Capitolul optsprezece

Iehova îi promite lui Daniel o răsplată minunată

1, 2. a) Ce calitate importantă trebuie să aibă un alergător pentru a avea succes? b) Cum a comparat apostolul Pavel viaţa petrecută cu fidelitate în serviciul lui Iehova cu o cursă?

UN ALERGĂTOR se îndreaptă spre linia de sosire. Este aproape epuizat, dar, nepierzând din vedere obiectivul, el îşi adună toate forţele pentru ultimii câţiva paşi. Încordându-şi fiecare muşchi, el trece în sfârşit linia de sosire! Pe chipul lui se citeşte relaxarea şi triumful. Faptul că a perseverat până la sfârşit i-a adus succesul.

² La încheierea capitolului 12 al cărţii Daniel, îl găsim pe profetul mult iubit apropiindu-se de linia de sosire a ‘cursei’ sale, adică a vieţii sale petrecute în serviciul lui Iehova. După ce menţionează mai multe exemple de credinţă din rândul slujitorilor precreştini ai lui Iehova, apostolul Pavel scrie: „De aceea şi noi, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice ne îngreunează şi păcatul care ne înfăşoară atât de uşor şi să alergăm cu stăruinţă [perseverenţă, NW] în lupta [cursa, NW] care ne stă înainte, privind ţintă la Isus, Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi stă la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu“. — Evrei 12:1, 2.

 3. a) Ce motivaţie a avut Daniel să ‘alerge cu perseverenţă’? b) Care sunt cele trei lucruri pe care îngerul lui Iehova i le-a spus lui Daniel?

³ Printre cei ce alcătuiesc acest ‘nor mare de martori’ se numără şi Daniel. În mod sigur, el a fost un om care a trebuit să ‘alerge cu perseverenţă’, iar motivaţia cu care a făcut acest lucru a fost iubirea profundă pentru Dumnezeu. Iehova i-a dezvăluit lui Daniel multe lucruri în legătură cu viitorul guvernelor lumii, însă acum îi transmite această încurajare personală: „Cât despre tine însuţi, mergi spre sfârşit; şi te vei odihni, dar te vei scula pentru partea ta la sfârşitul zilelor“ (Daniel 12:13, NW). Îngerul lui Iehova i-a spus lui Daniel trei lucruri, şi anume: 1) că Daniel trebuia să ‘meargă spre sfârşit’, 2) că el se va „odihni“ şi 3) că se va „scula“ din nou în viitor. Cum îi pot ajuta aceste cuvinte pe creştinii din prezent să persevereze până la linia de sosire a cursei pentru viaţă?

„MERGI SPRE SFÂRŞIT“

 4. La ce s-a referit îngerul lui Iehova când a spus „mergi spre sfârşit“, şi de ce acest lucru ar fi putut să nu-i fie uşor lui Daniel?

⁴ La ce s-a referit îngerul când i-a spus lui Daniel: “ Cât despre tine însuţi, mergi spre sfârşit“? Despre ce sfârşit era vorba? Pentru că Daniel avea aproape 100 de ani, aceasta a fost, după cât se pare, o referire la sfârşitul vieţii lui, care, probabil, era foarte aproape.a Îngerul l-a îndemnat pe Daniel să persevereze cu fidelitate până la moarte. Însă acest lucru nu avea să fie neapărat uşor. Daniel a văzut cum Babilonul a fost înfrânt şi cum o rămăşiţă a evreilor exilaţi s-a întors în Iuda şi Ierusalim. Acest lucru trebuie să-l fi bucurat foarte mult pe bătrânul profet. Cu toate acestea, nu există nici o consemnare care să indice că el li s-ar fi alăturat în acea călătorie. Era prea în vârstă şi prea slăbit la vremea aceea. Sau probabil că voinţa lui Iehova a fost ca el să rămână în Babilon. În orice caz, este firesc să vrem să ştim dacă Daniel a fost cuprins de nostalgie când compatrioţii săi au pornit spre Iuda.

 5. Ce dovadă atestă faptul că Daniel a perseverat până la sfârşit?

⁵ Fără îndoială că Daniel a dobândit o mare putere datorită declaraţiei pline de bunăvoinţă a îngerului: „Mergi spre sfârşit“. Aceasta ne-ar putea aminti de cuvintele pe care le-a rostit Isus cu aproximativ şase secole mai târziu: „Dar cine va fi perseverat până la sfârşit, acela va fi salvat“ (Matei 24:13, NW). Fără îndoială că Daniel a făcut acest lucru. El a perseverat până la sfârşit, alergând cu fidelitate în cursa pentru viaţă până la final. Acesta ar putea fi un motiv pentru care, ulterior, s-a vorbit despre el într-un mod favorabil în Cuvântul lui Dumnezeu (Evrei 11:32, 33). Ce anume i-a dat lui Daniel puterea de a persevera până la sfârşit? Relatarea despre viaţa lui ne ajută să găsim răspunsul.

A PERSEVERAT CA STUDENT AL CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU

 6. De unde ştim că Daniel a studiat cu asiduitate Cuvântul lui Dumnezeu?

⁶ Pentru Daniel, faptul de a persevera până la sfârşit a însemnat să continue să studieze şi să mediteze profund la emoţionantele promisiuni ale lui Dumnezeu. Ştim că Daniel a studiat cu asiduitate Cuvântul lui Dumnezeu. Altfel, de unde să fi ştiut el despre promisiunea pe care Iehova i-a făcut-o lui Ieremia, promisiune conform căreia exilul avea să dureze 70 de ani? Daniel însuşi a scris: „Eu . . . am înţeles din cărţi . . . numărul anilor“ (Daniel 9:2; Ieremia 25:11, 12). Fără îndoială, Daniel a căutat cărţile Cuvântului lui Dumnezeu existente la vremea aceea. Indiferent dacă scrierile de care a dispus au fost ale lui Moise, David, Solomon, Isaia, Ieremia sau Ezechiel, acestea i-au oferit lui Daniel, cu siguranţă, multe ore plăcute de lectură şi meditare.

 7. Când comparăm zilele noastre cu zilele lui Daniel, ce avantaje putem spune că avem în ce priveşte studierea Cuvântului lui Dumnezeu?

⁷ Astăzi, studierea Cuvântului lui Dumnezeu şi faptul de a fi absorbiţi de el sunt de o importanţă vitală pentru a cultiva perseverenţa (Romani 15:4–6; 1 Timotei 4:15). În plus, noi avem Biblia în întregime, care conţine relatări cu privire la felul în care unele dintre profeţiile lui Daniel s-au împlinit după mai multe secole. Mai mult decât atât, noi avem privilegiul să trăim pe parcursul ‘timpului sfârşitului’ prezis în Daniel 12:4. În zilele noastre, cei unşi au fost binecuvântaţi cu înţelegere spirituală, luminând ca faruri ale adevărului în această lume cufundată în întuneric. Drept urmare, multe dintre profundele profeţii ale cărţii lui Daniel, dintre care unele au constituit un mister pentru el, sunt, în prezent, pline de semnificaţie pentru noi. De aceea, să continuăm să studiem Cuvântul lui Dumnezeu în fiecare zi, fără să luăm vreodată aceste lucruri ca pe ceva de la sine înţeles. Aceasta ne va ajuta să perseverăm.

DANIEL A PERSEVERAT ÎN RUGĂCIUNE

 8. Ce exemplu a dat Daniel în privinţa rugăciunii?

⁸ Şi rugăciunea l-a ajutat pe Daniel să persevereze până la sfârşit. El se îndrepta zilnic spre Iehova Dumnezeu şi îi vorbea deschis, cu o inimă plină de credinţă şi de încredere. El îl cunoştea pe Iehova ca fiind cel ‘care ascultă rugăciunea’ (Psalmul 65:2; compară cu Evrei 11:6). Când inima lui Daniel a fost împovărată de mâhnire din cauza conduitei rebele a Israelului, el şi-a exprimat sentimentele înaintea lui Iehova (Daniel 9:4–19). Chiar şi atunci când Darius a decretat ca, timp de 30 de zile, toate cererile să-i fie adresate numai lui, Daniel nu a permis ca acest lucru să-l împiedice să se roage lui Iehova Dumnezeu (Daniel 6:10). Nu suntem oare mişcaţi când ni-l imaginăm pe acest bătrân fidel care mai degrabă s-a expus pericolului de a fi aruncat în groapa leilor, decât să renunţe la preţiosul privilegiu al rugăciunii? Fără îndoială că Daniel a rămas fidel până la sfârşit, rugându-se cu fervoare lui Iehova în fiecare zi.

 9. De ce nu trebuie să considerăm niciodată privilegiul rugăciunii ceva de la sine înţeles?

⁹ Rugăciunea este un act simplu. Practic putem să ne rugăm în orice moment, în orice loc, cu voce tare sau în tăcere. Niciodată însă nu trebuie să tratăm cu superficialitate acest privilegiu preţios. Biblia pune rugăciunea în legătură cu răbdarea, perseverenţa şi faptul de a rămâne treji spiritualiceşte (Luca 18:1; Romani 12:12; Efeseni 6:18; Coloseni 4:2). Nu este extraordinar faptul că putem dispune oricând de un canal de comunicare deschis cu cea mai înaltă personalitate din univers? Iar el ne ascultă! Să ne amintim de episodul în care Daniel s-a rugat, iar, ca răspuns, Iehova i-a trimis un înger. Îngerul a sosit în timp ce Daniel încă se ruga (Daniel 9:20, 21)! În prezent nu mai suntem vizitaţi de îngeri, însă Iehova nu s-a schimbat (Maleahi 3:6). El va asculta rugăciunile noastre, exact aşa cum a ascultat rugăciunea lui Daniel. Şi cu cât ne rugăm, cu atât ne apropiem mai mult de Iehova, realizând o legătură care ne va ajuta să perseverăm până la sfârşit, la fel ca Daniel.

A PERSEVERAT CA ÎNVĂŢĂTOR AL CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU

10. De ce era importantă pentru Daniel predarea adevărului din Cuvântul lui Dumnezeu?

¹⁰ Daniel trebuia să ‘meargă spre sfârşit’ în alt sens. El trebuia să persevereze în calitate de învăţător al adevărului. El nu a uitat niciodată că făcea parte din poporul ales despre care se spusese în Scripturi: „«Voi sunteţi martorii Mei», zice DOMNUL, «şi Robul Meu pe care L-am ales»“ (Isaia 43:10). Daniel a făcut tot posibilul ca să îndeplinească această misiune. Probabil că activitatea lui includea instruirea poporului său, care era exilat în Babilon. Cunoaştem prea puţine detalii cu privire la relaţiile dintre el şi conaţionalii săi, excepţie făcând relaţiile existente între el şi cei trei evrei prezentaţi ca ‘însoţitori ai săi’, şi anume Hanania, Mişael şi Azaria (Daniel 1:7; 2:13, 17, 18). Prietenia lor strânsă i-a ajutat mult pe fiecare dintre ei să persevereze (Proverbele 17:17). Fiind binecuvântat de Iehova cu o perspicacitate deosebită, Daniel putea să-i înveţe multe lucruri pe prietenii săi (Daniel 1:17). Însă el trebuia să efectueze încă o lucrare de instruire.

11. a) Ce aspect legat de lucrarea lui Daniel a fost unic? b) Cât de eficient a fost Daniel în privinţa îndeplinirii lucrării neobişnuite care îi fusese repartizată?

¹¹ Mai mult decât oricărui alt profet, lui Daniel i-a revenit misiunea de a le depune mărturie demnitarilor neevrei. Deşi a trebuit să transmită deseori mesaje neplăcute, el nu i-a tratat pe aceşti conducători ca şi cum ei i-ar fi provocat dezgust sau i-ar fi fost oarecum inferiori. El le-a vorbit cu respect şi cu iscusinţă. Au existat unii — asemenea acelor satrapi geloşi, care urzeau planuri rele — care au vrut să-l distrugă pe Daniel. Totuşi alţi demnitari au ajuns să-l respecte. Întrucât Iehova îi dăduse lui Daniel capacitatea de a explica secrete care îi nedumereau pe regi şi pe înţelepţi, profetul a dobândit o poziţie deosebit de importantă (Daniel 2:47, 48; 5:29). Este adevărat că, pe măsură ce a îmbătrânit, el nu a mai putut fi la fel de activ ca în tinereţe. Este sigur însă faptul că el a mers spre sfârşit continuând să caute cu fidelitate modalităţi prin care să poată sluji în calitate de martor al preaiubitului său Dumnezeu.

12. a) În ce activităţi de instruire ne angrenăm noi în prezent în calitate de creştini? b) Cum putem urma sfatul lui Pavel de ‘a ne purta cu înţelepciune faţă de cei de afară’?

¹² În congregaţia creştină din prezent, putem găsi fraţi fideli care ne vor ajuta să perseverăm, la fel cum s-au ajutat unul pe altul Daniel şi cei trei tovarăşi ai lui. De asemenea, noi ne instruim unul pe altul, beneficiind de „un schimb de încurajări“ (Romani 1:11, 12, NW). Asemenea lui Daniel, noi avem misiunea de a le depune mărturie celor necredincioşi (Matei 24:14; 28:19, 20). De aceea, este necesar să devenim mai competenţi, astfel încât să ‘împărţim drept Cuvântul adevărului’ când le vorbim oamenilor despre Iehova (2 Timotei 2:15). Ne va fi de ajutor şi faptul de a asculta sfatul dat de apostolul Pavel: „Purtaţi-vă cu înţelepciune faţă de cei de afară“ (Coloseni 4:5). Această înţelepciune înseamnă şi să avem un punct de vedere echilibrat cu privire la cei ce nu ne împărtăşesc credinţa. Noi nu îi dispreţuim pe aceşti oameni, considerându-ne superiori lor (1 Petru 3:15). Dimpotrivă, noi facem tot posibilul să-i atragem la adevăr, folosind Cuvântul lui Dumnezeu cu tact şi cu iscusinţă pentru a ajunge la inimile lor. Şi cât de mult ne bucurăm când reuşim să ajungem la inima cuiva! Această bucurie ne va ajuta, cu siguranţă, să perseverăm până la sfârşit, la fel ca Daniel.

„TE VEI ODIHNI“

13, 14. De ce pe mulţi babilonieni îi înspăimânta perspectiva morţii, şi prin ce se deosebea punctul de vedere al lui Daniel de punctul de vedere al acestora?

¹³ Îngerul i-a dat apoi lui Daniel următoarea asigurare: „Te vei odihni“ (Daniel 12:13). Ce au însemnat aceste cuvinte? Daniel ştia că urma să moară, întrucât, începând din zilele lui Adam şi până în zilele noastre, moartea a fost sfârşitul inevitabil al tuturor oamenilor. Biblia o numeşte pe bună dreptate un ‘vrăjmaş’ (1 Corinteni 15:26). Pentru Daniel însă, perspectiva morţii avea o cu totul altă semnificaţie decât pentru babilonienii în mijlocul cărora trăia. Pentru ei, care erau cufundaţi în închinarea la aproximativ 4 000 de dumnezei falşi, perspectiva morţii însemna tot felul de orori. Ei credeau că, după moarte, cei ce duseseră o viaţă nefericită sau muriseră de o moarte violentă se transformau în spirite răzbunătoare care îi chinuiau pe cei vii. Babilonienii credeau, de asemenea, într-un tărâm de jos, locuit de monştri hidoşi cu înfăţişare de om sau de animal.

¹⁴ Pentru Daniel, moartea nu însemna nici unul dintre aceste lucruri. Cu secole înainte de zilele lui Daniel, regele Solomon spusese sub inspiraţie divină: „Cei morţi nu ştiu nimic“ (Eclesiastul 9:5). Iar cu privire la un om care moare, psalmistul cântase: „Suflarea lui trece, se întoarce în pământ; şi în aceeaşi zi îi pier şi planurile“ (Psalmul 146:4). Aşadar, Daniel ştia că cuvintele pe care i le spusese îngerul se vor adeveri. Moartea însemna odihnă. Nu gânduri, nu regrete amare, nu chinuri şi, cu siguranţă, nu monştri. Isus Cristos a explicat lucrurile în mod asemănător la moartea lui Lazăr. El a spus: „Lazăr, prietenul nostru, doarme“. — Ioan 11:11.

15. Cum este posibil ca ziua morţii să fie mai bună decât ziua naşterii?

¹⁵ Să analizăm încă un motiv pentru care, în cazul lui Daniel, perspectiva morţii nu însemna chin. Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Un nume, face mai mult decât un ulei bun şi ziua morţii decât îmbucurătoarea zi a naşterii“ (Eclesiastul 7:1, NW). Cum este posibil ca ziua morţii, care este cu siguranţă un timp de jale, să fie mai bună decât ziua plină de bucurie a naşterii? Secretul constă în „nume“. „Un ulei bun“ putea costa enorm de mult. Odată, Maria, sora lui Lazăr, a uns picioarele lui Isus cu un ulei parfumat care costase aproape salariul pe un an de zile (Ioan 12:1–7)! Cum era posibil ca un simplu nume să fie atât de preţios? În Eclesiastul 7:1, în versiunea greacă Septuaginta, precum şi în Biblia Cornilescu Revizuită, 1991, acest cuvânt s-a tradus prin „un nume bun“. Preţios nu este numele în sine, ci ceea ce reprezintă el. La naştere, nu există o reputaţie, nici o consemnare despre lucrări excelente, nu există amintiri preţioase care să fie legate de personalitatea şi de calităţile unei persoane care poartă un nume. La sfârşitul vieţii însă, numele înseamnă toate aceste lucruri la un loc. Şi, dacă este un nume bun din punctul de vedere al lui Dumnezeu, acesta este cu mult mai valoros decât cel mai de preţ lucru care ar putea exista.

16. a) Cum s-a străduit Daniel să-şi facă un nume bun la Dumnezeu? b) De ce putea Daniel să meargă să se odihnească fiind pe deplin convins că reuşise să-şi facă un nume bun la Iehova?

¹⁶ Pe parcursul întregii sale vieţi, Daniel a făcut tot ce i-a stat în putere pentru a-şi face un nume bun la Dumnezeu, iar Iehova nu a ignorat acest fapt. El l-a privit pe Daniel şi i-a examinat inima. Dumnezeu a procedat la fel şi în cazul regelui David, care a cântat: „DOAMNE, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti; ştii când stau jos şi când mă scol; şi de departe îmi pătrunzi gândul“ (Psalmul 139:1, 2). Desigur, Daniel nu a fost perfect. El a fost un descendent al păcătosului Adam şi a făcut parte dintr-o naţiune păcătoasă (Romani 3:23). Însă Daniel s-a căit de starea lui păcătoasă şi a încercat încontinuu să umble cu Dumnezeu într-un mod ireproşabil. Astfel, fidelul profet putea fi sigur că Iehova îi va ierta păcatele şi nu va nutri resentimente faţă de el (Psalmul 103:10–14; Isaia 1:18). Iehova preferă să-şi amintească lucrările bune ale slujitorilor săi fideli (Evrei 6:10). Astfel, îngerul lui Iehova l-a numit pe Daniel de două ori „om preaiubit“ (Daniel 10:11, 19). Aceasta însemna că Daniel a fost mult iubit de Dumnezeu. Daniel putea să meargă să se odihnească mulţumit, ştiind că îşi făcuse un nume bun la Iehova.

17. De ce este important să ne facem un nume bun la Iehova acum?

¹⁷ Ar fi bine dacă fiecare dintre noi şi-ar pune întrebarea: Mi-am făcut eu un nume bun la Iehova? Trăim timpuri critice. Recunoaşterea faptului că moartea îl poate ajunge pe oricare dintre noi, în orice moment, nu este deloc ceva anormal, ci pur şi simplu o dovadă de realism (Eclesiastul 9:11). Cât de important este, deci, ca fiecare dintre noi să fie hotărât să-şi facă un nume bun la Dumnezeu chiar acum, fără întârziere. Dacă procedăm astfel, nu ne vom teme de moarte. Aceasta nu este altceva decât o odihnă, aşa cum este şi somnul. Şi, la fel ca somnul, este urmată de o trezire!

‘TE VEI SCULA’

18, 19. a) La ce s-a referit îngerul când a prezis că Daniel se va „scula“ în viitor? b) De ce Daniel cunoştea foarte bine speranţa învierii?

¹⁸ Cartea lui Daniel se încheie cu una dintre cele mai frumoase promisiuni pe care Dumnezeu le-a făcut vreodată unui om. Îngerul lui Iehova i-a spus lui Daniel: „Te vei scula pentru partea ta la sfârşitul zilelor“. Ce a vrut îngerul să spună? Deoarece ‘odihna’ la care tocmai făcuse referire însemna moartea, promisiunea că Daniel se va „scula“ la o dată ulterioară putea însemna un singur lucru: învierea!b De fapt, unii biblişti au afirmat că în Daniel, capitolul 12, se găseşte prima referire explicită la înviere din Scripturile Ebraice (Daniel 12:2). În această privinţă însă, ei se înşală. Daniel cunoştea foarte bine speranţa învierii.

¹⁹ De exemplu, Daniel cunoştea, fără îndoială, aceste cuvinte pe care Isaia le consemnase cu două secole înainte: „Morţii Tăi vor trăi, trupurile mele moarte se vor trezi. Treziţi-vă şi cântaţi, cei care locuiţi în ţărână! Căci . . . pământul va scoate iarăşi afară pe cei morţi“ (Isaia 26:19). Cu mult înainte de aceasta, Ilie şi Elisei primiseră de la Iehova puterea de a înfăptui efectiv învieri (1 Împăraţi 17:17–24; 2 Împăraţi 4:32–37). Şi chiar mai înainte, Ana, mama profetului Samuel, recunoscuse faptul că Iehova poate să ridice oameni din Şeol, sau Locuinţa Morţilor (1 Samuel 2:6). Înainte de aceasta chiar, fidelul Iov îşi exprimase speranţa prin aceste cuvinte: „Dacă omul odată mort ar putea să mai trăiască, încă aş mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele, până mi se va schimba starea în care mă găsesc. Atunci m-ai chema şi Ţi-aş răspunde; şi Ţi-ar fi dor de lucrarea mâinilor Tale“. — Iov 14:14, 15.

20, 21. a) De care înviere va avea parte cu siguranţă Daniel? b) În ce mod se pare că va avea loc învierea în Paradis?

²⁰ Asemenea lui Iov, Daniel a avut motive să fie sigur că lui Iehova îi va fi realmente dor de el şi-l va readuce la viaţă într-o bună zi. Cu toate acestea, trebuie să fi fost foarte mângâietor să audă o creatură spirituală puternică confirmându-ţi această speranţă. Da, Daniel se va scula când va avea loc „învierea celor drepţi“, pe parcursul Domniei Milenare a lui Cristos (Luca 14:14). Ce va însemna aceasta pentru Daniel? Cuvântul lui Dumnezeu ne spune multe lucruri în această privinţă.

²¹ Iehova „nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii“ (1 Corinteni 14:33). Prin urmare, este evident că, în Paradis, învierea va avea loc în mod ordonat. Probabil că va fi trecut câtva timp de la Armaghedon (Apocalipsa 16:14, 16). Toate urmele vechiului sistem de lucruri vor fi fost înlăturate şi, fără îndoială, vor fi fost făcute pregătiri pentru întâmpinarea morţilor. Cu privire la ordinea în care morţii vor reveni la viaţă, Biblia furnizează acest precedent: „Fiecare la rândul lui“ (1 Corinteni 15:23). Se pare că în cazul ‘învierii celor drepţi şi a celor nedrepţi’, cei drepţi vor fi readuşi la viaţă primii (Faptele 24:15). Astfel, bărbaţii fideli din vechime, cum a fost Daniel, vor putea ajuta la administrarea treburilor pământeşti, inclusiv la instruirea a miliarde de „nedrepţi“ readuşi la viaţă. — Psalmul 45:16.

22. Care sunt câteva întrebări la care Daniel va fi, fără îndoială, nerăbdător să primească răspuns?

²² Înainte de a fi pregătit să-şi asume aceste responsabilităţi, cu siguranţă că Daniel va pune unele întrebări. La urma urmei, privitor la unele dintre profundele profeţii care i-au fost încredinţate, el a spus: „Eu am auzit, dar n-am înţeles“ (Daniel 12:8). Cât de emoţionat va fi când, în sfârşit, va înţelege aceste secrete sacre! Fără îndoială, el va dori să afle totul în legătură cu Mesia. Daniel va fi fascinat când va afla despre marşul puterilor mondiale care a continuat din zilele sale până în zilele noastre, despre identitatea fidelilor ‘sfinţi ai Celui Suprem’ (NW), care au perseverat în pofida persecuţiilor de pe parcursul ‘timpului sfârşitului’, şi despre distrugerea definitivă a tuturor regatelor omeneşti de către Regatul Mesianic al lui Dumnezeu. — Daniel 2:44; 7:22; 12:4.

PARTEA LUI DANIEL ŞI PARTEA NOASTRĂ ÎN PARADIS!

23, 24. a) Prin ce se va deosebi lumea în care va fi înviat Daniel de lumea cunoscută de el? b) Va avea Daniel un loc în Paradis, şi de unde ştim acest lucru?

²³ Daniel va dori să afle mai multe lucruri despre lumea în care se va afla atunci, o lume foarte deosebită de lumea din zilele sale. Atunci, orice urmă de război şi oprimare care a tulburat lumea cunoscută de el va fi dispărut. Nu va mai fi nici durere, nici boală, nici moarte (Isaia 25:8; 33:24). Vor fi, în schimb, locuinţe şi hrană din abundenţă, precum şi o muncă plină de satisfacţii pentru toţi (Psalmul 72:16; Isaia 65:21, 22). Omenirea va alcătui o familie unită şi fericită.

²⁴ Daniel va avea, fără îndoială, un loc în această lume. Îngerul i-a spus: „Te vei scula pentru partea ta“. Cuvântul ebraic tradus aici prin ‘parte’ este acelaşi cu cel folosit pentru parcele de pământ propriu-zise.c Daniel trebuie să fi fost familiarizat cu profeţia lui Ezechiel referitoare la împărţirea ţării restabilite a Israelului (Ezechiel 47:13–48:35). Dar ce lasă să se înţeleagă profeţia lui Ezechiel cu privire la împlinirea ei în Paradis? Că toţi membrii poporului lui Dumnezeu vor avea un loc în Paradis, pământul fiind împărţit în mod ordonat şi cu dreptate. Desigur, partea lui Daniel în Paradis nu înseamnă numai parcela de pământ. Ea va reprezenta şi rolul care îi va reveni lui Daniel în cadrul scopului pe care Dumnezeu îl are cu această lume nouă. Răsplata promisă lui Daniel este garantată.

25. a) Care sunt câteva dintre perspectivele oferite de viaţa în Paradis care vă atrag? b) De ce se poate spune că locul oamenilor este în Paradis?

²⁵ Ce se poate spune însă despre partea noastră? Aceleaşi promisiuni ne sunt făcute şi nouă. Iehova vrea ca oamenii ascultători să se ‘scoale’ pentru partea lor, cu alte cuvinte să aibă un loc în Paradis. Gândiţi-vă! Cu siguranţă, va fi emoţionant să-l întâlnim personal pe Daniel, precum şi pe alţi oameni fideli din timpurile biblice! Atunci vor fi înviate nenumărate persoane care vor avea nevoie de instruire pentru a-l cunoaşte şi a-l iubi pe Iehova Dumnezeu. Imaginaţi-vă cum voi înşivă veţi îngriji locuinţa noastră pământească şi veţi ajuta la transformarea ei într-un paradis al varietăţii infinite şi al frumuseţii nepieritoare. Gândiţi-vă ce va însemna faptul de a fi instruiţi de Iehova şi de a învăţa să trăim potrivit modului de viaţă pe care el l-a prevăzut pentru noi (Isaia 11:9; Ioan 6:45). Da, există şi pentru voi un loc în Paradis. Chiar dacă în prezent noţiunea de Paradis le-ar putea părea ceva ciudat unora, să ne amintim că Iehova a prevăzut iniţial ca omenirea să locuiască într-un astfel de loc (Geneza 2:7–9). În acest sens, Paradisul este locuinţa firească rezervată miliardelor de locuitori ai pământului. Locul lor este în Paradis. Intrarea în Paradis va fi asemenea întoarcerii acasă.

26. Cum recunoaşte Iehova că nu ne este uşor să aşteptăm sfârşitul acestui sistem de lucruri?

²⁶ Nu sunt inimile noastre mişcate de apreciere când ne gândim la toate acestea? Nu tânjim să ajungem acolo? Nu este de mirare deci că Martorii lui Iehova sunt nerăbdători să afle când va veni sfârşitul acestui sistem de lucruri! Nu este uşor să aşteptăm. Iehova recunoaşte acest lucru, întrucât ne îndeamnă să ‘continuăm să aşteptăm’ sfârşitul „chiar dacă ar zăbovi“. El se referă la faptul că, din punctul nostru de vedere, acesta ar putea părea că întârzie, deoarece în acelaşi verset primim următoarea asigurare: „Nu va întârzia“ (Habacuc 2:3, NW; compară cu Proverbele 13:12). Într-adevăr, sfârşitul va veni la momentul stabilit.

27. Ce trebuie să facem pentru a sta înaintea lui Dumnezeu pentru eternitate?

²⁷ Ce ar trebui să facem în timp ce sfârşitul se apropie? Asemenea lui Daniel, profetul mult iubit de Iehova, să perseverăm cu fidelitate. Să studiem cu sârguinţă Cuvântul lui Dumnezeu. Să ne rugăm cu fervoare. Să ne asociem plini de iubire cu colaboratorii noştri în credinţă. Să predăm cu zel adevărul. Întrucât sfârşitul acestui sistem rău de lucruri se apropie pe zi ce trece, să ne păstrăm hotărârea de a fi slujitori loiali ai Celui Preaînalt şi de a susţine cu loialitate Cuvântul său. Să ne străduim să acordăm atenţie profeţiei lui Daniel! Şi fie ca Domnul Suveran Iehova să ne acorde privilegiul de a sta pentru eternitate înaintea lui plini de bucurie!

[Note de subsol]

CE AŢI ÎNŢELES?

• Ce l-a ajutat pe Daniel să persevereze până la sfârşit?

• De ce perspectiva de a muri nu l-a înspăimântat pe Daniel?

• Cum se va împlini promisiunea făcută de înger potrivit căreia Daniel ‘se va scula pentru partea lui’?

• Ce foloase aţi tras în urma faptului că aţi acordat atenţie profeţiei lui Daniel?

[Ilustraţie pe toată pagina 307]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 318]

Acordaţi atenţie cuvântului profetic al lui Dumnezeu la fel ca Daniel?