Capitolul 22

Primul vai — lăcustele

 1. Cine se face ecoul îngerilor care sună din trompetă, şi ce anunţă al cincilea sunet de trompetă?

CEL de-al cincilea înger se pregăteşte să sune din trompetă. Patru trompete cereşti au sunat deja şi patru plăgi au lovit treimea din pământ pe care Iehova o consideră cea mai vinovată: creştinătatea. S-a dezvăluit că ea suferă de o boală mortală. În timp ce îngerii sună din trompetă, crainicii omeneşti se fac ecoul lor pe tot pământul. A cincea trompetă îngerească este acum gata să anunţe primul vai, mai înspăimântător decât ceea ce s-a petrecut înainte. El are legătură cu o plagă îngrozitoare de lăcuste. Dar mai întâi să examinăm alte texte biblice care ne vor ajuta să înţelegem mai bine această plagă.

 2. Ce carte biblică descrie o plagă de lăcuste asemănătoare celei pe care o vede Ioan, şi care a fost efectul ei asupra Israelului antic?

² Cartea biblică Ioel, scrisă în secolul al IX-lea î.e.n., descrie o plagă de insecte, inclusiv lăcuste, care este asemănătoare celei pe care o vede Ioan (Ioel 2:1-11, 25).a Plaga urma să-i provoace multă suferinţă Israelului apostat, dar, în acelaşi timp, avea să-i facă pe unii iudei să se căiască şi să se întoarcă la Iehova (Ioel 2:6, 12-14). Atunci Iehova avea să toarne spiritul său peste „orice fel de carne“, în timp ce semne înspăimântătoare şi prevestiri tulburătoare aveau să preceadă ‘venirea zilei celei mari şi înfricoşătoare a lui Iehova’. — Ioel 2:11, 28-32.

Plaga din secolul întâi

 3, 4. a) Când şi cum a avut loc o împlinire a capitolului 2 din Ioel? b) Cum a avut loc în secolul întâi al erei noastre o plagă asemenea unui roi de lăcuste, şi cât a durat ea?

³ O împlinire a profeţiei din Ioel capitolul 2 a avut loc în secolul întâi. La Penticosta din anul 33 e.n. a fost turnat spiritul sfânt pentru a-i unge pe primii creştini şi pentru a le da puterea să vorbească în multe limbi „despre lucrurile măreţe ale lui Dumnezeu“. Drept urmare, s-a adunat o mare mulţime. Apostolul Petru s-a adresat acelei mulţimi uimite, citând din Ioel 2:28, 29 şi explicând că ei erau martori ai împlinirii acestei profeţii (Faptele 2:1-21). Dar nu se menţionează nimic despre vreo plagă propriu-zisă de insecte care să fi avut loc atunci şi care să le fi cauzat suferinţe unora, iar pe alţii să-i fi îndemnat la căinţă.

⁴ A avut loc cumva o plagă figurativă în acele zile? Fără îndoială că da! Ea a venit ca urmare a predicării neobosite a creştinilor care tocmai fuseseră unşi.b Prin ei, Iehova îi invita pe acei iudei ascultători să se căiască şi să se bucure de binecuvântările lui (Faptele 2:38-40; 3:19). Cei care au acceptat invitaţia au primit din belşug favoarea sa. Dar pentru cei care au refuzat-o, creştinii din secolul întâi au devenit asemenea unui roi devastator de lăcuste. Din Ierusalim, ei s-au răspândit în toată Iudeea şi Samaria. În scurt timp ei erau peste tot şi-i chinuiau pe iudeii necredincioşi, proclamând public învierea lui Isus, cu tot ce implica ea (Faptele 1:8; 4:18-20; 5:17-21, 28, 29, 40-42; 17:5, 6; 21:27-30). Această plagă a durat până în ‘ziua cea înfricoşătoare’ din anul 70 e.n., când Iehova a adus armatele romane împotriva Ierusalimului ca să-l distrugă. Numai creştinii care au chemat cu credinţă numele lui Iehova au fost salvaţi. — Ioel 2:32; Faptele 2:20, 21; Proverbele 18:10.

Plaga de lăcuste din prezent

 5. Cum se împlineşte profeţia lui Ioel din 1919?

⁵ Logic vorbind, era de aşteptat ca profeţia lui Ioel să aibă o ultimă împlinire în timpul sfârşitului. Şi chiar aşa a fost! La congresul ţinut de Studenţii în Biblie la Cedar Point, Ohio, SUA, între 1 şi 8 septembrie 1919, Iehova şi-a revărsat în mod remarcabil spiritul asupra slujitorilor săi, stimulându-i să organizeze o campanie mondială de predicare. Dintre toţi cei ce se declarau creştini, numai ei recunoşteau că Isus fusese întronat ca Rege ceresc şi n-au precupeţit niciun efort ca să vestească pretutindeni această veste bună. Ca împlinire a profeţiei, mărturia lor neobosită a ajuns să fie asemenea unei plăgi chinuitoare pentru creştinătatea apostată. — Matei 24:3-8, 14; Faptele 1:8.

 6. a) Ce a văzut Ioan când a sunat din trompetă al cincilea înger? b) Pe cine simbolizează această „stea“, şi de ce?

⁶ Cartea Revelaţia, scrisă la aproximativ 26 de ani după distrugerea Ierusalimului, descrie şi ea această plagă. Ce adaugă ea la descrierea lui Ioel? Să ne întoarcem la relatarea făcută de Ioan: „Şi al cincilea înger a sunat din trompetă. Am văzut o stea care căzuse din cer pe pământ, şi lui i s-a dat cheia abisului“ (Revelaţia 9:1). Această „stea“ este diferită de cea din Revelaţia 8:10 despre care Ioan spune că a văzut-o căzând. El vede „o stea care căzuse din cer“ şi care avea acum o misiune cu privire la pământ. Este oare vorba despre un spirit sau despre o fiinţă umană? În relatarea sa, Ioan arată mai târziu că cel care are ‘cheia abisului’ îl aruncă pe Satan „în abis“ (Revelaţia 20:1-3). Aşadar, trebuie să fie vorba despre o persoană spirituală puternică. În Revelaţia 9:11, Ioan ne spune că lăcustele au „un rege, pe îngerul abisului“. Ambele versete trebuie să se refere la aceeaşi persoană, fiindcă, logic vorbind, îngerul care are cheia abisului trebuie să fie îngerul abisului. Steaua trebuie deci să-l simbolizeze pe Regele numit de Iehova, deoarece creştinii unşi recunosc un singur Rege de natură îngerească, pe Isus Cristos. — Coloseni 1:13; 1 Corinteni 15:25.

 7. a) Ce se întâmplă când este deschis „abisul“? b) Ce este „abisul“, şi cine a petrecut o scurtă perioadă în el?

⁷ Relatarea continuă: „El a deschis abisul şi din groapă s-a ridicat un fum ca fumul unui cuptor mare, iar soarele s-a întunecat de fumul gropii şi, tot aşa, aerul. Din fum au ieşit pe pământ lăcuste, cărora li s-a dat autoritate, aceeaşi autoritate pe care o au scorpionii pământului“ (Revelaţia 9:2, 3). În Scripturi, „abisul“ este un loc al inactivităţii, uneori chiar al morţii (compară cu Romani 10:7; Revelaţia 17:8; 20:1, 3). Spre sfârşitul Primului Război Mondial, micul grup al fraţilor lui Isus a petrecut o scurtă perioadă într-un „abis“ de inactivitate relativă (1918-1919). Dar, în 1919, când Iehova a turnat spiritul său peste slujitorii săi care se căiseră, aceştia au ieşit ca un roi, ca să răspundă provocării pe care o reprezenta lucrarea ce le stătea în faţă.

 8. Cum se explică faptul că la eliberarea lăcustelor a ieşit mult „fum“?

⁸ După cum observă Ioan, la ieşirea lăcustelor se înalţă mult fum, „ca fumul unui cuptor mare“.c Aşa s-a întâmplat în 1919. Pentru creştinătate şi pentru lume în general situaţia se întuneca (compară cu Ioel 2:30, 31). Eliberarea lăcustelor, a membrilor clasei Ioan, a fost într-adevăr o înfrângere pentru clerul creştinătăţii, care plănuise şi complotase să reducă definitiv la tăcere lucrarea Regatului şi care respingea acum Regatul lui Dumnezeu. Peste creştinătatea apostată a început să se întindă un văl ca de fum când roiul de lăcuste a primit autoritate divină şi a început să şi-o exercite proclamând puternice mesaje de condamnare. „Soarele“, aparenta lumină a creştinătăţii, s-a întunecat, iar „aerul“ a devenit dens din cauza declaraţiilor judecăţii divine, cum ar fi aceea că dumnezeul creştinătăţii este ‘conducătorul autorităţii aerului’ acestei lumi. — Efeseni 2:2; Ioan 12:31; 1 Ioan 5:19.

Lăcustele care chinuie oameni

 9. Ce instrucţiuni de luptă au primit lăcustele?

⁹ Ce instrucţiuni de luptă au primit aceste lăcuste? Ioan relatează: „Li s-a spus să nu vatăme iarba pământului, nici vreo plantă, nici vreun pom, ci numai pe oamenii care n-au pe frunte sigiliul lui Dumnezeu. Şi lăcustelor li s-a dat voie nu să-i omoare, ci să-i chinuie cinci luni, iar chinul care a venit asupra lor a fost asemenea chinului pe care-l provoacă un scorpion când îl înţeapă pe om. În zilele acelea, oamenii vor căuta moartea, dar n-o vor găsi nicidecum şi vor vrea să moară, dar moartea va fugi mereu de ei“. — Revelaţia 9:4-6.

10. a) Împotriva cui este îndreptată în primul rând plaga, şi cu ce rezultat? b) Despre ce fel de chin este vorba aici (vezi şi nota de subsol)?

¹⁰ Este de remarcat că această plagă nu este îndreptată în primul rând împotriva oamenilor în general şi nici împotriva celor cu poziţii înalte între ei — ‘iarba şi pomii pământului’ (compară cu Revelaţia 8:7). Lăcustele trebuie să-i vatăme numai pe cei ce nu au sigiliul lui Dumnezeu pe frunte, pe cei din creştinătate, care pretind că sunt sigilaţi, dar care, prin faptele lor, dezmint această pretenţie (Efeseni 1:13, 14). Astfel, declaraţiile chinuitoare ale lăcustelor din epoca modernă au fost îndreptate în primul rând împotriva conducătorilor religioşi ai creştinătăţii. Cât de chinuiţi trebuie să fi fost aceşti oameni aroganţi când au auzit spunându-li-se în public nu numai că nu-şi conduc turmele la cer, ci şi că nici ei nu ajung acolo!d Situaţia lor era, într-adevăr, ca a ‘unui orb care călăuzeşte alt orb’! — Matei 15:14.

11. a) Cât timp li se permite lăcustelor să-i chinuie pe duşmanii lui Dumnezeu, şi de ce acesta nu este în realitate un timp scurt? b) Cât de mare este chinul?

¹¹ Chinul durează cinci luni. Un timp relativ scurt? Dacă ţinem cont de durata de viaţă a unei lăcuste, nu. O lăcustă trăieşte în mod normal cinci luni. Prin urmare, toată durata vieţii lor lăcustele simbolice de astăzi îi înţeapă pe duşmanii lui Dumnezeu. Chinul este atât de cumplit, încât oamenii caută moartea. Ce-i drept, aceasta nu înseamnă că vreunul dintre cei care au fost înţepaţi de lăcuste au încercat realmente să se sinucidă. Dar acest mod de exprimare ne ajută să înţelegem intensitatea chinului, chin asemănător celui provocat de un scorpion care atacă fără încetare. Este ca suferinţa pe care le-a prezis-o Ieremia israeliţilor infideli, care aveau să fie împrăştiaţi de cuceritorii babilonieni şi aveau să-şi dorească moartea în locul vieţii. — Ieremia 8:3; vezi şi Eclesiastul 4:2, 3.

12. De ce li se permite lăcustelor să-i chinuie, în sens spiritual, pe conducătorii religioşi ai creştinătăţii, dar nu şi să-i ucidă?

¹² De ce li se dă voie lăcustelor să-i chinuie în sens spiritual pe aceşti oameni, dar nu şi să-i ucidă? Acesta este primul vai, prin care sunt dezvăluite minciunile şi eşecurile creştinătăţii, dar abia mai târziu, pe măsură ce ziua Domnului îşi urmează cursul, va fi demascată pe deplin starea ei de moarte spirituală. În cursul celui de-al doilea vai vor fi ucişi o treime din oameni. — Revelaţia 1:10; 9:12, 18; 11:14.

Lăcustele sunt pregătite pentru bătălie

13. Ce înfăţişare au lăcustele?

¹³ Ce înfăţişare extraordinară au aceste lăcuste! Ioan le descrie astfel: „Lăcustele semănau la înfăţişare cu nişte cai pregătiţi de luptă, iar pe capete aveau ceva ce părea a fi nişte coroane ca de aur. Feţele lor erau ca nişte feţe de oameni, dar aveau păr ca părul de femeie. Dinţii lor erau ca dinţii leilor şi aveau platoşe ca platoşele de fier. Vuietul aripilor lor era ca vuietul unor care cu mulţi cai ce aleargă la luptă“. — Revelaţia 9:7-9.

14. De ce descrierea pe care o face Ioan lăcustelor se potriveşte grupului creştinilor reînsufleţiţi în 1919?

¹⁴ Ce bine ilustrează această descriere grupul loial al creştinilor reînsufleţiţi în 1919! Asemenea unor cai, ei erau gata de bătălie, dornici să lupte pentru adevăr aşa cum arătase apostolul Pavel (Efeseni 6:11-13; 2 Corinteni 10:4). Ioan vede pe capul lor ceva ce pare a fi o coroană de aur. Nu ar fi potrivit să aibă coroane adevărate, fiindcă nu încep să domnească cât timp sunt încă pe pământ (1 Corinteni 4:8; Revelaţia 20:4). Dar în 1919 ei aveau deja înfăţişare regală. Ei erau fraţi ai Regelui şi le erau rezervate coroane cereşti dacă rămâneau fideli până la sfârşit. — 2 Timotei 4:8; 1 Petru 5:4.

15. Ce semnifică: a) platoşele de fier ale lăcustelor? b) feţele lor ca de oameni? c) părul ca de femeie? d) dinţii ca ai leilor? e) marele zgomot pe care îl fac?

¹⁵ În viziune, lăcustele au platoşe de fier, care simbolizează dreptatea de nezdruncinat (Efeseni 6:14-18). De asemenea, ele au feţe de oameni, ceea ce indică iubirea, întrucât omul a fost făcut după chipul lui Dumnezeu, care este iubire (Geneza 1:26; 1 Ioan 4:16). Părul lor este lung ca părul de femeie, fapt ce reprezintă supunerea faţă de Regele lor, îngerul abisului. Iar dinţii lor seamănă cu dinţii leilor. Leul îşi foloseşte dinţii ca să sfâşie carne. Din 1919, clasa Ioan a fost din nou în stare să asimileze hrană spirituală tare, mai ales adevărurile despre Regatul lui Dumnezeu, condus de „Leul din tribul lui Iuda“, adică de Isus Cristos. Aşa cum leul simbolizează curajul, aceşti creştini au avut nevoie de mare curaj ca să pregătească un mesaj atât de dur, să-l prezinte în publicaţii şi să-l transmită pe tot globul. Lăcustele figurative fac mare zgomot, ca „vuietul unor care cu mulţi cai ce aleargă la luptă“. Urmând exemplul creştinilor din primul secol, ele nu vor să fie inactive. — 1 Corinteni 11:7-15; Revelaţia 5:5.

16. Ce semnifică faptul că lăcustele au „cozi şi ace“ ca scorpionii?

¹⁶ Lucrarea de predicare implică mai mult decât transmiterea orală a mesajului! „Aveau cozi şi ace ca scorpionii, iar în cozi le stătea puterea de a-i vătăma pe oameni cinci luni“ (Revelaţia 9:10). Ce ar putea însemna aceste cuvinte? În timp ce îndeplinesc lucrarea Regatului, Martorii lui Iehova se folosesc de cuvântul vorbit şi de publicaţii şi transmit declaraţii pline de autoritate, bazate pe Cuvântul lui Dumnezeu. Mesajul lor are un ac asemănător cu al scorpionului, deoarece ei avertizează cu privire la apropiata zi de răzbunare a lui Iehova (Isaia 61:2). Înainte ca generaţia de lăcuste spirituale din prezent să ajungă la capătul vieţii, lucrarea de anunţare a sentinţelor lui Iehova, care le-a fost încredinţată prin poruncă divină, va fi încheiată, vătămându-i pe toţi blasfematorii încăpăţânaţi.

17. a) Ce s-a anunţat la congresul din 1919 al Studenţilor în Biblie, fapt care avea să intensifice „înţepătura“ mărturiei lor? b) Cum a fost chinuit clerul şi cum a reacţionat el?

¹⁷ Acest roi de lăcuste s-a bucurat nespus de mult când, la congresul lor din 1919, a fost anunţată apariţia unei noi reviste: Epoca de aure (engl.) Aceasta era o revistă bisăptămânală destinată să intensifice „înţepătura“ mărturiei lor. În numărul 27 din 29 septembrie 1920 al revistei a fost demascată duplicitatea clerului care îi persecutase pe Studenţii în Biblie din Statele Unite în perioada 1918-1919. Între anii 1920 şi 1930, Epoca de aur a chinuit clerul cu alte articole „înţepătoare“ şi cu caricaturi care demascau amestecul său abil în politică şi mai ales acordurile încheiate de membrii ierarhiei catolice cu dictatorii fascişti şi nazişti. Clerul a reacţionat ‘făurind asuprirea în numele legii’ şi organizând atacuri violente ale maselor împotriva poporului lui Dumnezeu. — Psalmul 94:20, Galaction, 1990.

Conducătorii lumii sunt avertizaţi

18. Ce lucrare aveau de făcut lăcustele, şi ce s-a întâmplat ca răspuns la al cincilea sunet de trompetă?

¹⁸ Lăcustele din timpurile moderne aveau de făcut o lucrare. Trebuia predicată vestea bună a Regatului. Trebuiau demascate erorile religioase. Trebuiau găsite oile pierdute. În timp ce lăcustele îşi îndeplineau aceste sarcini, lumea nu putea decât să dea atenţie lucrării lor. Ascultând de sunetele de trompetă ale îngerilor, clasa Ioan a continuat să demaşte creştinătatea, arătând că ea merită sentinţele nefavorabile ale lui Iehova. Ca răspuns la al cincilea sunet de trompetă, la congresul Studenţilor în Biblie, ţinut la Londra între 25 şi 31 mai 1926, a fost accentuat un aspect deosebit al acestor sentinţe. Atunci s-a adoptat rezoluţia „O mărturie pentru conducătorii lumii“ şi la Royal Albert Hall s-a ţinut cuvântarea publică pe tema: „De ce se clatină puterile mondiale — Remediul“. A doua zi, textul integral al ambelor cuvântări a fost tipărit într-un ziar londonez de mare tiraj. Mai târziu, roiul de lăcuste a răspândit în întreaga lume 50 de milioane de exemplare ale acestei rezoluţii, sub formă de tract. Ce chin a fost într-adevăr pentru cler! Ani mai târziu, în Anglia se vorbea încă despre această demascare „înţepătoare“.

19. Ce nou echipament de luptă au primit lăcustele simbolice, şi ce s-a spus în paginile cărţii despre declaraţia publică de la Londra?

¹⁹ La acest congres, lăcustele simbolice au primit un nou echipament de luptă, cartea intitulată Eliberare (engl.). Ea cuprindea o analiză a semnului biblic care dovedeşte că guvernul reprezentat de ‘copilul de sex bărbătesc’, Regatul ceresc al lui Cristos, a fost născut în 1914 (Matei 24:3-14; Revelaţia 12:1-10). Cartea cita apoi declaraţia publică de la Londra din 1917, semnată de opt clerici, care se numărau „printre cei mai mari predicatori ai lumii“. Ei reprezentau principalele culte protestante: baptist congregaţionalist, presbiterian, episcopal şi metodist. Această declaraţie publică arăta că „prezenta criză indică încheierea timpurilor păgânilor“ şi că „lumea se poate aştepta în orice moment la revelarea Domnului“. Da, acei clerici recunoscuseră semnul prezenţei lui Isus! Dar voiau ei să facă ceva în acest sens? Cartea Eliberare spune: „Partea cea mai importantă a problemei este că tocmai cei ce au semnat declaraţia publică au negat-o ulterior, respingând faptele care dovedesc că ne aflăm la sfârşitul lumii şi în ziua celei de-a doua prezenţe a Domnului“.

20. a) Ce alegere a făcut clerul cu privire la roiul de lăcuste şi Regele lor? b) Potrivit cuvintelor lui Ioan, cine este cel pe care roiul de lăcuste îl avea peste el, şi care este numele său?

²⁰ În loc să anunţe apropiatul Regat al lui Dumnezeu, clerul creştinătăţii a ales să rămână alături de lumea lui Satan. El nu vrea să aibă nimic comun cu roiul de lăcuste şi cu Regele lor, despre care Ioan spune: „Peste ele aveau un rege, pe îngerul abisului. Numele lui în ebraică este Abadon [care înseamnă „Distrugere“], iar în greacă are numele Apolion [care înseamnă „Distrugător“]“ (Revelaţia 9:11). Ca ‘înger al abisului’ şi „Distrugător“, Isus a lovit într-adevăr creştinătatea cu un vai asemănător unei plăgi. Dar urmează şi altele!

[Note de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 143]

Sunetul celei de-a cincea trompete anunţă primul dintre cele trei „vaiuri“

[Legenda ilustraţiei de la pagina 146]

Săgeţile tale sunt ascuţite în inima duşmanilor regelui (Psalmul 45:5). Caricatura de mai sus, însoţită de această legendă, este una dintre multele de acest fel apărute în anii ’30, care îi „înţepau“ pe cei ‘ce nu aveau sigiliul lui Dumnezeu’

[Legenda fotografiilor de la pagina 147]

The Royal Albert Hall, unde a fost lansată cartea Eliberare (engl.) şi unde a fost adoptată rezoluţia „O mărturie pentru conducătorii lumii“