„Iată! Acesta este Dumnezeul nostru!”

1, 2. a) Ce întrebări i-ai pune lui Dumnezeu? b) Ce l-a întrebat Moise pe Dumnezeu?

ȚI-AI putea imagina că porți o discuție cu Dumnezeu? Numai gândul că vorbești cu Suveranul universului te umple de venerație. La început eziți, dar apoi reușești să i te adresezi. El te ascultă, îți răspunde și chiar te invită să te simți în largul tău și să-i pui orice întrebare vrei. Ei bine, ce întrebare i-ai pune?

² Cu mult timp în urmă, un om, pe nume Moise, s-a aflat exact în această situație. Dar s-ar putea ca întrebarea pe care i-a pus-o el lui Dumnezeu să te surprindă. Moise nu l-a întrebat nimic despre sine sau despre viitorul său și nici măcar despre soarta omenirii în general. El a vrut să cunoască numele lui Dumnezeu. Poate că ți se pare ciudat, de vreme ce Moise știa deja numele propriu al lui Dumnezeu. De aceea, întrebarea lui trebuie să fi avut o semnificație mai profundă. De fapt, Moise a pus cea mai importantă întrebare pe care ar fi putut s-o pună cineva. Răspunsul pe care l-a primit este de interes pentru noi toți. Te poate ajuta și pe tine să faci un pas important pentru a te apropia de Dumnezeu. De ce afirmăm lucrul acesta? Pentru a înțelege motivul, să examinăm mai îndeaproape această conversație extraordinară.

3, 4. Ce evenimente au condus la conversația pe care a avut-o Moise cu Dumnezeu și care a fost esența acelei conversații?

³ Moise avea 80 de ani. El petrecuse patruzeci de ani în exil, departe de conaționalii săi israeliți, pe atunci sclavi în Egipt. Într-o zi, în timp ce păștea turmele socrului său, el a observat un fenomen neobișnuit: o tufă de mărăcini ardea încontinuu, fără să se mistuie. Focul lumina cu intensitate panta muntelui. Moise s-a apropiat pentru a vedea ce se petrecea acolo. Cât de uluit trebuie să fi fost când a auzit o voce care-i vorbea din mijlocul focului! Folosind un mesager îngeresc ca purtător de cuvânt al său, Dumnezeu a discutat pe larg cu Moise. Și, după cum probabil știi, Dumnezeu i-a spus șovăielnicului Moise să renunțe la modul lui de viață lipsit de griji și să se întoarcă în Egipt pentru a-i elibera pe israeliți din sclavie. (Exodul 3:1-12)

⁴ În momentul acela, Moise îl putea întreba orice pe Dumnezeu. Iată ce întrebare a ales el să-i pună: „Dacă mă duc la israeliți și le spun: «Dumnezeul strămoșilor voștri m-a trimis la voi», iar ei îmi zic: «Care este numele lui?», eu ce să le spun?”. (Exodul 3:13)

5, 6. a) Ce adevăr simplu și vital învățăm din întrebarea lui Moise? b) Ce lucru condamnabil s-a făcut în privința numelui personal al lui Dumnezeu? c) De ce este atât de important că Dumnezeu i-a dezvăluit omenirii numele său?

⁵ Din această întrebare înțelegem în primul rând că Dumnezeu are un nume. Nu ar trebui să nesocotim acest adevăr simplu. Totuși, mulți trec cu ușurință peste el. Numele propriu al lui Dumnezeu a fost scos din nenumărate traduceri ale Bibliei și a fost înlocuit cu titluri ca „Domnul” și „Dumnezeu”. Aceasta este una dintre cele mai triste și mai reprobabile acțiuni întreprinse vreodată în numele religiei. La drept vorbind, ce faci, de obicei, când întâlnești prima dată pe cineva? Nu afli cum se numește? La fel trebuie să procedăm și când e vorba de Dumnezeu. El nu este o entitate anonimă și distantă, care nu poate fi cunoscută sau înțeleasă. Deși invizibil, el este o Persoană reală și are un nume: Iehova.

⁶ Pe lângă aceasta, ori de câte ori își dezvăluie Dumnezeu numele, urmează ceva extraordinar și impresionant. El ne invită să-l cunoaștem, deoarece vrea să facem cea mai bună alegere din viața noastră: să ne apropiem de el. Dar Iehova nu ne-a spus doar care este numele său. El ne-a dezvăluit și anumite aspecte despre Persoana care are acest nume.

 7. a) Care se consideră a fi semnificația numelui lui Dumnezeu? b) Ce a vrut de fapt să știe Moise când l-a întrebat pe Dumnezeu care este numele Său?

⁷ Numele pe care Iehova însuși și l-a ales are o semnificație bogată. Se consideră că semnificația numelui „Iehova” este „El face să devină”. Iehova este unic în întregul univers deoarece el a adus totul în existență. De asemenea, el face ca toate scopurile sale să se împlinească și îi poate face pe slujitorii săi umani, imperfecți, să devină orice alege el. Aceste aspecte inspiră o teamă reverențioasă. Dar include și altceva semnificația numelui lui Dumnezeu? Se pare că Moise a vrut să afle mai mult. El știa că Iehova este Creatorul și cunoștea numele lui Dumnezeu. Numele divin nu era o noutate pentru el. Oamenii îl foloseau deja de sute de ani. Fără îndoială, când a întrebat care este numele lui Dumnezeu, Moise voia să afle mai multe lucruri despre Persoana care poartă acest nume. Cu alte cuvinte, el a întrebat: „Ce să-i spun despre tine poporului tău, Israel? Spune-mi ceva ce le va întări credința în tine și îi va convinge că îi vei elibera negreșit!”.

8, 9. a) Cum a răspuns Iehova la întrebarea lui Moise și de ce este greșit felul în care e tradus deseori răspunsul Său? b) Care este semnificația declarației „Eu voi deveni ce voi alege să devin”?

⁸ Răspunzându-i la întrebare, Iehova i-a dezvăluit lui Moise o fațetă impresionantă a personalității sale, ceva ce are legătură cu semnificația numelui său. El i-a spus: „Eu voi deveni ce voi alege să devin”. (Exodul 3:14) Multe traduceri ale Bibliei redau aceste cuvinte astfel: „Eu sunt cel ce sunt”. Însă o redare atentă a acestora arată că Dumnezeu nu-și proclama doar existența. Mai degrabă, Iehova îi explica lui Moise – și, într-un sens mai larg, fiecăruia dintre noi – că El avea ‘să aleagă să devină’ tot ce era necesar pentru a-și duce la îndeplinire promisiunile. Traducerea lui Joseph Rotherham accentuează această idee, redând versetul astfel: „Voi deveni tot ceea ce îmi place”. Un specialist în ebraica biblică explică această expresie în felul următor: „Indiferent ce situație sau problemă s-ar ivi . . . , Dumnezeu va «deveni» soluția la acea problemă”.

⁹ Ce însemna aceasta pentru israeliți? Indiferent ce obstacol ar fi apărut înaintea lor și oricât de grea ar fi fost situația în care s-ar fi aflat, Iehova avea să devină tot ce era necesar pentru a-i elibera din sclavie și pentru a-i duce în Țara Promisă. Cu siguranță, acest nume le-a inspirat evreilor încredere în Dumnezeu. Și nouă ne poate inspira aceeași încredere. (Psalmul 9:10) De ce?

10, 11. De ce numele „Iehova” ne ajută să-l considerăm pe Dumnezeu cel mai flexibil și mai bun Tată? Ilustrați.

¹⁰ Să ilustrăm: Părinții știu cât de flexibili și de adaptabili trebuie să fie cu copiii lor. Pe parcursul unei singure zile, un părinte poate îndeplini rolul de bonă, de bucătar, de învățător, de persoană care disciplinează, de judecător și lista ar putea continua. Mulți părinți se simt copleșiți de marea varietate de roluri pe care le au de îndeplinit. Ei observă câtă încredere au în ei micuții lor, care nu se îndoiesc nicio clipă că tati sau mami poate să le aline durerea, să le rezolve neînțelegerile, să le repare jucăriile stricate și să le răspundă la orice întrebare pentru a le satisface permanenta curiozitate. Unii părinți se simt nedemni de încrederea ce li se acordă și, uneori, dezamăgiți de propriile lor limite. Ei se simt îngrozitor de stângaci în multe dintre aceste roluri.

¹¹ Și Iehova este un părinte iubitor. Totuși, fără a-și încălca propriile principii perfecte, el poate deveni orice pentru a le purta de grijă în cel mai bun mod cu putință copiilor săi pământești. De aceea, numele său, Iehova, ne invită să-l considerăm cel mai bun Tată posibil. (Iacov 1:17) Moise și toți ceilalți israeliți fideli au văzut la scurt timp după aceea că Iehova acționează în armonie cu numele pe care îl poartă. Ei au privit cuprinși de venerație cum Iehova a devenit un Comandant Militar invincibil, Stăpânul tuturor fenomenelor naturii, un Legislator inegalabil, Judecătorul, Arhitectul, Furnizorul hranei și apei, Păstrătorul îmbrăcămintei și al încălțămintei, precum și multe, multe altele.

12. Spre deosebire de Moise, ce atitudine a avut faraonul față de Iehova?

¹² În felul acesta, Dumnezeu și-a făcut cunoscut numele, a dezvăluit lucruri impresionante despre Persoana care are acest nume și chiar a demonstrat că ceea ce spune despre sine este adevărat. Fără îndoială că Dumnezeu vrea să-l cunoaștem. Noi cum reacționăm? Moise a vrut să-l cunoască pe Dumnezeu. Această dorință puternică a influențat cursul vieții lui Moise și l-a ajutat să se apropie foarte mult de Tatăl său ceresc. (Numerele 12:6-8; Evrei 11:27) Din nefericire, puțini dintre contemporanii lui Moise au avut aceeași dorință. Când Moise i-a vorbit faraonului despre Iehova, îngâmfatul monarh egiptean a ripostat: „Cine este Iehova?”. (Exodul 5:2) Faraonul nu a dorit să afle mai multe lucruri despre Iehova. Dimpotrivă, el l-a respins cu aroganță pe Dumnezeul Israelului, considerându-l lipsit de importanță. Această opinie este foarte răspândită astăzi. Ea le ascunde oamenilor unul dintre cele mai importante adevăruri, și anume că Iehova este Domnul Suveran.

13, 14. a) De ce îi sunt atribuite lui Iehova multe titluri în Biblie și care sunt câteva dintre acestea? (Vezi chenarul de la pagina 14.) b) De ce numai Iehova poate fi numit „Domn Suveran”?

¹³ Întrucât Iehova poate îndeplini nenumărate roluri, în Biblie îi sunt atribuite, pe bună dreptate, multe titluri. Acestea nu rivalizează însă cu numele său personal, ci ne dau mai multe informații despre semnificația acestui nume. De exemplu, el este numit „Domn Suveran Iehova”. (2 Samuel 7:22) Acest titlu ce evocă măreția apare de sute de ori în Biblie și ne ajută să înțelegem care este poziția lui Iehova. Numai el are dreptul să fie Conducătorul întregului univers. Să vedem de ce.

¹⁴ Iehova este unic deoarece el este Creatorul. În Revelația 4:11 se spune: „Tu ești demn, Iehova, Dumnezeul nostru, să primești gloria, onoarea și puterea, pentru că tu ai creat toate lucrurile și datorită voinței tale au venit în existență și au fost create!”. Aceste cuvinte sublime nu se pot aplica la nimeni altcineva. Tot ce există în univers îi datorează existența lui Iehova! Fără îndoială, Iehova merită onoarea, puterea și gloria care îi revin în mod legitim Domnului Suveran și Creatorului tuturor lucrurilor.

15. De ce este Iehova numit ‘Regele eternității’?

¹⁵ Un alt titlu atribuit în exclusivitate lui Iehova este ‘Regele eternității’. (1 Timotei 1:17; Revelația 15:3) Care este semnificația lui? Chiar dacă pentru mintea noastră limitată e greu de înțeles, Iehova este etern în timp, atât în trecut, cât și în viitor. În Psalmul 90:2 se spune: „Din veșnicie în veșnicie, tu ești Dumnezeu”. Așadar, Iehova nu are început; el există dintotdeauna. El este numit pe bună dreptate „Cel Bătrân de Zile” întrucât există din veșnicie, înainte ca cineva sau ceva din univers să fi venit în existență. (Daniel 7:9, 13, 22) Ar putea avea cineva motive întemeiate să pună la îndoială dreptul său de Domn Suveran?

16, 17. a) De ce nu îl putem vedea pe Iehova și de ce nu ar trebui să ne surprindă lucrul acesta? b) În ce sens este Iehova mai real decât orice lucru pe care-l putem vedea sau pipăi?

¹⁶ Unii pun totuși la îndoială acest drept, așa cum a făcut faraonul. O parte a problemei se datorează faptului că oamenii imperfecți au încredere mai mult în ceea ce văd cu ochii lor. Noi însă nu-l putem vedea pe Domnul Suveran. El este o ființă spirituală, invizibilă ochiului uman. (Ioan 4:24) Pe lângă aceasta, omul ar muri dacă ar sta în imediata apropiere a lui Iehova Dumnezeu. Iehova însuși i-a spus lui Moise: „Nu poți să-mi vezi fața, fiindcă niciun om nu poate să mă vadă și să trăiască”. (Exodul 33:20; Ioan 1:18)

¹⁷ Lucrul acesta nu ar trebui să ne surprindă deloc. Moise nu a văzut decât o parte din gloria lui Iehova, din câte se pare prin intermediul unui reprezentant îngeresc. Care a fost rezultatul? Fața lui Moise ‘a strălucit’ câtva timp după aceea. Israeliților le-a fost frică și să-i privească fața. (Exodul 33:21-23; 34:5-7, 29, 30) Așadar, niciun om nu-l poate vedea pe Domnul Suveran în toată gloria sa! Înseamnă că el nu este la fel de real ca tot ceea ce putem vedea și pipăi? Nu, deoarece noi, oamenii, acceptăm fără probleme existența multor lucruri pe care nu le vedem, de exemplu, vântul, undele radio și gândurile. Mai mult, Iehova este etern. Trecerea timpului, chiar trecerea a miliarde de miliarde de ani, nu are nicio influență asupra lui. În acest sens, el este mult mai real decât orice lucru pe care-l putem vedea și pipăi, deoarece lumea fizică este supusă îmbătrânirii și descompunerii. (Matei 6:19) Dar ar trebui să ne gândim la el ca la o simplă forță impersonală și abstractă sau ca la o misterioasă Cauză Primă? Să vedem!

18. Ce viziune a avut Ezechiel și ce reprezintă cele patru fețe ale „creaturilor vii” aflate lângă Iehova?

¹⁸ Deși nu-l putem vedea pe Dumnezeu, în Biblie există pasaje impresionante care ne ajută să pătrundem cu ochii minții în domeniul ceresc. Un exemplu este primul capitol din Ezechiel. Ezechiel a văzut într-o viziune partea cerească a organizației universale a lui Iehova sub forma unui enorm car ceresc. Deosebit de impresionantă este descrierea creaturilor spirituale puternice aflate lângă Iehova. (Ezechiel 1:4-10) Aceste „creaturi vii” se află în imediata apropiere a lui Iehova, iar înfățișarea lor ne spune ceva foarte important despre Dumnezeul căruia îi slujesc. Fiecare dintre ele are patru fețe: de taur, de leu, de acvilă și de om. Din câte se pare, acestea reprezintă patru calități care constituie fundamentul personalității excepționale a lui Iehova. (Revelația 4:6-8, 10)

19. Ce calitate este reprezentată de: a) fața de taur? b) fața de leu? c) fața de acvilă? d) fața de om?

¹⁹ În Biblie, taurul reprezintă deseori puterea, și aceasta pe bună dreptate, deoarece el este un animal extraordinar de puternic. Leul, la rândul lui, simbolizează adesea dreptatea, întrucât adevărata dreptate pretinde curaj, o calitate pentru care leul este renumit. Acvila este bine cunoscută pentru acuitatea ei vizuală, care-i permite să vadă chiar și obiecte mici de la sute de metri depărtare. De aceea, fața de acvilă este un simbol potrivit al înțelepciunii pătrunzătoare a lui Dumnezeu. Dar fața de om? Ei bine, omul, care a fost creat după imaginea lui Dumnezeu, este singurul care poate reflecta calitatea sa dominantă: iubirea. (Geneza 1:26) Aceste fațete ale personalității lui Iehova – puterea, dreptatea, înțelepciunea și iubirea – sunt evidențiate atât de des în Biblie, încât se poate spune despre ele că reprezintă însușirile primordiale ale lui Dumnezeu.

20. Ar trebui să ne facem griji că personalitatea lui Iehova s-ar fi putut schimba? Argumentează-ți răspunsul.

²⁰ Ar trebui să ne temem că Dumnezeu s-ar fi putut schimba de-a lungul miilor de ani care au trecut de când a fost descris în Biblie? Nu, deoarece personalitatea lui Dumnezeu nu se schimbă. El ne spune: „Eu sunt Iehova, eu nu mă schimb”. (Maleahi 3:6) Iehova nu se schimbă sub impulsul momentului, ci se dovedește a fi un Tată ideal. El manifestă acele fațete ale personalității sale de care este cea mai mare nevoie la un moment dat, devenind astfel tot ce este necesar în funcție de situație. Dintre toate calitățile lui Dumnezeu, calitatea predominantă este iubirea. Ea se reflectă în tot ce face Dumnezeu. El își folosește puterea, dreptatea și înțelepciunea într-un mod iubitor. De fapt, Biblia spune ceva extraordinar cu privire la Dumnezeu și la această calitate, și anume că „Dumnezeu este iubire”. (1 Ioan 4:8) Să remarcăm că Biblia nu afirmă că Dumnezeu are iubire sau că este iubitor, ci că el este iubire. Iubirea, însușirea sa primordială, stă la baza tuturor acțiunilor sale.

21. Cum ne vom simți pe măsură ce vom ajunge să cunoaștem mai bine calitățile lui Iehova?

²¹ Ați văzut vreodată un copilaș arătându-li-l tovarășilor lui de joacă pe tatăl său și spunându-le apoi cu inocentă bucurie și mândrie: „El este tăticul meu”? Slujitorii lui Dumnezeu au toate motivele să spună la fel despre Iehova. Biblia prezice că va veni timpul când oamenii fideli vor exclama: „Iată! Acesta este Dumnezeul nostru!”. (Isaia 25:8, 9) Cu cât vei cunoaște mai bine calitățile lui Iehova, cu atât vei înțelege mai bine că ai cel mai bun Tată posibil.

22, 23. Cum îl prezintă Biblia pe Tatăl nostru ceresc și de unde știm că el vrea ca noi să ne apropiem de el?

²² El nu este nici rece, nici distant, așa cum îl prezintă unii filozofi și asceți. Cu greu ne-am putea simți atrași de un Dumnezeu rece. Însă Biblia nu-l înfățișează pe Tatăl nostru ceresc în felul acesta. Dimpotrivă, ea îl numește ‘fericitul Dumnezeu’. (1 Timotei 1:11) El manifestă sentimente profunde și tandre. Referitor la o anumită ocazie când creaturile sale inteligente au încălcat îndrumările pe care le-a dat spre binele lor, citim că el „s-a mâhnit în inima lui”. (Geneza 6:6; Psalmul 78:41) Dar, când acționăm cu înțelepciune, potrivit Cuvântului său, noi ‘îi bucurăm inima’. (Proverbele 27:11)

²³ Tatăl nostru vrea să ne apropiem de el. Cuvântul său ne îndeamnă ‘să bâjbâim după el și să-l găsim, deși nu este departe de niciunul dintre noi’. (Faptele 17:27) Dar cum este posibil ca niște simpli oameni să se apropie de Domnul Suveran al universului?