TESALONIC

Principalul port al Macedoniei, în care Pavel a înființat o congregație creștină în jurul anului 50 e.n. În prezent, numele orașului este Salonic (sau Thessaloníki) (IMAGINE, vol. 2, p. 749, engl.). Orașul a fost construit de Cassandru în 316 sau 315 î.e.n., în apropiere de locul unde fusese orașul Therme („Izvor fierbinte”), unul dintre cele 26 de orașe pe care Cassandru le distrusese. El a numit orașul „Tesalonic”, după numele soției sale (sora lui Alexandru cel Mare). Noul oraș era situat în partea de vest a peninsulei Calcidice (Halkidiki), pe țărmul golfului Thermaikos (actualmente, golful Salonic), la întretăierea drumului ce ducea spre nord, la Dunăre, cu drumul roman pavat Via Egnatia, ce traversa Macedonia și ajungea la Marea Adriatică.

Înainte de mijlocul secolului al II-lea î.e.n., Macedonia a fost împărțită în patru diviziuni, Tesalonicul fiind capitala celei de-a doua diviziuni. Câțiva ani mai târziu, când Macedonia a fost transformată în provincie romană, Tesalonicul a devenit centrul administrativ și capitala întregii provincii. Astfel, când apostolul Pavel și Sila au ajuns în acest oraș, aflat la aproximativ 120 km V de Filipi, Tesalonicul era o metropolă înfloritoare.

Pavel a predicat în sinagoga din Tesalonic în trei sabate. Drept urmare, unii iudei și o mare mulțime de prozeliți greci au devenit creștini și li s-au alăturat lui Pavel și lui Sila; printre aceștia au fost și „multe dintre femeile de seamă” (Fa 17:1-4). Biblia nu spune cât a rămas Pavel în Tesalonic. Însă, având în vedere că el și Sila și-au căutat de lucru și au muncit pentru a se putea întreține, înseamnă că au stat mai mult timp. Deși, ca apostol, Pavel avea dreptul să primească ajutor material de la cei cărora le slujea din punct de vedere spiritual, el a vrut să fie un exemplu pentru ceilalți și să le arate că trebuiau ‘să mănânce mâncarea pe care și-o câștigau singuri’ (1Co 9:4-18; 1Te 2:9; 2Te 3:7-12). Unul dintre motivele pentru care el a procedat așa a fost, probabil, acela că unii aveau tendința să fie leneși și să nu muncească. În această perioadă, Pavel a primit de două ori de la frații din Filipi ajutor material pentru necesitățile lui (Flp 4:16).

După un timp, iudeii din Tesalonic care au respins mesajul lui Pavel au adunat o gloată de oameni „dintre cei ce-și pierdeau vremea prin piață” și au dat năvală în casa lui Iason, unde era găzduit apostolul. Dar, când au văzut că Pavel nu era acolo, i-au târât pe Iason și pe alți creștini la conducătorii orașului (lit. „politarhi”; Fa 17:5-9 n.s., TLN). Este demn de remarcat că în și lângă Tesalonic s-au descoperit inscripții din acea perioadă care fac referire la unii oficiali locali cu termenul „politarhi”.

Ca măsură de siguranță, frații din Tesalonic i-au trimis noaptea pe Pavel și pe Sila la Bereea. Pavel a observat că bereenii „aveau un caracter mai nobil decât cei din Tesalonic, căci au primit cuvântul cu cea mai mare însuflețire, cercetând cu atenție Scripturile în fiecare zi ca să vadă dacă lucrurile erau așa”. Însă, nu după mult timp, iudeii împotrivitori din Tesalonic au venit la Bereea și au instigat mulțimile, astfel că Pavel a fost nevoit din nou să plece pe ascuns (Fa 17:10-15).

La mai puțin de un an de la plecarea sa din Tesalonic, Pavel, aflat acum în Corint, a scris Prima scrisoare către tesaloniceni. El îl trimisese la Tesalonic pe Timotei să le aducă mângâiere și să-i încurajeze, iar acesta se întorsese cu vești bune. În scrisoarea sa, el i-a lăudat că erau un bun exemplu „pentru toți credincioșii din Macedonia și din Ahaia” și i-a îndemnat să nu se descurajeze din cauza persecuției (1Te 1:1-8; 3:1-13; 4:1). E posibil ca această scrisoare să fi fost prima dintre scrierile canonice ale lui Pavel și, probabil cu excepția Evangheliei după Matei, prima carte din Scripturile grecești creștine care a fost așternută în scris. La scurt timp după aceea, Pavel a scris A doua scrisoare către tesaloniceni pentru a-i îndemna pe aceștia să nu se lase induși în eroare de învățătorii falși (2Te 1:1; 2:1-3).

În anii care au urmat, când Pavel a trecut prin Macedonia în călătoriile sale, el a trecut, fără îndoială, și prin Tesalonic (Fa 20:1-3; 1Ti 1:3). Pavel chiar a fost însoțit în aceste călătorii de unii creștini din Tesalonic, și anume de Aristarh și de Secundus (Fa 20:4; 27:2). Dima, care l-a părăsit pe Pavel la Roma, s-a întors la Tesalonic, probabil orașul unde locuia (2Ti 4:10).