Există o singură religie adevărată?

ISUS a spus clar că unele forme de închinare nu sunt aprobate de Dumnezeu. Vorbind despre „profeţii falşi“, el i-a comparat cu un pom care produce roade rele şi care este „tăiat şi aruncat în foc“. El a spus în continuare: „Nu oricine îmi zice: «Doamne, Doamne» va intra în regatul cerurilor“ (Matei 7:15–22).

Iată ce a declarat Isus cu privire la cei ce pretindeau că-l urmează: „Atunci le voi mărturisi: Niciodată nu v-am cunoscut! Plecaţi de la mine, voi, lucrători ai nelegiuirii!“ (Matei 7:23). În plus, când s-a adresat conducătorilor religioşi din timpul său, Isus a aplicat la ei cuvintele lui Dumnezeu despre Israelul apostat: „În zadar mi se închină ei, fiindcă îi învaţă pe oameni doctrine care sunt porunci omeneşti“ (Marcu 7:6, 7).

Este evident, aşadar, că nu toate formele de închinare sunt aprobate de Dumnezeu sau de Fiul său. Prin urmare, nu toate formele de închinare sunt adevărate. Înseamnă oare că numai o singură religie predă adevărul? Nu ar putea Dumnezeu să se folosească de mai multe religii şi să le respingă pe celelalte? În altă ordine de idei, n-ar putea oare Dumnezeu să aprobe sau să respingă închinarea unor persoane din mai multe religii, indiferent de învăţăturile religiei lor?

Apostolul Pavel a scris sub inspiraţie divină: „Vă îndemn deci, fraţilor, în numele Domnului nostru Isus Cristos, să vorbiţi toţi în acelaşi fel şi să nu fie dezbinări între voi, ci să fiţi strâns uniţi în acelaşi gând şi aceeaşi opinie“ (1 Corinteni 1:10). Biblia îi mai îndeamnă pe creştini să aibă „aceeaşi gândire şi aceeaşi iubire, fiind uniţi în suflet, având un singur gând“ (Filipeni 2:2).

O asemenea unitate înseamnă, de fapt, o singură religie. Biblia chiar afirmă că există „un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez“ (Efeseni 4:4, 5).

Ce spune Biblia

Concluzia de mai sus are o bază biblică solidă. Cercetând cu atenţie Scripturile, veţi observa că Dumnezeu a tratat cu poporul său printr-o singură formă de închinare. Primele file ale istoriei umane dezvăluie că Dumnezeu s-a folosit de patriarhi, sau capi de familie, ca reprezentanţi ai săi. Cei mai cunoscuţi dintre aceştia au fost Noe, Avram (Avraam), Isaac şi Iacob (Geneza 8:18–20; 12:1–3; 26:1–4; 28:10–15).

Descendenţii lui Iacob au ajuns sclavi în Egipt. Deşi oprimaţi şi trataţi cu cruzime, aceştia s-au înmulţit, ajungând să numere milioane. Dumnezeu i-a eliberat din captivitate, ajutându-i să traverseze în mod miraculos Marea Roşie. Apoi i-a adoptat ca popor al său şi le-a dat legi prin Moise, mediatorul lor. Aşa a luat fiinţă naţiunea Israel din antichitate, naţiunea lui Dumnezeu (Exodul 14:21–28; 19:1–6; 20:1–17).

E demn de remarcat că Dumnezeu nu a aprobat formele de închinare practicate de naţiunile din jurul Israelului. De fapt, el chiar şi-a pedepsit poporul când acesta s-a abătut de la poruncile sale şi a adoptat astfel de forme de închinare (Leviticul 18:21–30; Deuteronomul 18:9–12).

Dar ce puteau face acele persoane din alte naţiuni care voiau să se închine adevăratului Dumnezeu? Ei trebuiau mai întâi să-şi abandoneze forma de închinare falsă pe care o practicau şi apoi să se alăture Israelului în închinarea adusă lui Iehova Dumnezeu. Mulţi au primit aprobarea lui Dumnezeu şi au devenit slujitorii lui devotaţi. Între aceştia s-au numărat femei precum canaanita Rahav şi moabita Rut şi bărbaţi precum Urie hetitul şi etiopianul Ebed-Melec. Regele Solomon al Israelului s-a rugat din inimă pentru toţi cei care, asemenea acestora, aveau să îmbrăţişeze închinarea adevărată alături de poporul lui Dumnezeu (2 Cronici 6:32, 33).a

După ce Isus a venit pe pământ

Mai târziu, când Isus a fost trimis pe pământ, adevărata închinare a putut fi identificată pe baza învăţăturilor sale. În plus, scopul lui Dumnezeu a fost dezvăluit într-un mod remarcabil. Adevăraţii închinători au ajuns să fie numiţi „creştini“ (Faptele 11:26). Astfel, evreii care doreau să câştige aprobarea lui Dumnezeu trebuiau să-şi părăsească modul de a se închina, căci nu existau două forme de închinare adevărate şi nici nu se puteau închina în mod individual. Aşa cum am văzut din Cuvântul lui Dumnezeu, adevăraţii închinători erau uniţi într-o „singură credinţă“ (Efeseni 4:4, 5).

În prezent, unora li se pare ilogică şi de neconceput ideea că Dumnezeu tratează cu oamenii printr-o singură religie. Totuşi, aceasta este concluzia spre care îndreaptă atenţia Biblia. În trecut, multe persoane care s-au închinat lui Dumnezeu cum au crezut ele de cuviinţă au înţeles că aşa stăteau lucrurile. Ele s-au alăturat adevăraţilor închinători ai lui Iehova, iar, dacă la început au avut unele reţineri sau îndoieli, acestea s-au risipit lăsând locul unor mari binecuvântări şi bucurii. De pildă, Biblia spune că, după ce un etiopian a acceptat creştinismul şi a fost botezat, el „şi-a continuat drumul plin de bucurie“ (Faptele 8:39).

Şi în prezent, oricine acceptă şi practică religia adevărată va avea parte de binecuvântări asemănătoare. Dar cum putem identifica religia adevărată din noianul de religii existente în lume?

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 5]

Ce se va întâmpla cu acele religii care produc roade rele?