Dintr-o piatră, o nestemată

De la corespondentul nostru din Belgia

DATORITĂ frumuseţii ei extraordinare, secole la rând ea a fost o nestemată preferată de mulţi oameni. Datorită durităţii ei — este cea mai dură substanţă naturală cunoscută de om —, ea este folosită pe scară largă ca o componentă a uneltelor şi a utilajelor. Această piatră care ne fascinează este diamantul.

În jurul unor diamante celebre s-au ţesut legende captivante. Diamantul Koh-I-Noor, nume care înseamnă „Muntele Luminii“, a fost găsit în India cu şapte secole în urmă. Iniţial, piatra, a cărei formă era neregulată, avea 191 de caratea, însă mai târziu a fost tăiată, ajungând la 109 carate. Apoi, mai este diamantul Cullinan, care face parte din bijuteriile coroanei britanice, fiind cel mai mare diamant care s-a descoperit şi care a fost prelucrat până în prezent.

De la minereu la nestemată

La început, diamantele nu sunt frumoasele nestemate pe care le cunoaştem. Majoritatea lor trebuie extrase din pământ. Pentru a se obţine un carat de diamant pur trebuie să se excaveze şi să se cearnă, în medie, 250 de tone de pământ. Din cele 40–50 de milioane de carate extrase anual, numai o parte foarte mică se poate folosi pentru bijuterii.

Diamantele neprelucrate trebuie sortate după mărime, puritate, culoare şi formă. În stare naturală, aproape toate diamantele conţin impurităţi. Însă, uneori, o anumită porţiune poate să aibă relativ puţine impurităţi sau chiar deloc. În aceste cazuri, porţiunea fără impurităţi este separată prin despicare cu ajutorul unei lame sau prin debitare cu ferăstrăul. Când prelucrează pietre mari şi scumpe, meşteşugarii se gândesc uneori luni de zile ce formă să le dea, şi numai după aceea încep să le taie. Acest lucru este lesne de înţeles dacă ne gândim că o singură greşeală făcută în timpul tăierii poate reduce foarte mult din valoarea diamantului sau poate chiar să distrugă întreaga piatră.

În final, prin şlefuire se realizează faţetele diamantului, care trebuie să se armonizeze cu forma lui. Aceste faţete îi conferă nestematei capacitatea de a reflecta lumina, dându-i diamantului acea strălucire care îl face atât de renumit.

Cu prima ocazie când un diamant vă va reţine atenţia datorită strălucirii şi frumuseţii lui, aduceţi-vă aminte de munca grea a minerilor şi de precizia şi îndemânarea meşteşugarilor. Fără acestea, diamantul n-ar putea fi niciodată transformat dintr-o piatră asemănătoare sticlei într-o frumoasă bijuterie.

[Notă de subsol]