Oferiţi-le copiilor ce au nevoie

COPIII mici au nevoie de multă atenţie, însă, după cât se pare, mulţi nu o primesc. O dovadă grăitoare este situaţia tinerilor de astăzi. „Niciodată tinerii noştri nu au fost atât de înstrăinaţi de familia lor şi lipsiţi de înţelepciune practică şi de experienţă cum sunt în zilele noastre“, se lamenta o cercetătoare intervievată de ziarul The Globe and Mail, din Toronto (Canada).

Care este cauza? Ar putea această problemă să se datoreze, cel puţin în parte, faptului că nu am conştientizat cât de important este să le acordăm atenţie copiilor mici? „Cu toţii trebuie să învăţăm să fim părinţi“, explică o psihologă care le ajută pe femeile cu venituri mici să aibă grijă de copiii lor nou-născuţi. „Şi trebuie să înţelegem că timpul pe care-l petrecem acum cu copilaşii noştri ne va aduce multe, multe satisfacţii.“

Chiar şi copiii mici au nevoie de educaţie. Ei trebuie instruiţi nu doar câteva minute, când şi când, ci mereu: da, pe parcursul întregii zile. Timpul petrecut cu copiii încă de când sunt foarte mici este vital pentru dezvoltarea lor sănătoasă.

Pregătirea e importantă

Ca să se poată achita de grelele responsabilităţi pe care le vor avea, părinţii trebuie să se pregătească pentru sosirea pe lume a copilului lor. Ei ar putea învăţa din principiul pe care Isus Cristos l-a scos în evidenţă când a vorbit despre importanţa faptului de a ne face planuri. Iată ce a spus el: „Cine dintre voi care vrea să zidească un turn nu se aşază mai întâi şi nu calculează cheltuiala?“ (Luca 14:28). Creşterea unui copil — numită adesea şi un proiect pe 20 de ani — este mult mai complicată decât construirea unui turn. Prin urmare, părinţii care doresc să-şi crească bine copilul au nevoie de un proiect, aşa cum un constructor care, dacă vrea să zidească ceva, are nevoie de un plan.

Pentru a se achita de responsabilităţile care le revin, părinţii au nevoie în primul rând de pregătire mintală şi spirituală. Un studiu efectuat în Germania în rândul a 2 000 de femei însărcinate a dezvăluit că micuţii ale căror mame aşteptau cu nerăbdare să aibă un copil erau mult mai sănătoşi — pe plan afectiv şi fizic — decât micuţii ale căror mame nu-şi doriseră copilul. În plus, un cercetător a fost de părere că la femeile care au o căsnicie zbuciumată riscul de a aduce pe lume un copil traumatizat afectiv sau fizic este de 237 de ori mai mare decât la mamele care au o căsnicie liniştită.

Într-adevăr, taţii au un rol important în buna dezvoltare a copilului. Iată ce a remarcat dr. Thomas Verny: „Nimic nu ameninţă mai mult bunăstarea afectivă şi fizică a unui copil nenăscut decât un tată care îşi maltratează sau îşi neglijează soţia însărcinată“. Da, de multe ori s-a spus că cel mai frumos cadou pe care îl poate primi un copil este un tată care o iubeşte pe mama sa.

Hormonii de nelinişte şi stres, eliberaţi în sângele mamei, pot afecta fetusul. Cu toate acestea, s-a constatat că situaţia poate fi periculoasă numai dacă mama simte mult timp o nelinişte intensă. În schimb, dacă ea trece din când în când prin stări de descurajare sau prin anumite momente stresante, situaţia nu este atât de gravă. Se pare că ceea ce contează cel mai mult sunt sentimentele pe care le încearcă mama faţă de copilul ei nenăscut.a

Dar dacă sunteţi însărcinată şi soţul nu vă sprijină sau voi însevă respingeţi ideea de a fi mamă? Nu e ceva anormal ca în anumite situaţii o femeie să se simtă deprimată din cauză că e însărcinată. Amintiţi-vă totuşi că micuţul nu are nici o vină. Atunci cum puteţi rămâne liniştită în ciuda unor situaţii neplăcute?

Sfaturile înţelepte din Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, le-au fost de folos multor persoane. Iată ce se spune aici: „În orice lucru, prin rugăciune şi implorare împreună cu exprimări de mulţumire, faceţi-i cunoscute lui Dumnezeu cererile voastre; şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice gândire, vă va păzi inimile şi facultăţile mintale prin intermediul lui Cristos Isus“. Veţi fi surprinse că în felul acesta veţi putea urma sfatul: „Nu vă îngrijoraţi de nimic“ (Filipeni 4:6, 7). Veţi simţi grija şi sprijinul Creatorului, care se interesează de voi. — 1 Petru 5:7.

Nu e ceva anormal

În primele săptămâni de la naştere, multe tinere mame simt o tristeţe şi o letargie inexplicabile. Chiar şi femeile care au aşteptat cu nerăbdare venirea pe lume a copilaşului lor pot fi prost dispuse. Aceste schimbări de dispoziţie nu sunt anormale, deoarece, după naştere, nivelul hormonilor se schimbă radical. În plus, e firesc ca tânăra mamă să se simtă copleşită de noile ei responsabilităţi: să-l hrănească pe copil, să-i schimbe scutecele şi să aibă grijă de el; iar el vrea totul imediat!

O mamă ajunsese să creadă că micuţul ei plângea doar ca să o terorizeze. Nu e de mirare atunci că un specialist japonez în creşterea copiilor, a spus: „Nimeni nu e scutit de stresul pe care-l aduce cu sine creşterea unui copil“. În opinia lui, „lucrul cel mai important este ca mama să nu se izoleze niciodată“.

Chiar dacă o mamă se simte uneori deprimată, ea poate avea grijă ca bebeluşul să nu fie afectat de schimbările ei de dispoziţie. Revista Time a afirmat: „Mamele deprimate care reuşesc să-şi învingă starea de melancolie copleşindu-şi micuţii cu atenţie şi jucându-se cu ei au copii mult mai veseli decât mamele care nu au făcut acest lucru“.b

Cum poate fi tatăl de ajutor

Deseori, tatăl nou-născutului este cel mai în măsură să dea ajutor şi sprijin. Când copilul plânge în timpul nopţii, adeseori tatăl ar putea să aibă grijă de el, pentru ca soţia lui să poată dormi. Biblia afirmă: „Şi voi, soţilor, trebuie să aveţi grijă de soţiile voastre, fiind atenţi la nevoile lor“. — 1 Petru 3:7, Noul Testament pe înţelesul tuturor.

Isus Cristos le-a oferit soţilor un exemplu perfect. El şi-a dat şi viaţa pentru continuatorii săi (Efeseni 5:28–30; 1 Petru 2:21–24). Astfel, soţii care renunţă la confortul propriu şi care iau iniţiativa să-şi ajute soţia la creşterea copiilor îl imită pe Cristos. Da, creşterea unui copil este o muncă în echipă, un efort conjugat.

O muncă în echipă, un efort conjugat

„Am discutat întotdeauna până în cele mai mici detalii cum ar trebui să ne creştem fiica“, spune Yoichiro, tatăl unei fetiţe de doi ani. „De fiecare dată când intervine o problemă, vedem împreună ce trebuie să facem.“ Yoichiro e conştient că şi soţia lui are nevoie de odihnă, aşa că o ia adesea cu el pe fetiţa lor la cumpărături.

Cu mult timp în urmă, când familiile erau mari şi unite, părinţii erau ajutaţi la creşterea nou-născuţilor de copiii lor mai mari sau de unele rude. Atunci nu e surprinzător că o angajată de la Centrul de Asistenţă în Creşterea Copiilor, din Kawasaki (Japonia), afirmă: „În multe cazuri, mamele se simt mult mai bine dacă discută cu alţii despre situaţia lor. Doar cu puţin ajutor, multe mame pot face faţă situaţiilor grele“.

Revista Parents afirmă că părinţii „au nevoie de câteva persoane cu care să poată vorbi despre ceea ce-i îngrijorează“. Unde pot fi găsite aceste persoane? Fiind fără prejudecăţi şi ascultând ceea ce au de spus părinţii şi socrii lor, tinerii părinţi vor avea parte de multe foloase. Evident, bunicii ar trebui să înţeleagă că deciziile finale îi aparţin cuplului tânăr.c

Noii părinţi se pot baza adesea şi pe colaboratorii lor în credinţă. În congregaţia locală a Martorilor lui Iehova puteţi găsi persoane care au mulţi ani de experienţă în creşterea copiilor şi care sunt dispuse să vă asculte problemele. Ele vă pot da unele sfaturi utile. Uneori puteţi apela şi la „femeile în vârstă“— după cum le numeşte Biblia pe femeile cu mai multă experienţă în viaţa de creştin —, care sunt gata să le ajute pe cele mai tinere. — Tit 2:3–5.

Dar părinţii trebuie să fie atenţi când ascultă opiniile altora. „Dintr-o dată devin cu toţii specialişti în creşterea copiilor“, spune Yoichiro. Soţia sa, Takako, recunoaşte: „La început m-au supărat sfaturile date de alţii; aveam impresia că mă criticau pentru lipsa mea de experienţă ca părinte“. Însă, învăţând de la alţii, multe cupluri au fost ajutate să-şi însuşească un punct de vedere echilibrat cu privire la modul în care să răspundă la necesităţile copilului.

Cel mai bun ajutor

Chiar dacă nu aveţi la dispoziţie nici un ajutor, există cineva demn de încredere care vă poate da putere. Este Iehova Dumnezeu, Creatorul, cel ai cărui ochi pot vedea „chiar embrionul“ (Psalmul 139:16, NW)! Aşa cum arată Biblia, Iehova i-a zis odată poporului său din vechime: „Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de fiul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita“. — Isaia 49:15; Psalmul 27:10.

Nu, Iehova nu-i uită pe părinţi. În Biblie, el le-a oferit principii excelente pentru creşterea copiilor. De exemplu, acum 3 500 de ani, Moise, profetul lui Dumnezeu, a scris: „Să iubeşti pe DOMNUL [Iehova, NW] Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta“. El a adăugat: „Poruncile acestea [inclusiv porunca de a-l iubi şi a-l sluji pe Iehova], pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta; să le întipăreşti fiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula“. — Deuteronomul 6:5–7.

Ce credeţi că vrea să transmită acest îndemn din Cuvântul lui Dumnezeu? Oare nu că ar trebui să ne instruim copiii în mod regulat, în fiecare zi? De fapt, nu ajunge să ne programăm, din când în când, un aşa-numit timp de calitate pe care să-l petrecem cu copiii noştri. Întrucât conversaţiile sunt deseori spontane, trebuie să fim mereu la dispoziţia copiilor noştri. În felul acesta vom putea împlini porunca biblică: „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze“. — Proverbele 22:6.

O modalitate de a-i instrui în mod potrivit pe copii este aceea de a le citi cu voce tare. Biblia spune că Timotei, un discipol din secolul I, ‘cunoştea din pruncie Sfintele Scripturi’. Cu siguranţă, mama sa, Eunice, şi bunica sa Lois i-au citit cu voce tare încă de când era foarte mic (2 Timotei 1:5; 3:14, 15). Este bine să faceţi şi voi la fel de îndată ce începeţi să-i vorbiţi copilului vostru. Dar ce anume i-aţi putea citi şi care ar fi cea mai bună metodă de a instrui chiar şi un nou-născut?

Citiţi-i copilului cu voce tare din Biblie. Se pare că şi lui Timotei i s-a citit din Scripturi. Cărţile sunt şi ele potrivite deoarece îl ajută pe copil să se familiarizeze cu Biblia prin intermediul ilustraţiilor colorate. Ele îl pot ajuta să vizualizeze lucrurile pe care le transmite Cuvântul lui Dumnezeu. Publicaţii precum Cartea mea cu relatări biblice şi Cel mai mare om care a trăit vreodată au sensibilizat mintea şi inima a milioane de copii mici.

După cum spune Biblia, „copiii sunt o moştenire de la DOMNUL, rodul pântecelui este o răsplată“ (Psalmul 127:3). Creatorul v-a încredinţat „o moştenire“, un copil adorabil care poate fi mândria şi bucuria voastră. Creşterea copiilor, ca ei să devină în primul rând lăudători ai Creatorului, este o carieră bogată în răsplăţi!

[Note de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 8]

Contează foarte mult ce simte o mamă faţă de copilul ei încă nenăscut

[Legenda fotografiei de la pagina 9]

Deşi, după naştere, o tânără mamă poate să aibă schimbări de dispoziţie, ea poate face mult pentru ca micuţul să se simtă iubit şi ocrotit

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Taţii au şi ei responsabilitatea de a se îngriji de copiii lor

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Ar trebui să începeţi să le citiţi copiilor voştri când sunt foarte mici