Decembrie

Nu avem nicio îndoială că Iehova are puterea de a-i învia pe morți deoarece el este „Cel Atotputernic”. (Rev. 1:8) El poate învinge orice dușman, inclusiv moartea. (1 Cor. 15:26) Suntem siguri că Dumnezeu are capacitatea de a-i învia pe cei morți și pentru că memoria sa este infinită. El cheamă pe nume fiecare stea. (Is. 40:26) De asemenea, își amintește de toți cei care au murit. (Iov 14:13; Luca 20:38) Iehova reține chiar și cele mai mici detalii despre ei, inclusiv codul lor genetic, trecutul lor și amintirile pe care le-au avut. Promisiunea lui Iehova este sigură deoarece el dorește și poate să o îndeplinească. Să ne gândim la un alt motiv de a crede că va fi o înviere: Iehova a scos deja oameni din ghearele morții. În timpurile biblice, el le-a dat unor bărbați fideli, inclusiv lui Isus, puterea de a învia morții. w23.04 9, 10 ¶7-9

Când ne exprimăm cu tact și blândețe, ceilalți vor fi mai dispuși să ne asculte și să continue conversația. Bineînțeles, dacă cineva nu dorește decât să câștige o polemică sau să ne ridiculizeze, nu suntem obligați să îi răspundem. (Prov. 26:4) Însă aceste persoane reprezintă, mai degrabă, o excepție. Unele – poate chiar multe – vor asculta. Dacă ne propunem să cultivăm această calitate frumoasă, blândețea, vom avea numai de câștigat. Roagă-te lui Iehova să-ți dea puterea necesară pentru a răspunde cu blândețe la întrebări provocatoare și la critici nedrepte. Nu uita, dacă vei manifesta blândețe, diferențele de opinie nu vor degenera în certuri. De asemenea, datorită comportamentului tău, este posibil ca unii să-și schimbe părerea despre noi și despre convingerile noastre. ‘Fii întotdeauna gata să-ți aperi convingerile cu blândețe și respect profund.’ (1 Pet. 3:15) Așadar, fă din blândețe punctul tău forte! w23.09 19 ¶18, 19

Să analizăm patru caracteristici ale omului răbdător. În primul rând, omul răbdător este încet la mânie. El face tot posibilul să-și păstreze calmul și să nu riposteze când este provocat sau stresat. (Ex. 34:6) În al doilea rând, omul răbdător așteaptă cu calm. Dacă trebuie să aștepte mai mult decât a anticipat, el se străduiește să nu se irite. (Mat. 18:26, 27) În al treilea rând, omul răbdător nu este pripit. Când are de îndeplinit o sarcină importantă, o persoană răbdătoare nu o începe în pripă și nici nu o duce la îndeplinire pe fugă. Ea își rezervă suficient timp pentru a-și face un plan de acțiune, după care alocă timpul necesar realizării sarcinii respective. În al patrulea rând, omul răbdător se străduiește să facă față încercărilor fără să se plângă. El se străduiește să facă față situației respective păstrându-și o atitudine pozitivă. (Col. 1:11) Ca slujitori ai lui Iehova, dorim să manifestăm toate aceste fațete ale răbdării. w23.08 20, 21 ¶3-6

Este vital să ne ocrotim inima figurativă deoarece Iehova o examinează. El vede dincolo de aparențe, vede ceea ce suntem cu adevărat în interior. El ne iubește dacă ne umplem mintea cu înțelepciunea sa, care duce la viață. (Ioan 4:14) Astfel, otrava spirituală și morală care provine de la Satan și lumea lui nu va putea pătrunde în mintea noastră. (1 Ioan 5:18, 19) Pe măsură ce ne apropiem de Iehova, iubirea și respectul nostru față de el vor crește. Întrucât nu dorim să-l rănim pe Tatăl nostru, vom urî chiar și gândul de a păcătui. Marta, o soră din Croația care a fost tentată să comită imoralitate, a scris: „Mi-a fost greu să gândesc clar și să rezist impulsului de a mă bucura de plăcerea temporară a păcatului. Însă teama de Iehova m-a ocrotit”. Cum a ajutat-o teama de Dumnezeu? Marta a meditat la consecințele unei eventuale decizii greșite. Și noi putem proceda la fel. w23.06 20, 21 ¶3, 4

Isus știa că scopul lui Iehova era acela de a-și sfinți numele, de a-l curăța de orice pată. Iată de ce ne-a învățat să ne rugăm astfel: „Tatăl nostru, care ești în ceruri, să fie sfințit numele tău”. (Mat. 6:9) Isus a înțeles că sfințirea numelui lui Iehova este cea mai importantă chestiune care vizează ființele din cer și de pe pământ. În plus, nicio creatură din univers nu a sfințit numele lui Iehova într-o măsură mai mare decât Isus. Totuși, de ce păcat a fost acuzat de dușmanii săi când a fost arestat? În mod paradoxal, de blasfemie. Cu siguranță, Isus a considerat că a profana sau a calomnia numele sfânt al Tatălui său era cel mai respingător dintre păcate. Gândul că va fi acuzat și găsit vinovat de blasfemie îl tulbura profund. Aceasta trebuie să fi fost principala cauză a ‘zbuciumului’ pe care l-a simțit Isus în orele dinaintea arestării sale. (Luca 22:41-44) w24.02 11 ¶11

În cursa pentru viață, trebuie să-i iubim pe Iehova și pe Isus mai mult decât pe membrii familiei noastre. (Mat. 10:37) Însă acest lucru nu înseamnă că ne putem sustrage de la obligațiile familiale ca și cum acestea ne-ar împiedica să le fim plăcuți lui Dumnezeu și lui Cristos. Din contră, dacă vrem să obținem aprobarea lor, trebuie să ne îndeplinim rolul pe care îl avem în familie. (1 Tim. 5:4, 8) Acest lucru ne va face mai fericiți. În fond, Iehova a creat familia astfel încât să prospere atunci când soțul și soția își arată reciproc iubire și respect, când părinții le oferă copiilor iubire și instruire și când copiii ascultă de părinți. (Ef. 5:33; 6:1, 4) Indiferent care ar fi rolul tău în familie, bazează-te în primul rând pe sfaturile înțelepte din Biblie, nu pe sentimente, pe obiceiuri locale sau pe îndrumările așa-zișilor experți. Fă cercetări în publicațiile bazate pe Biblie. Acestea conțin sfaturi practice referitoare la modul în care putem aplica principiile biblice. w23.08 28 ¶6, 7

Fără îndoială, o creștină trebuie să deprindă abilități practice. Unele dintre acestea sunt învățate în copilărie și se dovedesc utile întreaga viață. De exemplu, e important să înveți să scrii și să citești bine. În unele culturi, această deprindere nu este considerată importantă pentru femei. Totuși, ea este esențială în viața oricărui creștin. (1 Tim. 4:13) Prin urmare, învață să scrii și să citești bine! Nu permite niciunui lucru să te oprească să-ți atingi acest obiectiv! Ce foloase vei avea? Această capacitate te va ajuta să îți găsești mai ușor un loc de muncă. Vei putea studia Biblia și îi vei putea învăța și pe alții adevărurile ei. Și, cel mai important, te vei apropia mai mult de Iehova întrucât vei putea să citești și să meditezi la Cuvântul său. (1 Tim. 4:15) w23.12 20 ¶10, 11

Să-i adresăm lui Iehova cereri pentru a ne împotrivi tentațiilor. Din cauza imperfecțiunii, trebuie să ducem o luptă permanentă cu înclinația de a face ce este rău. Satan nu dorește să ieșim învingători. Dimpotrivă, va depune toate eforturile pentru a face această luptă și mai grea. De exemplu, el încearcă să ne corupă gândirea prin intermediul divertismentelor degradante. Acestea ne pot umple mintea cu gânduri nepotrivite, care ne murdăresc persoana lăuntrică și ne pot determina să păcătuim grav. (Mar. 7:21-23; Iac. 1:14, 15) Fără ajutorul lui Iehova, este imposibil să rezistăm tentației de a face ce este rău. Isus a inclus următoarea cerere în rugăciunea-model: „Nu ne duce în ispită, ci eliberează-ne de cel rău”. (Mat. 6:13) Iehova dorește să ne susțină, însă trebuie să-i cerem ajutorul. În plus, trebuie să acționăm în armonie cu rugăciunile noastre. w23.05 6, 7 ¶15-17

Când prietenia cu Iehova ocupă un loc central în viața unui cuplu, cei doi aplică cu promptitudine sfaturile sale. Astfel, partenerii de căsătorie pot soluționa, chiar preveni, unele probleme care ar putea influența negativ iubirea dintre ei. În plus, persoanele spirituale se străduiesc să cultive calități divine, precum bunătatea, răbdarea și iertarea. (Ef. 4:32–5:1) Aceste calități sunt asemenea unui sol fertil în care iubirea poate înflori. O soră pe nume Lena, căsătorită de peste 25 de ani, spune: „Este ușor să iubești și să respecți o persoană spirituală”. Să luăm în considerare următorul exemplu biblic. Când Iehova a trebuit să aleagă familia în care urma să se nască Fiul său, el i-a ales pe Iosif și pe Maria, deși în acel timp existau mulți alți descendenți ai lui David. Ce a remarcat Iehova la acest cuplu? Atât Iosif, cât și Maria aveau o relație strânsă de prietenie cu el. Iehova știa că ei urmau să-și întemeieze căsnicia pe iubirea față de el. w23.05 21 ¶3, 4

Deși Conducătorul nostru Isus este perfect, cei numiți să ne îndrume pe pământ sunt imperfecți. De aceea, ne poate fi greu să ascultăm de ei, îndeosebi dacă ne cer să facem ceva ce nu dorim. Și apostolului Petru i-a fost greu să asculte la un moment dat. Când un înger i-a cerut să mănânce animale care erau considerate necurate sub Legea mozaică, Petru a refuzat – și nu o dată, ci de trei ori. (Fap. 10:9-16) Motivul? Noua îndrumare părea de neînțeles. Pe de altă parte însă, apostolul Pavel a fost „gata să asculte” atunci când bătrânii din Ierusalim l-au sfătuit să meargă la templu împreună cu patru bărbați și să se purifice din punct de vedere ceremonial pentru a arăta că respectă Legea. Pavel știa că Legea nu mai era în vigoare și că nu făcuse nimic greșit. Cu toate acestea, a ascultat imediat îndemnul bătrânilor. „A doua zi, Pavel i-a luat cu el pe acei bărbați [și] s-a purificat împreună cu ei din punct de vedere ceremonial.” (Fap. 21:23, 24, 26) Fiind dispus să asculte, Pavel a promovat unitatea. (Rom. 14:19, 21) w23.10 10 ¶15, 16

Poate că nu ai menționa teama printre calitățile importante într-o prietenie. Totuși, cei care vor să fie prieteni apropiați cu Iehova trebuie ‘să se teamă de el’. Cu toții, indiferent de cât timp îi slujim lui Iehova, trebuie să manifestăm în permanență o teamă sfântă față de el. Dar ce este teama de Dumnezeu? A avea o teamă potrivită față de Dumnezeu presupune a-l iubi și a evita orice ar putea periclita prietenia noastră cu El. Isus însuși a manifestat o astfel de teamă, o ‘teamă sfântă’. (Evr. 5:7) El nu a simțit o teamă morbidă față de Iehova. (Is. 11:2, 3) Dimpotrivă, l-a iubit din toată inima, ceea ce l-a determinat să asculte de el. (Ioan 14:21, 31) La fel ca Isus, simțim respect profund și venerație față de Iehova deoarece știm că este iubitor, înțelept, drept și puternic. De asemenea, știm că Iehova ne iubește și că, pentru el, contează modul în care reacționăm la îndrumarea sa. Astfel, putem fie să-i întristăm, fie să-i bucurăm inima. (Ps. 78:41; Prov. 27:11) w23.06 14 ¶1, 2; 15 ¶5

După ce a ajuns într-o poziție de autoritate, regele Ozia a uitat că Iehova era Sursa puterii și a prosperității lui. Ce lecție învățăm de aici? Este înțelept să ne amintim că binecuvântările și privilegiile de care ne bucurăm vin de la Iehova. În loc să ne lăudăm cu realizările noastre, ar trebui să-i acordăm lui Iehova meritul pentru tot ceea ce reușim să facem. (1 Cor. 4:7) În plus, trebuie să recunoaștem cu umilință că suntem imperfecți și că avem nevoie de corectare. Un frate care are peste 60 de ani a scris: „Am învățat să nu mă iau prea în serios. Când sunt corectat pentru greșelile mele copilărești, încerc să fac îmbunătățiri și să merg mai departe”. Dacă manifestăm o teamă sănătoasă față de Iehova și ne păstrăm o atitudine umilă, vom avea o viață împlinită. (Prov. 22:4) w23.09 10 ¶10, 11

Creștinii din secolul I au avut nevoie de perseverență. În afară de problemele comune oamenilor, ei s-au confruntat și cu încercări specifice creștinilor. Mulți dintre ei au fost persecutați de conducătorii religioși iudei, de autoritățile romane și chiar de propria familie. (Mat. 10:21) Iar în cadrul congregației, ei au trebuit, uneori, să combată învățăturile apostaților, care încercau să-i dezbine. (Fap. 20:29, 30) În pofida acestor situații dificile, creștinii au perseverat. (Rev. 2:3) Ce anume i-a ajutat? Ei au meditat la exemplul de perseverență al unor slujitori ai lui Iehova din trecut, cum a fost Iov. (Iac. 5:10, 11) L-au rugat pe Iehova să le dea putere. (Fap. 4:29-31) Și nu au uitat niciun moment că perseverența lor va fi răsplătită. (Fap. 5:41) Și noi putem persevera dacă analizăm cu regularitate exemple de perseverență din Cuvântul lui Dumnezeu și din publicațiile noastre și medităm la ele. w23.07 3 ¶5, 6

Iehova și Isus nu ne vor abandona niciodată. După ce l-a renegat pe Cristos, apostolul Petru s-a aflat în fața unei alegeri decisive: avea să-l urmeze în continuare sau avea să renunțe? Isus făcuse implorări pentru ca lui Petru să nu-i slăbească credința. El i-a vorbit lui Petru despre acea rugăciune și, prin cuvintele „întărește-i pe frații tăi”, și-a exprimat încrederea că acesta se va redresa. (Luca 22:31, 32) Cât de încurajat trebuie să se fi simțit Petru când și-a amintit cuvintele lui Isus! Când ne aflăm în fața unei alegeri decisive, la fel ca Petru, Iehova ne poate ajuta să rămânem fideli prin intermediul păstorilor iubitori din congregație. (Ef. 4:8, 11) Așa cum s-a îngrijit din punct de vedere material de Petru și de ceilalți apostoli, Iehova se va îngriji și de noi dacă vom pune lucrarea de predicare pe primul loc în viață. w23.09 24, 25 ¶14, 15

Iehova remarcă și cel mai mic gest de bunătate pe care îl facem față de alții. El îl privește ca pe un sacrificiu prețios și ca pe o datorie pe care o va restitui. Dacă în trecut ai fost slujitor auxiliar sau bătrân, fii sigur că Iehova nu uită eforturile tale și iubirea care te-a motivat să-i slujești. (1 Cor. 15:58) De asemenea, el observă și iubirea pe care continui s-o arăți. Iehova dorește ca fiecare dintre noi să creștem în iubire față de el și față de alții. Ne putem intensifica iubirea pentru Iehova citind Cuvântul său, meditând la el și comunicând cu regularitate în rugăciune cu Creatorul nostru. Putem crește în iubire față de frați și surori oferindu-le ajutor practic. Pe măsură ce iubirea noastră crește, ne vom apropia tot mai mult de Iehova și de frații noștri, iar aceste prietenii vor dura veșnic! w23.07 10 ¶11; 11 ¶13; 13 ¶18

Fiecare creștin trebuie să decidă personal cum își îngrijește sănătatea. În ce privește alegerea unui tratament medical, Biblia menționează doar câteva legi concrete, precum acelea de a ne abține de la sânge și de a ne feri de spiritism. (Fap. 15:20; Gal. 5:19, 20) Alte aspecte legate de îngrijirea sănătății sunt chestiuni personale. Indiferent cât de convinși suntem cu privire la eficiența unei forme de tratament, trebuie să respectăm dreptul fraților și surorilor de a decide personal cum să-și îngrijească sănătatea. În această privință, trebuie să păstrăm în minte următoarele idei: 1) Numai Regatul lui Dumnezeu va aduce o vindecare completă și permanentă. (Is. 33:24) 2) Fiecare creștin trebuie să fie „pe deplin convins” cu privire la ce este cel mai bine pentru el. (Rom. 14:5) 3) Nu dorim să-i judecăm sau să-i poticnim în vreun fel pe alții. (Rom. 14:13) 4) Creștinii manifestă iubire și nu pun libertatea lor de a face alegeri mai presus de unitatea congregației. (Rom. 14:15, 19, 20) w23.07 24 ¶15

Îți prețuiești relația cu Iehova? Fără îndoială că da! Încă din vechime, nenumărați oameni au prețuit prietenia cu Tatăl lor ceresc, la fel ca tine. (Ps. 104:33, 34) Mulți dintre ei au făcut sacrificii pentru a i se închina lui Iehova. Un exemplu în această privință au fost nazireii din Israelul antic. Termenul „nazireu” provine dintr-un cuvânt ebraic care înseamnă „ales”, „pus deoparte” sau „dedicat”. Acest termen descrie foarte bine atitudinea zeloasă a unor israeliți care alegeau să facă sacrificii pentru a-i sluji lui Iehova într-un mod special. Potrivit Legii mozaice, un bărbat sau o femeie îi putea face lui Iehova un jurământ pentru a deveni nazireu o perioadă de timp. (Num. 6:1, 2) Acest jurământ, sau promisiune solemnă, presupunea respectarea unor reguli de care ceilalți israeliți nu erau obligați să țină cont. Atunci de ce alegea un israelit să facă un astfel de jurământ? El dorea, foarte probabil, să-și exprime iubirea profundă față de Iehova și recunoștința pentru binecuvântările pe care le revărsase asupra lui. (Deut. 6:5; 16:17) w24.02 14 ¶1, 2

În Biblie, termenul ebraic redat prin „loialitate” sau „iubire loială” transmite ideea de atașament cald ce caracterizează deseori iubirea lui Dumnezeu față de slujitorii săi. Același termen descrie și iubirea dintre închinătorii săi. (2 Sam. 9:6, 7) Iehova așteaptă ca și noi să-i fim loiali. Loialitatea noastră poate deveni tot mai profundă odată cu trecerea timpului. Să vedem cum evidențiază exemplul lui Daniel adevărul acestor cuvinte. Loialitatea lui Daniel față de Iehova a fost testată de multe ori de-a lungul vieții sale. Însă una dintre cele mai grele încercări a venit când el avea peste 90 de ani. Demnitarii de la curtea regală îl urau pe Daniel și nu aveau niciun respect pentru Dumnezeul căruia i se închina. De aceea, au pus la cale un complot ca să-l omoare. Ei l-au determinat pe rege să emită un decret care avea să arate dacă Daniel îi era loial lui Dumnezeu sau regelui. Tot ce trebuia să facă Daniel ca să-și dovedească loialitatea față de rege era să nu se mai roage lui Iehova timp de 30 de zile. Însă, pentru Daniel, compromisul nu a fost o opțiune. (Dan. 6:12-15, 20-22) w23.08 5 ¶10-12

Iehova dorește să continuăm să manifestăm iubire față de frații și surorile noastre. Când un colaborator nu manifestă o calitate creștină în relațiile cu noi, trebuie să avem încredere că el dorește să aplice principiile biblice și că nu a intenționat să ne rănească. Probabil că, pur și simplu, a acționat în mod pripit. (Prov. 12:18) Dumnezeu îi iubește pe slujitorii săi fideli în pofida imperfecțiunilor. El nu ne respinge când facem greșeli, nici nu „ține supărare pentru totdeauna”. (Ps. 103:9) Cât de important este, așadar, să imităm dispoziția Tatălui nostru de a ierta! (Ef. 4:32–5:1) De asemenea, să ne amintim că, pe măsură ce sfârșitul se apropie, trebuie să avem relații tot mai strânse cu frații și surorile noastre. În viitor, ne putem aștepta ca persecuțiile să se intensifice, iar unii dintre noi chiar să fim închiși pentru credință. În acest caz, vom avea nevoie de frații și surorile noastre mai mult ca oricând. (Prov. 17:17) w24.03 15, 16 ¶6, 7

În Biblie, găsim exemple de tineri care au stat aproape de Iehova, s-au bucurat de aprobarea lui și au avut o viață fericită. Unul dintre ei este David, care, la o vârstă fragedă, a luat poziție de partea lui Dumnezeu, iar mai târziu a devenit un rege loial. (1 Regi 3:6; 9:4, 5; 14:8) Ți-ai putea propune ca proiect de studiu să analizezi viața lui David și serviciul său fidel? Exemplul lui te va încuraja și te va stimula să-i slujești lui Iehova cu loialitate. Alte personaje despre care ai putea studia sunt Marcu și Timotei. Ei au început să-i slujească lui Iehova când erau foarte tineri și și-au păstrat fidelitatea până la final. Alegerile pe care le faci în prezent vor influența cursul întregii tale vieți. Dacă te încrezi în Iehova și nu în înțelepciunea ta, El îți va îndruma pașii. Poți avea o viață fericită și plină de satisfacții! Nu uita că Iehova prețuiește ceea ce faci pentru el. Există vreo modalitate mai bună de a-ți folosi viața decât aceea de a-i sluji Tatălui tău ceresc? w23.09 13 ¶18, 19

Apostolul Pavel știa că surorile și frații lui erau imperfecți. De exemplu, el a fost judecat greșit la scurt timp după ce a devenit discipol. (Fap. 9:26) Mai târziu, unii l-au vorbit pe la spate în încercarea de a-i păta reputația. (2 Cor. 10:10) Pavel a văzut și cum un frate cu responsabilități a luat o decizie greșită, care i-ar fi putut poticni pe alții. (Gal. 2:11, 12) Mai mult, Marcu, unul dintre colaboratorii săi apropiați, l-a dezamăgit profund. (Fap. 15:37, 38) Oricare dintre aceste motive l-ar fi putut determina pe apostol să evite compania acestor frați. Însă el nu a acționat astfel, ci a continuat să-i privească în mod pozitiv pe colaboratorii lui și a rămas activ în serviciul lui Iehova. Ce anume l-a ajutat? Pavel și-a iubit frații și surorile de credință. Astfel, s-a concentrat asupra calităților pe care le aveau, nu asupra imperfecțiunilor. De asemenea, iubirea l-a motivat să aplice îndemnul menționat în textul de astăzi. w24.03 15 ¶4, 5

În Biblie, găsim multe exemple care ilustrează importanța blândeții. Unul dintre acestea este cel al lui Isaac. La un moment dat, el s-a stabilit în ținutul Gherar, aflat pe teritoriul filistenilor. Motivați de invidie, aceștia au astupat fântânile pe care le-au săpat slujitorii lui Avraam, tatăl său. Isaac nu a luptat pentru drepturile sale, ci s-a mutat în altă parte și a săpat alte fântâni. (Gen. 26:12-18) Însă filistenii au susținut din nou că apa din fântâni este a lor. Cu toate acestea, Isaac a acționat în mod pașnic. (Gen. 26:19-25) Ce l-a ajutat să-și păstreze blândețea, deși filistenii căutau să-l provoace? Fără îndoială, el și-a amintit de exemplul părinților săi: Avraam, un slujitor pașnic al lui Iehova, și Sara, o femeie cu un „spirit blând și liniștit”. (1 Pet. 3:4-6; Gen. 21:22-34) w23.09 15 ¶4

Iehova și-a trimis Fiul întâi născut pe pământ. Isus i-a învățat pe oameni despre Regat și și-a dat viața ca să-i răscumpere din păcat și moarte. Apoi, a fost înviat pentru a fi Rege al Regatului ceresc al lui Dumnezeu. Tema principală a Bibliei este justificarea numelui lui Iehova prin intermediul Regatului condus de Cristos. Regatul va îndeplini scopul divin cu privire la pământ, iar acest scop nu poate fi schimbat. Iehova a garantat că nimic nu-l poate opri să și-l realizeze. (Is. 46:10; Evr. 6:17, 18) În cele din urmă, pământul va fi transformat într-un paradis locuit de oameni perfecți, urmași ai lui Adam și ai Evei. Ei vor avea parte de „viață pentru totdeauna”. (Ps. 22:26) Însă scopul lui Iehova este chiar mai amplu. Scopul său final este acela de a uni toate creaturile inteligente din cer și de pe pământ într-o singură familie. Atunci, fiecare membru al acestei familii îl va recunoaște pe Iehova drept Suveran. (Ef. 1:8-11) Ce simți când te gândești la modul extraordinar în care Iehova își împlinește scopul? w23.10 20 ¶7, 8

La scurt timp după ce evreii plecați din Babilon au ajuns în Ierusalim, aceștia au trebuit să înfrunte diferite probleme, cum ar fi instabilitatea economică și politică, precum și opoziția din partea națiunilor vecine. De aceea, unora le-a fost greu să pună reconstruirea templului pe primul loc în viață. Prin urmare, Iehova i-a numit pe Hagai și pe Zaharia să reînsuflețească zelul poporului pentru închinarea adevărată, iar lucrul acesta a avut un efect puternic asupra lor. (Hag. 1:1; Zah. 1:1) Însă, aproximativ 50 de ani mai târziu, israeliții au avut nevoie din nou de încurajare. Ezra, un copist iscusit al Legii lui Iehova, a venit din Babilon la Ierusalim pentru a-i îndemna pe israeliți să se concentreze asupra închinării adevărate. (Ezra 7:1, 6) Profețiile consemnate de Hagai și Zaharia i-au ajutat pe slujitorii lui Iehova din trecut să aibă încredere în El în timp de opoziție. Însă ce valoare au acestea pentru noi? Ele ne pot ajuta să nu ne pierdem încrederea în Iehova în fața incertitudinilor vieții. (Prov. 22:19) w23.11 14, 15 ¶2, 3

O modalitate prin care ne exprimăm iubirea față de frații noștri este aceea de a le aduce mângâiere. Pentru ‘a continua să ne mângâiem unii pe alții’, este important să avem sentimente de compasiune. (1 Tes. 4:18) Însă cum putem menține puternică iubirea dintre noi? Făcând tot posibilul să ne iertăm greșelile unii altora, chiar și atunci când nu ne este ușor. În prezent, e mai important ca oricând să manifestăm iubire unii față de alții. De ce? Apostolul Petru menționează un motiv: „Sfârșitul tuturor lucrurilor s-a apropiat. De aceea, . . . să aveți o iubire profundă unii față de alții”. (1 Pet. 4:7, 8) La ce ne putem aștepta pe măsură ce sfârșitul acestui sistem rău se apropie? Adresându-se continuatorilor săi, Isus a prezis: „Veți fi urâți de toate națiunile din cauza numelui meu”. (Mat. 24:9) Nu putem înfrunta ura acestei lumi dacă nu rămânem uniți. Eforturile lui Satan de a ne dezbina vor eșua deoarece între noi există iubire. (Filip. 2:1, 2) w23.11 13 ¶18, 19

Adevărurile din Cuvântul lui Dumnezeu au o putere deosebit de mare. Când le arătăm oamenilor cum este Iehova cu adevărat, se întâmplă un lucru extraordinar. Treptat, vălul minciunilor lui Satan li se ridică de pe ochi și încep să-l vadă pe Tatăl nostru iubitor așa cum îl vedem și noi. Ei sunt cuprinși de venerație când înțeleg că puterea lui este infinită. (Is. 40:26) Sunt impresionați de dreptatea lui perfectă. (Deut. 32:4) Sunt fascinați de înțelepciunea lui adâncă. (Is. 55:9; Rom. 11:33) Și, nu în ultimul rând, sunt mângâiați la gândul că Iehova este personificarea iubirii. (1 Ioan 4:8) Pe măsură ce se apropie de Iehova, speranța de a trăi veșnic și de a deveni copii ai săi este tot mai reală. Ce privilegiu minunat avem să-i ajutăm pe oameni să se apropie de Tatăl lor! Când acționăm astfel, Iehova ne consideră „colaboratori ai lui”. (1 Cor. 3:5) w24.02 12 ¶15

Studiezi Biblia sau ai crescut într-o familie de Martori și ți-ai propus să te botezi? Acesta este un obiectiv lăudabil. Însă, înainte de botez, va trebui să i te dedici lui Iehova. Dar cum i te dedici lui Iehova? Rostind o rugăciune în care îți iei angajamentul că i te vei închina numai lui și că vei pune voința sa pe primul loc în viață. Atunci, îi promiți lui Iehova că vei continua să-l iubești „cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta și cu toată puterea ta”. (Mar. 12:30) Dedicarea este un pas personal, doar între tine și Iehova. În schimb, botezul este public. Cu această ocazie, le arăți și altora că i te-ai dedicat lui Dumnezeu. Dedicarea este o promisiune sacră, prin urmare, Iehova se așteaptă să o respecți. Cu siguranță, și tu dorești același lucru. (Ecl. 5:4) w24.03 2 ¶2; 3 ¶5

Nicio căsătorie nu este lipsită de probleme. Biblia arată clar că cei căsătoriți vor avea „necazuri în carne”. (1 Cor. 7:28) Cum se explică acest lucru? Căsătoria unește doi oameni imperfecți, fiecare având anumite particularități și preferințe. Ei provin, probabil, din medii și culturi diferite. În plus, ei ar putea manifesta în timp unele trăsături care nu erau sesizabile înainte de căsătorie. Toate aceste lucruri ar putea cauza tensiuni. Când apar probleme, în loc să-și recunoască partea de vină și să contribuie la rezolvarea neînțelegerilor, unii parteneri se învinuiesc unul pe celălalt. Ei chiar s-ar putea gândi la separare sau divorț. Dar aceasta este oare soluția? Nu. Iehova se așteptă ca cei căsătoriți să rămână împreună, chiar dacă unul dintre parteneri este dificil. w24.03 16 ¶8; 17 ¶11

După ce te-ai dedicat și botezat, ai asimilat tot mai multe cunoștințe din Biblie. Drept urmare, speranța ta de a trăi veșnic pe un pământ paradiziac a continuat să crească. (Evr. 5:13–6:1) Probabil că ai trecut prin același proces menționat în Romani 5:2-4. Te-ai confruntat cu necazuri, însă ți-ai păstrat fidelitatea și ai simțit aprobarea lui Iehova. Gândul că ai aprobarea divină te îndeamnă să aștepți cu și mai multă încredere împlinirea promisiunilor. Acum, speranța ta este mai puternică decât la început, mai reală, mai personală. Te influențează tot mai mult. Este prezentă în fiecare aspect al vieții tale. De exemplu, se regăsește în modul în care te porți cu membrii familiei, în deciziile pe care le iei și chiar în modul în care îți folosești timpul. Referitor la speranța pe care un creștin o are după ce primește aprobarea lui Dumnezeu, apostolul Pavel menționează o idee importantă. El le dă creștinilor asigurarea că speranța lor se va împlini. (Rom. 15:13) w23.12 12, 13 ¶16-19

Când suntem apăsați de o încercare grea, probabil că sentimentele, gândurile și reacțiile noastre nu mai reflectă echilibru. Am putea trece brusc de la o stare emoțională la alta. Cum ne ajută Iehova când suntem copleșiți de astfel de stări emoționale? El ne asigură că ne va da stabilitate. În timpul unei furtuni, o navă ar putea începe să se balanseze puternic, fiind în pericol de a se răsturna. Pentru a amortiza balansul, multe nave sunt prevăzute cu stabilizatoare care se extind de-o parte și de alta a navei sub nivelul apei. Astfel, călătoria e mai sigură, iar condițiile potrivnice sunt mai ușor de suportat pentru pasageri. Însă aceste sisteme de stabilizare funcționează optim doar când nava este în mișcare. În mod asemănător, Iehova ne dă stabilitate în timp ce înaintăm cu fidelitate prin furtunile vieții. w24.01 22 ¶7, 8

Când treci printr-o situație care îți produce teamă, întreabă-te: „Ce a făcut Iehova în trecut?”. Apoi, meditează la creație. De exemplu, când ‘te uiți cu atenție’ la modul în care Iehova se îngrijește de păsări și de flori – care nu au fost create după chipul său și nu au fost înzestrate cu capacitatea de a-i aduce închinare – , încrederea că Iehova se va îngriji și de tine va crește. (Mat. 6:25-32) Reflectează, de asemenea, la ce a făcut Iehova pentru închinătorii săi. De exemplu, ai putea analiza viața unui personaj din Biblie care a manifestat o credință remarcabilă sau ai putea citi experiența unui slujitor al lui Iehova din zilele noastre. În plus, meditează la modul în care Iehova s-a îngrijit de tine până acum. Cum te-a atras la adevăr? (Ioan 6:44) Cum ți-a răspuns la rugăciuni? (1 Ioan 5:14) Ce foloase ai în fiecare zi în urma jertfei oferite de Fiul său iubit? (Ef. 1:7; Evr. 4:14-16) w24.01 3 ¶6; 7 ¶17