Capitolul 7
De ce existăm pe pămînt?
1. La ce concluzie au ajuns oamenii care gîndesc?
DE MULTĂ vreme oamenii caută să găsească răspunsul la întrebarea: Care este sensul vieţii pe pămînt? Contemplînd cerul înstelat sau splendoarea culorilor unui apus de soare, sau un peisaj încîntător, oamenii care gîndesc ajung la concluzia că toate acestea trebuie să servească unui scop grandios. Ei se întreabă care este menirea lor în cadrul acestui scop. — Psalm 8:3, 4.
2. Ce întrebări şi-au pus ei?
2 Într-un moment al vieţii, poate că oricine se întreabă: Partea noastră este doar să trăim un timp scurt, să scoatem cît putem mai mult de la viaţă şi să murim? Încotro ne îndreptăm de fapt? Există oare vreo speranţă de a scăpa de acest ciclu scurt: naştere, viaţă, moarte? (Iov 14:1, 2). Pentru început ar trebui să răspundem la întrebarea: Care este originea omului?
EVOLUŢIE SAU CREAŢIE?
3. Ce ne învaţă evoluţionismul?
3 Ideea răspîndită în general este că toate lucrurile au apărut de la sine, prin hazard sau accidental. Se pretinde că viaţa a evoluat pe parcursul a milioane de ani, pornind de la forme inferioare pînă ce în final s-a format omul. În multe părţi ale pămîntului această teorie evoluţionistă este prezentată ca un fapt. Dar este oare adevărat că noi descindem dintr-un animal-maimuţă, care a trăit în urmă cu milioane de ani? Oare universul a venit în existenţă printr-o simplă întîmplare?
4. De ce putem crede că „Dumnezeu a creat cerurile şi pămîntul“?
4 Biblia spune: „La început Dumnezeu a creat cerurile şi pămîntul“ (Geneza 1:1). Faptele ştiinţifice atestă că cerurile şi pămîntul nostru au avut un început. Ele au fost create. Stelele şi planetele se mişcă cu o precizie atît de mare încît poziţia lor poate fi determinată cu ani înainte în modul cel mai exact. Totul se mişcă în univers conform unor legi şi principii matematice. Iată ce a spus profesorul P. Dirac, docent în ştiinţe matematice la universitatea din Cambridge: „Situaţia s-ar putea rezuma la afirmaţia că Dumnezeu este un matematician de cea mai înaltă clasă şi că el a făcut apel la cunoştinţe matematice superioare pentru a construi universul.“ — Scientific American.
5. Cum dovedeşte corpul uman că noi am fost creaţi şi că nu sîntem produsul unei evoluţii?
5 Biblia zice: „Să ştiţi că Iehova este Dumnezeu. El ne-a făcut şi nu noi înşine“ (Psalm 100:3). Un scriitor biblic îl lăuda pe Dumnezeu spunînd: „Te voi lăuda, deoarece sînt minunat făcut, într-un mod care inspiră teamă (. . .) Oasele mele nu-ţi erau ascunse, cînd am fost făcut în secret (. . .) Ochii tăi au văzut chiar embrionul meu, şi în cartea ta erau înscrise toate părţile sale“ (Psalm 139:14–16). Formarea unui copil în pîntecele mamei sale este un lucru fascinant. Iată ce scrie revista Newsweek: „Este pur şi simplu un miracol. Nici o tehnică nu poate determina momentul conceperii. Nici un savant nu poate identifica extraordinarele forţe care intervin atunci, determinînd dezvoltarea organelor şi a miriadelor de conexiuni nervoase ale embrionului uman.“
6. De ce este raţional să credem mai degrabă în creaţie decît în evoluţie?
6 Să privim cu atenţie universul şi admirabila structură a corpului nostru. Raţiunea ne spune că acestea nu s-au format de la sine. Cineva a trebuit să le conceapă şi să le creeze. Să privim în jurul nostru şi să ne întrebăm: Candelabrul, patul, scaunul, masa, pereţii sau chiar casa, sînt ele rezultatul unei evoluţii, sau sînt făcute de cineva? Evident că au fost făcute de oameni inteligenţi. În baza cărui raţionament s-ar putea deci afirma că universul, infinit mai complex, şi noi înşine, nu am avut nici un Creator? Iar dacă Dumnezeu este Acela care ne-a aşezat pe pămînt, cu siguranţă că a făcut-o cu un scop.
7. (a) Cum a demonstrat Isus că el credea în creaţie? (b) Ce alte dovezi avem că Adam a existat într-adevăr?
7 Iată ce spune Isus referitor la primul cuplu uman: „Cel care i-a creat, de la început i-a făcut de sex bărbătesc şi de sex femeiesc şi (. . .) a spus: «De aceea bărbatul va părăsi pe tatăl său şi pe mama sa şi se va ataşa strîns de soţia sa şi cei doi vor fi o singură carne»“ (Matei 19:4, 5). El a citat din Geneza 1:27 şi 2:24 care relatează crearea lui Adam şi a Evei atestîndu-i astfel autenticitatea (Ioan 17:17). Biblia îl numeşte de asemenea pe Enoh — „al şaptelea din genealogia care porneşte de la Adam“ (Iuda 14). Dacă Adam nu ar fi existat, atunci Biblia nu s-ar referi la el într-un mod atît de precis. — Luca 3:37, 38.
8. Ce teorie privitoare la originea omului nu este susţinută de Biblie?
8 Unii afirmă că Dumnezeu s-a servit de mecanismul evoluţiei pentru a-l crea pe om. După ei, el l-a lăsat pe om să evolueze pînă la un anumit stadiu, după care a implantat în el un suflet. Dar Biblia nu spune nimic de felul acesta; ea declară cu claritate că plantele şi animalele au fost create „conform speciei lor“ (Geneza 1:11, 21, 24). Faptele au demonstrat că o specie vegetală sau animală nu se transformă niciodată în altă specie. Pentru alte dovezi, apelează la cartea intitulată: Cum a apărut viaţa — Prin evoluţie sau prin creaţie?
CUM L-A CREAT DUMNEZEU PE OM
9. (a) Cum descrie Biblia crearea omului? (b) Ce s-a întîmplat atunci cînd Dumnezeu a suflat în nările omului „suflare de viaţă“?
9 Conform Bibliei Dumnezeu l-a creat pe om din pămînt ca să trăiască pe pămînt: „Iehova Dumnezeu l-a format pe om din ţărîna pămîntului şi i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul a devenit un suflet viu“ (Geneza 2:7). Omul a fost deci o creaţie directă a lui Dumnezeu. Printr-un act special de creaţie, Dumnezeu a format un om complet. Cînd Dumnezeu a suflat în nările omului „suflare de viaţă“, plămînii lui s-au umplut cu aer. Dar mai mult decît atît, Dumnezeu a dat viaţă acelui corp uman. Această forţă vitală este întreţinută prin respiraţie.
10. Ce este sufletul uman şi cum a fost creat?
10 Să observăm că Biblia nu spune că Dumnezeu i-a dat omului un suflet, ci că „omul a devenit un suflet viu“, după ce Dumnezeu i-a declanşat respiraţia. Astfel omul este un suflet tot aşa cum un om care devine medic este medic (1 Corinteni 15:45). Ţărîna pămîntului din care a fost făcut corpul fizic nu este sufletul. Şi Biblia nu spune nici despre „suflarea de viaţă“ că ea ar fi sufletul. Biblia arată că „omul a devenit un suflet viu“ ca urmare a combinării acestor două elemente.
11. De ce, conform Bibliei, sufletul uman nu poate fi un lucru imaterial, care ar putea exista şi separat de om?
11 De vreme ce sufletul uman este omul însuşi, sufletul nu poate fi un lucru imaterial care locuieşte în corp şi care îl poate părăsi. Cu alte cuvinte, Biblia învaţă că sufletul tău eşti tu. De exemplu, ea spune că sufletul simte nevoia să mănînce: „Sufletul tău doreşte să mănînce carne“ (Deuteronom 12:20, Sânta Scriptură 1874). Ea spune, de asemenea, că sufletul are sînge ce curge în venele sale, căci ea vorbeşte despre „sîngele sufletelor sărmanilor nevinovaţi“. — Ieremia 2:34, Sânta Scriptură 1874.
DE CE A PUS DUMNEZEU OMUL PE PĂMÎNT?
12. Care a fost scopul lui Dumnezeu cu omul?
12 Scopul lui Dumnezeu nu era ca Adam şi Eva să moară după un timp, iar apoi să meargă să trăiască în altă parte. Locuinţa lor a fost pămîntul; ei trebuia să-l îngrijească, la fel cum trebuia să îngrijiească de toate creaturile vii. Biblia spune: „Dumnezeu i-a binecuvîntat şi Dumnezeu le-a zis: «Fiţi fecunzi şi deveniţi numeroşi şi umpleţi pămîntul şi supuneţi-l şi ţineţi în supunere peştii mării şi creaturile zburătoare ale cerurilor şi orice creatură vie care se mişcă pe pămînt»“ (Geneza 1:28; 2:15). Adam şi Eva, precum şi copiii lor, ar fi putut trăi pentru totdeauna în fericire pe pămînt, ascultînd de poruncile lui Dumnezeu.
13. (a) Cum putem fi fericiţi? (b) Ce va da într-adevăr un sens vieţii noastre?
13 Să observăm că „Dumnezeu i-a binecuvîntat“. El le-a purtat într-adevăr de grijă copiiilor săi pămînteşti. Ca un tată iubitor, el i-a instruit spre binele lor. Urmînd această instruire, ei puteau să rămînă fericiţi. Isus ştia lucrul acesta; el a spus: „Fericiţi sînt cei care aud cuvîntul lui Dumnezeu şi îl pun în practică!“ (Luca 11:28). Isus respecta cuvîntul lui Dumnezeu: „Eu fac întotdeauna ceea ce îi place“, a spus el (Ioan 8:29). Aceasta ne ajută să înţelegem adevăratul motiv pentru care sîntem pe pămînt, şi anume, să avem o viaţă plină şi fericită‚ în armonie cu voinţa lui Dumnezeu. Servindu-l pe Iehova, vom da vieţii noastre deja acum un sens, îndreptîndu-ne spre viaţa veşnică în paradis. — Psalm 37:11, 29.
DE CE ÎMBĂTRÎNIM ŞI MURIM?
14. Ce au făcut Adam şi Eva neascultînd de porunca lui Dumnezeu?
14 Însă noi, cu toţii, îmbătrînim şi murim. De ce? Din cauza răzvrătirii lui Adam şi Eva. Iehova i-a pus la o încercare, pentru a-i face să înţeleagă necesitatea de a-i fi supuşi. El i-a spus lui Adam: „Din orice pom al grădinii vei putea mînca pe săturate. Dar în ce priveşte pomul cunoştinţei binelui şi răului, să nu mănînci din el, căci în ziua în care vei mînca din el vei muri categoric“ (Geneza 2:16, 17). Mîncînd din acel pom, Adam şi Eva s-au îndepărtat de Tatăl lor ceresc, respingîndu-i conducerea. Ei au refuzat să asculte, luînd ce nu le aparţinea. Ei ar fi putut trăi veşnic şi fericiţi în paradis, fără să cunoască vreodată sărăcia şi suferinţa; dar în loc de aceasta, ei şi-au atras plata păcatului: imperfecţiunea şi moartea. — Romani 6:23.
15. Cum am moştenit noi păcatul lui Adam?
15 Ştii cum am moştenit păcatul de la Adam? Devenit imperfect, Adam a transmis tuturor descendenţilor săi păcatul şi moartea (Iov 14:4; Romani 5:12). Să dăm un exemplu. Ce se întîmplă atunci cînd un brutar coace pîinea într-o tavă deformată de o lovitură? Defectul apare la fiecare pîine coaptă în aceea tavă. Da, încălcînd legea lui Dumnezeu, Adam şi-a pierdut perfecţiunea. Ca o lovitură, lucrul acesta a lăsat o urmă asupra lui. Astfel, că atunci cînd a dat naştere la copii, fiecare dintre aceştia a moştenit acea urmă a păcatului: imperfecţiunea.
16, 17. Cum demonstrează una dintre minunile făcute de Isus că bolile lovesc familia umană din cauza păcatului?
16 Noi sîntem supuşi bolilor şi morţii din cauza păcatului moştenit de la Adam. Una dintre minunile făcute de Isus demonstrează lucrul acesta. Într-o zi, o mulţime de oameni a umplut pînă la refuz casa în care locuia el, pentru a-i asculta învăţătura. Între timp au sosit patru bărbaţi, aducînd cu ei, întins pe un pat portativ, un paralitic, dar nu mai puteau intra din cauza mulţimii. Ei s-au urcat pe acoperiş şi au făcut o spărtură în el, prin care au coborît apoi patul cu omul paralizat.
17 Cînd Isus a văzut cît de mare le e credinţa, i-a spus paraliticului: „Păcatele îţi sînt iertate.“ Dar unii dintre cei prezenţi nu credeau că Isus ar avea puterea să ierte păcatele. De aceea Isus le-a zis: „«Dar ca să ştiţi că Fiul omului are autoritatea de a ierta păcatele pe pămînt,» — el i-a zis paraliticului: «Îţi zic: Scoală-te, ia-ţi patul şi du-te la casa ta!» Atunci el s-a ridicat, şi-a luat numaidecît patul şi a ieşit în faţa tuturor.“ — Marcu 2:1–12.
18. La ce viitor se pot aştepta servitorii lui Dumnezeu?
18 Imaginează-ţi ce poate însemna pentru noi faptul că Isus posedă o astfel de putere! Sub domnia regatului lui Dumnezeu Isus va putea ierta păcatele tuturor oamenilor care-l iubesc şi-l servesc pe Dumnezeu. Aceasta înseamnă că toate infirmităţile, toate durerile şi toate bolile vor fi înlăturate. Nimeni nu va mai trebui să îmbătrînească şi să moară! Ce speranţă minunată de viitor! Da, omul se poate aştepta, într-adevăr, la mai mult decît numai la faptul de a se naşte, a trăi un timp scurt, iar apoi să moară. Dacă vom continua să învăţăm despre Dumnezeu şi să-l servim, vom putea trăi într-adevăr pentru totdeauna în paradis pe pămînt.
[Legenda fotografiei de la paginile 68, 69]
Care este sensul vieţii?
[Legenda fotografiei de la pagina 70]
Aceste obiecte au evoluat oare, sau mai degrabă au fost făcute de cineva?
[Legenda ilustraţiei de la pagina 75]
Relatarea biblică despre vindecarea unui paralitic de către Isus, arată că bolile se datoresc păcatului lui Adam