Potrivit Bibliei

Creştinismul — Un eşec?

APROXIMATIV o treime din populaţia globului se declară creştină. Cu toate acestea, lumea pare mai divizată politic şi mai violentă ca oricând. Ar trebui deci să tragem concluzia că creştinismul, cu alte cuvinte învăţăturile predate de Isus, are unele neajunsuri? Sau mai degrabă că este greşit modul în care aplică majoritatea oamenilor învăţăturile lui Cristos?

În acest articol vom vedea ce învăţături a predat în realitate Cristos şi ce exemplu le-a lăsat el continuatorilor săi. Vom analiza şi o idee larg-răspândită printre cei ce se declară creştini, idee care este în contradicţie cu adevărata semnificaţie a creştinismului.

O formă denaturată de creştinism

La câteva sute de ani de la moartea lui Cristos, o formă denaturată de creştinism a devenit o religie larg acceptată în Imperiul Roman. Nemaifiind nişte paria, membrii acestei grupări care se declarau creştini au ajuns repede în centrul vieţii politice şi sociale din lumea romană. În urma acestei schimbări, conducători religioşi asemenea lui Augustin au început să predea ideea că mult aşteptatul Regat al lui Dumnezeu sosise deja. Ei afirmau că nou-dobândita lor influenţă în plan politic şi religios era mijlocul prin care Dumnezeu îşi înfăptuieşte voinţa pe pământ. În felul acesta, se sublinia importanţa eforturilor omului în dirijarea lucrurilor de pe pământ.

Prin urmare, mulţi au ajuns să creadă că un creştin trebuie să se implice în viaţa politică a ţării. De aceea, majoritatea sunt de părere că, în anumite situaţii, creştinii trebuie să lase deoparte unele convingeri religioase în favoarea intereselor societăţii în care trăiesc. De pildă, mulţi oameni pretind că aprobă învăţăturile lui Cristos despre iubire şi pace, dar sprijină războaie sângeroase. În aceeaşi ordine de idei, bisericile îi încurajează pe enoriaşi să se roage pentru Regatul lui Dumnezeu, iar, pe de altă parte, îi susţin pe conducătorii politici care se poartă în mod tiranic.

Dar această falsă formă de creştinism nu este religia pe care a întemeiat-o Isus. Ea este o religie creată de om şi acceptată de majoritatea celor ce se declară astăzi creştini. Această formă de creştinism într-adevăr a eşuat, fapt dovedit de dispreţul larg răspândit azi în creştinătate faţă de principiile biblice.

Care au fost în realitate învăţăturile lui Isus?

Pe unii, probabil, îi surprinde faptul că Isus a spus despre continuatorii săi că ‘nu trebuie să facă parte din lume, aşa cum nici el nu făcuse parte din lume’ (Ioan 17:15, 16). De ce şi-a încurajat Cristos discipolii să adopte această poziţie? Apostolul Ioan, discipolul la care Isus ţinea mult, a dat următorul răspuns: „Întreaga lume zace în puterea celui rău“. — 1 Ioan 5:19.

Aşadar, învăţăturile lui Cristos îi îndrumă pe oameni nu spre vreo organizaţie omenească, ci spre Regatul ceresc al lui Dumnezeu, unicul mijloc prin care va fi adusă o lume bună şi dreaptă pe pământ (Matei 6:10). Isus nu s-a implicat deloc în viaţa socială a vremii sale. El a refuzat categoric orice funcţie politică (Ioan 6:15). Totodată, a respins ideea că violenţa ar fi mijlocul prin care se rezolvă conflictele (Matei 26:50–53; Ioan 18:36). Isus nu a lăsat în urma sa niciun cod de legi şi nu a adoptat nicio poziţie politică vizavi de problemele din timpul său. De pildă, nu a militat pentru drepturile sclavilor şi nu a luat parte la lupta poporului evreu împotriva Romei.

Aceasta nu înseamnă totuşi că pe Isus nu-l interesau oamenii şi necazurile lor. Isus a subliniat adesea ce îndatoriri are omul faţă de aproapele său. El ne-a încurajat să fim cinstiţi în privinţa plătirii taxelor şi impozitelor şi a accentuat necesitatea de a ne supune autorităţilor (Matei 22:17–21). A arătat cum să manifestăm interes sincer faţă cei aflaţi în nevoie, ne-a învăţat cum să respectăm demnitatea altora, cum să arătăm înţelegere faţă de oameni şi cum să fim iertători şi îndurători (Matei, capitolele 5–7). E bine ştiut faptul că, în timp ce-i învăţa pe alţii, Cristos a accentuat importanţa iubirii de Dumnezeu şi de aproapele. — Marcu 12:30, 31.

Adevăratul creştinism în prezent

Atunci cum ar trebui să se poarte adevăraţii continuatori ai lui Cristos? Asemenea lui Isus. Deşi respectă legile ţării în care trăiesc, ei rămân neutri din punct de vedere politic (Ioan 12:47, 48). Ei nu fac compromis de la principiile creştine, nici dacă sunt supuşi la mari presiuni (1 Petru 2:21–23). Adevăraţii creştini nu sunt însă indiferenţi la ceea ce se întâmplă în jur, ci, asemenea lui Isus, manifestă interes sincer faţă de semeni (Marcu 6:34). Mai mult, ei îşi folosesc timpul, energia şi alte resurse pentru a-i ajuta pe alţii să ducă o viaţă mai fericită, să înţeleagă învăţăturile lui Cristos şi să trăiască în armonie cu ele. — Ioan 13:17.

Drept urmare, Martorii lui Iehova se străduiesc să-l imite pe Cristos în relaţiile cu semenii. Deşi sunt cetăţeni paşnici, care respectă legea, ei nu fac parte din lume. Asemenea lui Isus, nu iau parte la acte de violenţă şi nu se amestecă în controversele de natură politică atât de răspândite în zilele noastre. Speranţa lor este bine întemeiată pe Regatul lui Dumnezeu, soluţia la problemele omenirii. Care sunt roadele adevăratului creştinism? O viaţă mai fericită şi unitate în rândurile celor care-l practică (Ioan 13:34, 35). Cu siguranţă, adevăratul creştinism nu a eşuat!

V-AŢI ÎNTREBAT VREODATĂ?

◼ Ar trebui creştinii să se amestece în politică? — Ioan 6:15.

◼ A recomandat Cristos violenţa ca mijloc de rezolvare a conflictelor? — Matei 26:50–53.

◼ Care este semnul de identificare al adevăraţilor creştini? — Ioan 13:34, 35.

[Provenienţa fotografiei de la pagina 18]

EL COMERCIO, Quito, Ecuador