Cum au făcut faţă urmărilor unui cutremur

„MERGEM PE JOS DE DIMINEAŢĂ. AM FUGIT CA SĂ NE SCĂPĂM VIAŢA. N-AVEM APĂ DE BĂUT ŞI NICI MÂNCARE. TOATE CASELE SUNT DISTRUSE.“ — HARJIVAN, SUPRAVIEŢUITOR AL UNUI CUTREMUR DE 7,9 GRADE PE SCARA RICHTER, CARE A AVUT LOC ÎN INDIA.

ESTE înspăimântător să trăieşti momentele dezlănţuirii unui cutremur. „Cărţile de pe dulapul de lemn înalt de 2 metri, aflat lângă pat, zburau peste tot în jurul meu“, îşi aminteşte o supravieţuitoare a cutremurului din 1999 din Taiwan. „Casca de motocicletă pe care tocmai mi-o cumpărasem a căzut de pe dulap chiar în pat, lângă capul meu. Culmea ironiei, puteam să mor din cauza căştii de protecţie“, adaugă ea.

După cutremur

Clipele când are loc un cutremur sunt într-adevăr groaznice, însă pentru supravieţuitori acesta este doar începutul. În orele ce urmează, echipele de salvare, pline de curaj, se străduiesc să-i localizeze pe cei răniţi şi să le acorde primul ajutor. De multe ori, aceste operaţiuni de salvare se desfăşoară în timp ce se aşteaptă cu teamă noi replici ale cutremurului. „Trebuie să fim extrem de atenţi“, spunea un bărbat care a fost de faţă nu de mult când s-a săpat printr-un munte de pământ ce îngropase un cartier întreg după producerea unui cutremur în El Salvador. „Dacă se-ntâmplă ca pământul să se mişte din nou, tot restul dealului vine peste noi.“

Uneori, ca să ajute victimele, unele persoane dau dovadă de un extraordinar spirit de sacrificiu. De exemplu, la începutul anului 2001, când a avut loc un cutremur puternic în India, Manu, un bărbat în vârstă care locuieşte în Statele Unite, s-a întors în ţara sa natală. „Trebuie să mă duc să dau o mână de ajutor nu numai familiei mele, ci oricărei persoane care se află în necaz“, a spus el. Pe unde a mers, Manu a găsit condiţii mizere. Cu toate acestea, el a făcut următoarea remarcă: „E uimitor de cât curaj dau dovadă oamenii“. Iată ce a scris un ziarist: „N-am întâlnit pe nimeni care să nu fi oferit ceva la ce putea renunţa, salariul pe o zi, pe o săptămână sau pe o lună, o parte din economiile lui sau orice altceva, ca să-i ajute pe alţii“.

Bineînţeles, una e să dai la o parte molozul şi să-i îngrijeşti pe cei răniţi şi cu totul alta e să ajuţi victimele să ducă din nou o viaţă normală, după ce câteva clipe de groază le-au dat peste cap întreaga viaţă. Să luăm cazul lui Delores, o femeie care şi-a pierdut locuinţa în cutremurul din El Salvador. „E mai rău decât pe timpul războiului“, spune ea. „Cel puţin atunci aveam un acoperiş deasupra capului.“

Aşa cum am menţionat în articolul introductiv, în afară de ajutor material e nevoie şi de sprijin emoţional, iar uneori acest sprijin e mai important. De exemplu, la începutul anului 1999, când oraşul Armenia din vestul Columbiei a fost paralizat din cauza unui cutremur, peste 1 000 de persoane şi-au pierdut viaţa, iar multe alte mii au rămas într-o stare de şoc şi de disperare. Iată ce a spus psihiatrul Roberto Estefan, a cărui locuinţă fusese distrusă de cutremur: „Oriunde mergi, oamenii îţi cer ajutorul. Dacă mă duc în oraş să-mi iau un hamburger, aproape toţi cei pe care-i salut nu scapă ocazia să-mi vorbească despre stările de tristeţe şi de insomnie cu care se luptă“.

Traumele emoţionale pot fi devastatoare, lucru pe care dr. Estefan îl ştie foarte bine. O femeie care s-a oferit să ajute la amenajarea unei tabere de sinistraţi a remarcat că unii oameni care aveau un loc de muncă nici nu se mai sinchiseau să meargă la lucru deoarece credeau că oricum vor muri peste puţin timp.

Speranţă în mijlocul disperării

În astfel de momente critice, Martorii lui Iehova depun eforturi să-i ajute pe supravieţuitori nu numai din punct de vedere fizic, ci şi din punct de vedere spiritual şi emoţional. De exemplu, imediat după ce a avut loc cutremurul din Columbia despre care am vorbit mai înainte, filiala Martorilor lui Iehova a înfiinţat un comitet local pentru stare de urgenţă. Mii de Martori din toate colţurile ţării au donat alimente şi bani. În scurt timp s-au trimis în zonele calamitate aproximativ 70 de tone de alimente.

De multe ori, ajutorul spiritual se dovedeşte a fi cel mai important. Într-o dimineaţă după cutremurul din Columbia, o Martoră a lui Iehova a zărit pe una din străzile oraşului Armenia, devastat de cutremur, o femeie pe chipul căreia se putea citi o mare deznădejde. S-a apropiat de ea şi i-a oferit tractul Ce speranţă există pentru cei morţi?a

Femeia a primit tractul, pe care l-a citit cu mare atenţie acasă. Când o Martoră a lui Iehova a venit apoi la uşa ei, femeia a simţit nevoia să-i povestească ce i se întâmplase. Martora a aflat că femeia fusese proprietara mai multor case din oraş care îi aduceau un venit frumos. Însă aceste case fuseseră distruse de cutremur. Acum se lupta cu sărăcia. Dar necazurile ei nu se opreau aici. Casa în care locuise împreună cu fiul ei în vârstă de 25 de ani se dărâmase la cutremur, iar fiul ei murise sub dărâmături. Femeia i-a povestit Martorei aflate la uşă că niciodată nu fusese interesată de religie, însă acum avea o mulţime de întrebări. Tractul pe care îl primise i-a oferit o speranţă reală. Imediat s-a început cu ea un studiu biblic la domiciliu.

Martorii lui Iehova sunt convinşi că va veni timpul când omenirea nu va mai fi ameninţată de nici un dezastru natural — nici chiar de cutremure. În următorul articol se va arăta motivul pentru care cred ei lucrul acesta.

[Notă de subsol]

[Chenarul de la pagina 6]

FII PREGĂTIT!

◼ Asigură-te că boilerele sunt bine fixate şi că obiectele grele sunt aşezate pe podea sau pe rafturile de jos.

◼ Arată-le membrilor familiei cum să deconecteze instalaţiile electrice şi să închidă gazul şi apa.

◼ Dotează-ţi locuinţa cu un extinctor şi o trusă de prim ajutor.

◼ Ţine la îndemână un radio portabil cu baterii noi.

◼ Fă cu toată familia exerciţii de instruire în caz de cutremur şi accentuează necesitatea 1) de a rămâne calmi, 2) de a închide aragazul, radiatorul electric sau boilerul, 3) de a vă aşeza sub tocul uşii sau sub o masă ori un birou şi 4) de a sta departe de ferestre, oglinzi şi şemineuri.

[Chenarul/Fotografia de la pagina 7]

Cutremurele în Israel

„Comparativ cu alte zone de pe glob, [în Israel] s-au înregistrat, din timpuri străvechi, cele mai multe cutremure“, scrie profesorul Amos Nur. Motivul ar fi că Israelul e traversat de la nord la sud de o parte a Văii Marelui Rift — linia faliei dintre placa mediteraneană şi cea arabă.

Este interesant ceea ce cred unii arheologi, şi anume că în antichitate constructorii au folosit o tehnică specială pentru a reduce pagubele provocate de cutremure. Această tehnică este descrisă în Biblie când se vorbeşte despre programul de construcţii iniţiat de Solomon: „Curtea cea mare avea de jur împrejurul ei trei şiruri de pietre cioplite şi un şir de bârne de cedru, ca şi în curtea dinăuntru a casei DOMNULUI şi ca şi pridvorul casei“ (1 Împăraţi 6:36; 7:12, sublinierea noastră). Dovezi ale acestei tehnici, adică introducerea unor bârne de lemn în construcţiile de piatră, s-au găsit în diverse locuri — inclusiv la o poartă de la Meghido, despre care se crede că datează de pe vremea lui Solomon sau chiar de mai înainte. Egiptologul David Rohl este de părere că ar fi posibil ca aceste bârne să fi fost „introduse cu scopul de a consolida construcţiile pentru a nu fi distruse în caz de cutremur“.

[Legenda fotografiei]

Ruinele cetăţii Bet-Şean (Israel), distrusă de un cutremur

[Chenarul/Fotografiile de la pagina 8]

DOUĂ MINUTE DE GROAZĂ — RELATAREA UNUI SUPRAVIEŢUITOR

Eram la Ahmadabad (India). Familia noastră se pregătea pentru nunta verişoarei mele. În dimineaţa zilei de 26 ianuarie 2001 am fost trezit nu de ceasul deşteptător, ci de o zdruncinătură puternică. Când am auzit zgomotul făcut de dulapurile de metal care se mişcau încoace şi-ncolo, mi-am dat seama că se întâmpla ceva îngrozitor. „Ieşiţi din casă!“, striga unchiul meu. Când am ajuns afară, am văzut casa legănându-se. Mi s-a părut că a durat o eternitate. În realitate, cutremurul n-a ţinut decât două minute.

Stresul părea prea mare ca să-i poţi face faţă pe moment. Ne-am asigurat că toţi membrii familiei noastre erau bine. Întrucât legăturile telefonice şi alimentarea cu electricitate s-au întrerupt, n-am putut afla nimic atunci despre rudele noastre din oraşele învecinate. După o oră în care ne-am făcut tot felul de griji, am aflat, în sfârşit, că rudele noastre erau în siguranţă. Însă nu toţi au avut parte de un deznodământ atât de fericit. De exemplu, în oraşul Ahmadabad au fost distruse mai mult de 100 de case, iar peste 500 de persoane au murit.

Timp de câteva săptămâni, cu toţii am trăit cu groază. În fiecare seară mergeam la culcare cu frică, deoarece se anunţase că va avea loc un alt cutremur. Lucrările de refacere se desfăşurau încet, mulţi fiind fără locuinţă. Şi toate astea s-au întâmplat din cauza unui cutremur care a durat doar două minute, dar pe care nu-l vom uita niciodată. — Relatare de Samir Saraiya.

[Legenda fotografiei de la paginile 6, 7]

Un supravieţuitor al cutremurului din ianuarie 2001 din India ţine în mână fotografia mamei sale, care a murit la cutremur şi a fost incinerată ulterior

[Provenienţa fotografiei]

© Randolph Langenbach/UNESCO (www.conservationtech.com)