai să schimbăm subiectul“ sau „Nu mă simt la largul meu să vorbesc despre acest lucru. În definitiv, ea nu este de faţă ca să se apere“.

Dar dacă ceilalţi se îndepărtează de tine pentru că refuzi să iei parte la conversaţiile lor? Într-o anumită privinţă acest lucru s-ar putea dovedi o ocrotire pentru tine. Cum anume? Ei bine, nu uita că cel care vine la tine şi îi bârfeşte pe alţii se va duce probabil la aceştia şi te va bârfi şi pe tine. Aşadar, vei fi scutit de multă suferinţă dacă te apropii de tineri şi adulţi care nu îi defăimează pe alţii în conversaţiile lor. Iată ce spune Stephen Wylen: „Indiferent ce ţi se pare că pierzi dacă nu bârfeşti, vei vedea în scurt timp că nu ai pierdut decât ocazia de a ajunge nefericit. În final, vei ieşi în avantaj, pentru că îţi vei câştiga reputaţia de persoană demnă de încredere“.

Cel mai important este faptul că îţi vei face un nume bun la Dumnezeu. El este interesat de modul în care vorbim despre alţii, întrucât Isus Cristos ne-a avertizat: „În ziua judecăţii oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit. Căci din cuvintele tale vei fi îndreptăţit şi din cuvintele tale vei fi condamnat“. — Matei 12:36, 37.

Prin urmare, vei da dovadă de înţelepciune dacă vei asculta de sfatul apostolului Pavel: „Să căutaţi să trăiţi liniştiţi, să vă vedeţi de treburi“ (1 Tesaloniceni 4:11). Procedând astfel, vei putea să rămâi în bune relaţii cu ceilalţi şi să te bucuri de o poziţie aprobată în faţa lui Dumnezeu.

[Notă de subsol]

[Chenarul de la pagina 19]

„Cel mai eficient instrument de bârfă din lume“

Aţi auzit ultima noutate? Odată cu apariţia poştei electronice, e-mail, bârfa a pătruns acum şi în domeniul tehnologiei de vârf. De fapt, scriitorul Seth Godin numeşte e-mail-ul „cel mai eficient instrument de bârfă din lume“. Chiar dacă îi recunoaşte foloasele, el dă următorul avertisment: „Cineva poate începe cu un lucru real sau cu o afirmaţie greşită şi, dintr-o dată, mii de persoane ar putea deveni părtaşe la secret“.

Prin e-mail se poate ajunge la o mulţime de persoane — şi încă foarte repede. Iată ce spune Godin: „Este prima formă de comunicare ce îmbină greutatea unor cuvinte scrise, bine gândite cu viteza unui apel telefonic care pretinde o atenţie imediată“. Aşadar, este înţelept ca, atunci când trimiteţi ceva prin e-mail, să vă asiguraţi că v-aţi exprimat în mod clar. Şi în nici un caz să nu transmiteţi prietenilor informaţii pentru care nu aveţi dovezi.

[Legenda fotografiilor de la pagina 18]

Cel care vine la tine şi îi bârfeşte pe alţii . . . se va duce probabil la aceştia şi te va bârfi şi pe tine