„Am pus cuvintele mele în gura ta“

 1, 2. De ce avem încredere în ceea ce citim în Biblie?

„EXISTĂ un prieten mai apropiat decât un frate.“ (Prov. 18:24) Ai avut şi tu un asemenea prieten? Atunci ştii cât de adevărate sunt aceste cuvinte inspirate. Într-un prieten adevărat poţi avea încredere. Când îţi spune un lucru bun sau îţi explică ce va face, îl crezi. Dacă îţi arată că trebuie să faci anumite schimbări, foarte probabil că îi accepţi sfatul şi acţionezi în consecinţă. În fond, el a dovedit de-a lungul timpului că-ţi vrea numai binele chiar şi când îţi dă un sfat. El vrea să reuşeşti în tot ce faci. Şi, întrucât şi tu doreşti acelaşi lucru pentru el, prietenia voastră va dura.

² Oamenii pe care Dumnezeu i-a folosit la scrierea cărţilor biblice pot fi consideraţi din multe puncte de vedere astfel de prieteni. Putem avea încredere în cuvintele lor şi suntem convinşi că ceea ce spun este spre binele nostru. Aşa trebuiau să-i considere şi israeliţii din antichitate pe „oamenii [care] au vorbit de la Dumnezeu, fiind purtaţi de spiritul sfânt“ (2 Pet. 1:20, 21). Bărbatul folosit de Dumnezeu pentru a scrie cea mai lungă carte profetică a fost Ieremia. El a mai scris cartea Plângerile, precum şi alte două cărţi biblice.

 3, 4. Cum consideră unii cărţile biblice Ieremia şi Plângerile, dar de ce nu este corect acest punct de vedere? Explică.

³ Poate că aţi observat şi voi că unii cititori ai Bibliei consideră că mesajul transmis de scrierile lui Ieremia „nu este pentru ei“. Din punctul lor de vedere, aceste cărţi biblice nu conţin decât preziceri sumbre şi avertismente înfricoşătoare.a Dar este obiectiv acest punct de vedere?

⁴ E adevărat, Ieremia dă în scrierile sale avertismente ferme şi sfaturi directe, dar nu asta face uneori un prieten? Chiar şi Isus a vorbit cu francheţe când prietenii săi, apostolii, au manifestat atitudini greşite. El nu s-a reţinut să-i corecteze (Mar. 9:33–37). Cu toate acestea, mesajul principal al lui Isus a fost pozitiv, arătând cum puteau oamenii să se bucure de aprobarea lui Dumnezeu şi de un viitor fericit (Mat. 5:3–10, 43–45). Acelaşi lucru îl putem spune şi despre mesajul pe care l-a transmis Ieremia. Scrierile lui fac parte din „toată Scriptura“, care este de folos ca „să îndrepte lucrurile“ (2 Tim. 3:16). Ieremia a arătat fără ocolişuri cum îi privea Iehova pe cei ce pretindeau că Îi slujesc, dar care meritau să culeagă roadele căilor lor rele. Totuşi, cărţile Ieremia şi Plângerile conţin un mesaj de speranţă şi arată cum putem avea parte de binecuvântări în viitor. De asemenea, conţin profeţii cu privire la modul în care urma să acţioneze Dumnezeu în armonie cu scopul său. Astăzi, împlinirea acestor profeţii ne influenţează în mod direct viaţa. În plus, în aceste două cărţi găsim cuvinte încurajatoare şi pline de optimism. (Citeşte Ieremia 31:13, 33; 33:10, 11; Plângerile 3:22, 23.)

 5. În ce fel ne sunt utile scrierile lui Ieremia?

⁵ Unele lucruri despre care a scris Ieremia ne sunt utile pentru a fi fericiţi în prezent în mijlocul poporului lui Dumnezeu şi pentru a ne bucura de viitorul pe care ni-l promite Iehova. Să ne gândim, de pildă, la fraternitatea noastră. Scrierile lui Ieremia ne vor ajuta să ne întărim unitatea şi legăturile frăţeşti şi să aplicăm sfatul dat de apostolul Pavel: „Fraţilor, continuaţi să vă bucuraţi, să vă lăsaţi îndreptaţi, să apreciaţi mângâierea pe care o primiţi, să gândiţi în acelaşi fel, să trăiţi în pace, iar Dumnezeul iubirii şi al păcii va fi cu voi“ (2 Cor. 13:11). Scrierile lui Ieremia au legătură strânsă şi cu mesajul pe care îl predicăm. Deşi le vorbim altora despre zilele din urmă şi îi avertizăm cu privire la iminenţa sfârşitului acestui sistem, mesajul nostru este pozitiv şi insuflă speranţă. În plus, cărţile scrise de Ieremia au o mare valoare practică. Există multe asemănări între viaţa şi activitatea lui Ieremia şi situaţia în care ne aflăm noi. Pentru a înţelege acest lucru, să vedem cine a fost Ieremia, în ce perioadă a trăit şi care a fost misiunea acestui profet fidel, căruia Dumnezeu i-a spus: „Iată că am pus cuvintele mele în gura ta“ (Ier. 1:9).

 6, 7. De unde ştim că Dumnezeu a manifestat un interes deosebit faţă de Ieremia, şi care era situaţia în Iuda în perioada în care s-a născut acesta?

⁶ Când aşteaptă naşterea unui copil, părinţii se gândesc adesea la el: cum va arăta, ce fel de om va fi, ce va face în viaţă. Ei se întreabă ce lucruri îl vor atrage, ce cale va alege şi ce realizări va avea. Şi părinţii tăi s-au gândit probabil la astfel de lucruri şi, la fel, părinţii lui Ieremia. Totuşi, Ieremia a fost un caz special. De ce? Deoarece Creatorul universului a fost în mod deosebit interesat de viaţa şi activitatea lui. (Citeşte Ieremia 1:5.)

⁷ Într-adevăr, înainte de naşterea lui Ieremia, Iehova şi-a folosit preştiinţa cu privire la el. Dumnezeu a manifestat un interes deosebit faţă de acest băiat, care s-a născut într-o familie preoţească ce locuia într-un oraş aflat la nord de Ierusalim. Asta se întâmpla pe la mijlocul secolului al VII-lea î.e.n., o perioadă nefericită în Iuda din cauza guvernării răului rege Manase. (Vezi pagina 19.) În cea mai mare parte a celor 55 de ani de domnie, Manase a făcut ce e rău în ochii lui Iehova. El a fost succedat de fiul său Amon, care a urmat aceeaşi cale (2 Regi 21:1–9, 19–26). Însă lucrurile s-au schimbat radical odată cu venirea la tron a lui Iosia, un rege care l-a căutat pe Iehova. Până în al 18-lea an al domniei sale, el a îndepărtat idolatria din ţară. Lucrul acesta trebuie să-i fi bucurat pe părinţii lui Ieremia. Fiul lor a primit de la Dumnezeu numirea de profet în timpul regelui Iosia (2 Cron. 34:3–8).

 8. Ce misiune a primit Ieremia, şi cum a reacţionat el?

⁸ Nu ştim ce vârstă avea Ieremia când Dumnezeu i-a spus: „Te-am făcut profet pentru naţiuni“. Probabil avea în jur de 25 de ani, vârsta la care un levit putea începe prima etapă a serviciului său preoţesc (Num. 8:24). Oricum au stat lucrurile, Ieremia a răspuns: „Vai, Domn Suveran Iehova! Iată că eu nu ştiu să vorbesc, fiindcă sunt doar un copil“ (Ier. 1:6). Ieremia a avut reţineri, gândindu-se probabil că era prea tânăr sau nepregătit pentru serioasa responsabilitate a unui profet, ce presupunea şi să vorbească în public.

 9, 10. În ce climat şi-a început Ieremia activitatea de profet, dar de ce, mai târziu, a avut nevoie de mult curaj pentru a-şi îndeplini misiunea?

⁹ Ieremia a primit misiunea de profet în perioada în care regele Iosia a înlăturat dezgustătoarea închinare falsă şi a promovat închinarea adevărată. Indiferent în ce măsură au colaborat Ieremia şi Iosia, un lucru e sigur: în Iuda exista un climat favorabil pentru profeţii adevăraţi. În prima parte a domniei lui Iosia au mai slujit profeţii Ţefania şi Naum.b Tot în acea perioadă a slujit şi profetesa Hulda, care a prezis că aveau să vină vremuri grele (2 Regi 22:14). Ieremia a ajuns să trăiască acele vremuri. Uneori, el a fost la un pas de moarte, iar prieteni precum Ebed-Melec şi Baruc au trebuit să-l salveze sau să-l ocrotească de duşmani înverşunaţi.

¹⁰ Cum te-ai simţi dacă Dumnezeu ţi-ar spune că ai primit o numire specială ca profet ca să transmiţi un mesaj de condamnare? (Citeşte Ieremia 1:10.) Să ne gândim doar la unul dintre mesajele pe care a trebuit să le transmită Ieremia. În 609 î.e.n., când armatele babiloniene se îndreptau spre Ierusalim, regele Zedechia a căutat prin Ieremia un mesaj favorabil de la Dumnezeu. Însă mesajul lui Dumnezeu pentru rege nu a fost deloc favorabil. (Citeşte Ieremia 21:4–7, 10.)

11. De ce lui Ieremia trebuie să i se fi părut greu să-şi îndeplinească misiunea, dar cum l-a încurajat Iehova?

¹¹ Să ne imaginăm că trebuie să anunţăm judecăţi şi condamnări aspre împotriva regilor răi, a preoţilor corupţi şi a profeţilor falşi. Ieremia a trebuit să facă toate aceste lucruri. Dar suntem siguri că avem sprijinul lui Dumnezeu, aşa cum l-a avut şi Ieremia (Ier. 1:7–9). Dumnezeu a arătat că avea încredere în tânărul Ieremia încurajându-l prin următoarele cuvinte: „Te fac astăzi un oraş fortificat, un stâlp de fier şi nişte ziduri de aramă împotriva întregii ţări, înaintea regilor lui Iuda, înaintea prinţilor săi, înaintea preoţilor săi şi înaintea poporului ţării. Ei vor lupta cu siguranţă împotriva ta, dar nu te vor birui, căci «eu sunt cu tine», zice Iehova, «ca să te scap»“ (Ier. 1:18, 19).

12. De ce putem spune că avem multe în comun cu Ieremia?

¹² Să nu credem că Ieremia era un om cu o tărie neobişnuită; era un om la fel ca noi. Şi, deşi a trăit într-o altă epocă, el s-a confruntat cu situaţii asemănătoare cu ale noastre. Astăzi, în activităţile zilnice sau în activităţile creştine, întâlnim tot felul de oameni, aşa cum a întâlnit Ieremia. De aceea avem multe de învăţat de la acest profet, care, asemenea lui Ilie, a fost „un om cu sentimente ca ale noastre“ (Iac. 5:17). Iată doar câteva exemple.

13, 14. De ce s-ar putea regăsi unii creştini în ceea ce i s-a întâmplat lui Ieremia din cauza preotului Paşhur? (Vezi imaginea de la pagina 10.)

¹³ De-a lungul anilor cu toţii am avut perioade mai bune şi perioade mai rele. La fel şi Ieremia. Odată, un preot de seamă pe nume Paşhur l-a agresat fizic şi a poruncit să fie pus în butuci. Ore întregi, Ieremia a stat într-o poziţie chinuitoare, cu mâinile, picioarele şi gâtul strânse într-un cadru de lemn. Pe lângă chinul fizic, el a trebuit să îndure şi batjocura împotrivitorilor. Imaginează-ţi că ar trebui să înduri şi tu ridiculizări răutăcioase şi chiar maltratare fizică. Cum crezi că ai reacţiona? (Ier. 20:1–4)

¹⁴ Având în vedere presiunile la care a fost supus Ieremia, îi putem înţelege sentimentele de disperare ce reies din cuvintele sale: „Blestemată să fie ziua în care m-am născut! . . . De ce am ieşit din pântecele mamei să văd truda şi mâhnirea şi zilele să mi se sfârşească în ruşine?“ (Ier. 20:14–18). Ai fost şi tu vreodată atât de deprimat, încât să crezi că nu ai nicio valoare, că ceea ce faci e în zadar sau chiar că nu are niciun rost să perseverezi în serviciul lui Iehova? Toţi cei care au încercat asemenea sentimente vor găsi mângâiere analizând situaţiile prin care a trecut Ieremia şi observând cum s-au rezolvat lucrurile în cele din urmă.

15. De ce este încurajator să aflăm prin ce stări a trecut Ieremia?

¹⁵ Cuvintele de deznădejde din Ieremia 20:14–18 au fost rostite de profet imediat după ce a spus să-i fie aduse cântări şi laude lui Iehova. (Citeşte Ieremia 20:12, 13.) Ţi s-a întâmplat şi ţie să fii foarte fericit, iar în următoarea clipă să te simţi complet descurajat? Probabil că toţi găsim mângâiere în acest episod. Sentimentele lui Ieremia au fost cât se poate de fireşti. Fără îndoială că tuturor ne va fi de mare folos să analizăm acţiunile şi reacţiile acestui om pe care Creatorul l-a putut folosi într-un mod extraordinar ca purtător de cuvânt (2 Cron. 36:12, 21, 22; Ezra 1:1).

16. Cine ar putea trage învăţăminte meditând la faptul că Ieremia a rămas necăsătorit?

¹⁶ Un alt aspect sub care unii s-ar putea identifica cu Ieremia este celibatul. Dumnezeu i-a dat lui Ieremia o poruncă neobişnuită şi care, poate, chiar l-a pus la încercare: să nu se căsătorească. (Citeşte Ieremia 16:2.) De ce i-a dat Iehova această poruncă şi ce a însemnat ea pentru profet? Cum le-ar putea fi de folos exemplul lui Ieremia fraţilor şi surorilor care nu au un partener de căsătorie fie din cauza împrejurărilor, fie pentru că ei au decis acest lucru? Au ceva de învăţat din ceea ce i-a spus Dumnezeu lui Ieremia şi Martorii care sunt căsătoriţi, dar nu au „fii şi fiice“? Dar cuplurile căsătorite care au copii? Cum te poate ajuta pe tine relatarea despre Ieremia?

17. Ce putem învăţa din cuvintele consemnate în Ieremia 38:20?

¹⁷ Un alt episod demn de remarcat este cel în care Ieremia i-a spus regelui ce domnea în Iuda la acea vreme: „Ascultă, te rog, de glasul lui Iehova în ceea ce-ţi spun şi-ţi va merge bine, iar sufletul tău va rămâne în viaţă!“ (Ier. 38:20). Din aceste cuvinte învăţăm cum să ne purtăm cu ceilalţi, inclusiv cu cei ce nu-i slujesc încă lui Iehova, dar pe care i-am putea ajuta. De asemenea, Ieremia este un bun exemplu pentru noi şi prin modul în care s-a purtat cu cei ce ascultă de Dumnezeu. Într-adevăr, putem învăţa foarte multe de la Ieremia!

18, 19. Cum pot fi analizate cărţile Ieremia şi Plângerile?

¹⁸ Această publicaţie ne va ajuta să analizăm cărţile biblice Ieremia şi Plângerile şi să tragem învăţăminte din ele. Călăuzit de spiritul sfânt, apostolul Pavel a scris: „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte lucrurile, să disciplineze în dreptate“ (2 Tim. 3:16). Cărţile Ieremia şi Plângerile fac parte şi ele din „toată Scriptura“.

¹⁹ Desigur, aceste două cărţi biblice pot fi analizate în mai multe feluri. De pildă, unii le-ar putea studia verset cu verset, pentru a înţelege contextul şi semnificaţia fiecăruia. Alţii s-ar putea concentra asupra paralelelor, adică asupra asemănărilor şi deosebirilor, ce există între persoane şi evenimente descrise în Ieremia şi în Plângerile şi echivalenţii moderni. (Compară Ieremia 24:6, 7; 1 Corinteni 3:6.) O altă abordare ar putea fi analizarea contextului istoric în care au avut loc evenimentele din zilele lui Ieremia (Ier. 39:1–9). De fapt, pentru a trage foloase din cele două cărţi avem într-o anumită măsură nevoie de informaţii de acest fel. De aceea, capitolul doi, intitulat „Un profet care a slujit «la sfârşitul zilelor»“, ne ajută să ne facem o imagine de ansamblu a perioadei istorice în care a trăit Ieremia şi a modului în care a dirijat Dumnezeu lucrurile la acea vreme.

20. Cum abordează această publicaţie cărţile Ieremia şi Plângerile?

²⁰ Publicaţia de faţă însă abordează cărţile Ieremia şi Plângerile într-un mod diferit. Ea se concentrează asupra valorii lor practice pentru viaţa noastră de creştini (Tit 2:12). Astfel, vom înţelege mai bine că aceste cărţi sunt adevărate daruri din partea lui Dumnezeu. Ele conţin multe informaţii care sunt „de folos ca să înveţe“. De asemenea, în ele găsim sfaturi şi exemple care ne ajută să facem faţă încercărilor vieţii, indiferent că suntem celibatari, persoane căsătorite, bătrâni de congregaţie, pionieri, întreţinători de familie, gospodine sau elevi. Da, fiecare dintre noi va găsi în aceste cărţi inspirate informaţii care să-l ajute să fie „pregătit pentru orice lucrare bună“ (2 Tim. 3:17).

21. De ce suntem nerăbdători să studiem această publicaţie?

²¹ Pe măsură ce veţi studia fiecare capitol al acestei publicaţii, căutaţi idei care vă pot fi de folos. Fără îndoială că analiza cărţilor Ieremia şi Plângerile va confirma o dată în plus cuvintele lui Pavel: „Tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru instruirea noastră, pentru ca prin perseverenţa noastră şi prin mângâierea din Scripturi să avem speranţă“ (Rom. 15:4).