Ştiri şi semnificaţia lor mai profundă

„Dar înainte de Marea Explozie?“

● Revista „Time“ a examinat recent în cadrul obişnuitei rubrici „Time Essay“ subiectul „La început: Dumnezeu şi ştiinţa.“ „Eseul“ face observaţia că „opoziţia ostilă dintre religie şi ştiinţă s-a îndulcit în al treilea sfert al secolului XX-lea,“ al după cît se pare din cauza „unei concordanţe între religie şi ştiinţă asupra anumitor fapte privitoare la crearea universului.“ Revista „Time“ notează că dovezile în creştere care par a sprijini ideea apariţiei bruşte a universului prin aşa numita „marea explozie“ („The Big Bang“) „sună foarte asemănător cu istoria pe care ne-a povestit-o tuturor Vechiul Testament.“

„Eseul“ continuă să arate că unii oameni de ştiinţă luptă împotriva acestei concluzii, iar un astronom a combătut-o prin cuvintele: „Nu e decît o simplă coincidenţă în faptul că unele lucruri concordă în detaliu.“ Însă directorul de la U-S. National Aeronautics and Space Administration’s Goddard Institute for Space Studies admite că aceasta concluzie „Jenează şi enervează ştiinţa pentru că ea se află în conflict cu religia ştiinţifică — religia cauzei şi efectului, cu credinţa că orice efect are o cauză. Noi constatăm acum că cel mai mare dintre toate efectele şi anume naşterea universului, violează acest articol de credinţă . . . cea mai interesantă problemă dintre toate nămîne aceea referitoare la ce anume a fost înainte de „Marea Explozie.“ („The Big Bang“)?

Visul despre viaţa veşnică

● „Visul despre viaţa veşnică este posibil tot atît de vechi ca şi omenirea însăşi“ a scris Dr. Viktor Tobiasch în revista vestgermană „Ausblick.“ El a menţionat diferite încercări de a prelungi viaţa omului. S-au folosit printre altele, extract de organe şi s-a congelat chiar corpul în azot lichefiat, pentru ca, la un moment oarecare, mai tîrziu, să fie decongelat „la o nouă viaţă.“

După cum a explicat profesorul Tobiasch mai departe, durata de viaţă scantată, medie, s-a ridicat în ţările de înaltă civilizaţie în jurul anului 1955 la 70 de ani. Totuşi, aceasta s-ar datora îmbunătăţirii duratei de viaţă scontate a noilor născuţi şi a celor tineri. Durata de viaţă scontată a bătrînilor s-a ridicat doar puţin.

Aceste constatări subliniază două afirmaţii ale Bibliei. Prima: „Zilele anilor noştri, în sine sînt şapte zeci de ani; şi . . . în urma unei puteri mai deosebite, optzeci de ani“ (Ps. 90:10). A doua: N-ar trebui să surprindă faptul că oamenii visează despre viaţă veşnică, căci „[Iehova Dumnezeu] chiar şi timpul nelimitat, l-a pus în inimile lor“ (Ecl. 3:11).

Dintre toate creaturile pămînteşti numai omul are o imaginaţie acordată de Dumnezeu despre un timp nedefinit, trecut şi viitor, sau veşnicie. Pe lîngă aceasta, este scopul lui Iehova de a da viaţă veşnică tuturor celor care-l iubesc.