Ajută pe adolescenţi să devină „o pildă pentru credincioşi“

„Nimeni să nu dispreţuiască tinereţea ta. Dimpotrivă, fii o pildă pentru credincioşie în vorbire, în felul de viaţă, în iubire, în credinţă, în castitate.“ (1 Tim. 4:12)

 1–3 (a) Pentru ce mulţi părinţi sînt mîndri de copii lor? (b) Citează pilde — chiar din domeniul tău de experienţă — care arată cum păşesc tinerii adolescenţi pentru principiile creştine. (c) In ce măsură se adevereşte aceasta prin ceea ce spune Biblia?

Ca niciodată în istorie, ochii lumii sînt îndreptaţi asupra tineretului. El a devenit un punct central al atenţiei. Mulţi părinţi gîndesc foarte nobil despre copii lor. Priviţi ca grup, mai ales martorii lui Iehova sînt mîndri de tinerii lor, şi aceasta bine motivat. In cele mai multe cazuri, copii au dat un exemplu excepţional şi aceasta într-un timp, în care se observă o puternică cădere morală.

² Iată de exemplu, Richard, un tînăr martor al lui Iehova. El povesteşte: „Invăţătorul voia ca eu să demonstrez, în învăţămînt teoria evoluţiei. Eu i-am spus că eu sînt un creştin şi n-aş putea să fac aceasta din motive de conştiinţă“. Pentru că el a luat apărarea credinţei sale în creaţiune, a primit o notă proastă. El a simţit, totuşi o satisfacţie în legătură cu aceasta pentru faptul că era hotărît pentru ceea ce apărase, în care el credea. Rondy, un alt martor al lui Iehova a refuzat în ultimul an şcolar, în decursul unui examen de franceză, să înşele. „Eu eram singurul în clasă, care n-am luat examenul“, povestea el. Cînd l-a întrebat învăţătorul, pentru ce nu s-a uitat în carte, căci aceasta era uşor accesibil, el a spus simplu: „N-am voit să comit înşelăciune“. Cu toate că învăţătorul său şi ceilalţi elevi puteau doar să dea din cap la atîta cinste, Rondy era convins că procedase corect. A interveni pentru principii, însemna mai mult pentru el, decît a trece la examen. O altă pildă este Debbie, o tînără martoră a lui Iehova, care lucra într-o gheţărie. Seful ei i-a cerut ca la lucru, să poarte rochii mai scurte, altfel el o va concedia. După aceasta Debbie s-a adresat directorului şi i-a explicat că ea este o martoră creştină a lui Iehova şi voieşte să se îmbrace cuviincios. Ea n-a fost concediată, pentru că făcea lucruri de bună calitate. Pentru Debbie aceasta era, totuşi o victorie morală. Ea a rămas credincioasă faţă de punctul ei de vedere şi faţă de principiile divine pe care le împărtăşea.

³ Dacă te gîndeşti că există mii de astfel de pilde de credinţă, cinste, castitate, de credincioşie faţă de principii şi de conştiinciozitate, vei înţelege din ce cauză, părinţii dintre martorii lui Iehova au motive să fie mîndri de tinerii lor adolescenţi. Despre părinţii unor astfel de copii se spune în Proverbe: „Tatăl tău şi mama ta se vor bucura şi cei ce te-au născut, vor jubila de bucurie“ (Prov. 23:25; 1 Petru 2:12).

PILDA PARINTILOR

 4 (a) Ce se cere ca copii să fie educaţi ca oameni buni, morali? (b) Ce foloase au copii dacă părinţii lor duc o viaţă exemplară?

⁴ Nu depinde, cu toate acestea, pur şi simplu, de întîmplare, dacă copii devin oameni morali, buni, în lumea noastră imorală. Nici nu culege cineva „struguri din spini sau smochine din ciulini“ (Mat. 7:16–18). Dacă părinţii ar dorii ca copii lor să devină o pildă pentru credincioşi în vorbire, în felul de viaţă, în dragoste, în credinţă şi în castitate, atunci ei trebuie să le dea un exemplu corect (1 Tim. 4:12). Nu e suficient, pur şi simplu, să ai doar dorinţa ca copii să devină oameni buni, morali. Pentru aceasta se cere mai mult. Integritatea nu este înnăscută unui copil. Bunătatea şi comportarea morală trebuie învăţate prin informaţii şi observaţii. Un tată, care trăieşte după legea morală a Bibliei, şi o soţie, care dă un bun exemplu în privinţa morală, învaţă pe copii prin cuvîntul lor şi prin pilda lor (Deut. 6:4–9). Această metodă de învăţămînt provine de la Autoritatea cea mai înaltă, căci Iehova Dumnezeu însuşi o aplică. Despre tatăl său ceresc, Isus a spus: „Fiul nu poate să facă nici măcar un singur lucru din propria sa iniţiativă, ci numai ceea ce vede pe tatăl său făcînd. Căci orice lucru, pe care îl face tatăl, îl face şi fiul întocmai. Căci tatăl are afecţiune pentru fiul său şi-i arată toate lucrurile, pe care le face el.“ (Ioan 5:19, 20.) Părinţii iubitori pot, ei înşişi să dea o pildă bună „în vorbire, în purtare, în iubire, în credinţă, în castitate“, să arate copiilor lor ce fel de viaţă ar trebui să ducă ei.

 5, 6. (a) Ce se poate întîmpla, dacă părinţii nu procedează în conformitate cu ceea ce ei învaţă? Citează un exemplu. (b) Pentru ce este important ca părinţii să-şi folosească autoritatea în mod corect?

⁵ Nu de mult, Lisa de zece ani, a minţit pe mama ei şi pe directorul de şcoală în legătură cu o carte, pe care trebuia să o restituie bibliotecii şcolare. Mama ei s-a întrebat „Pentru ce a minţit, Lisă?“ Si ceea ce era mai important: „Cum a învăţat ea să mintă aşa de rafinat şi de încăpăţinat?“ Ea şi-a luat fata în braţe. „Lisa“ a spus ea, „nu ştii tu că nu trebuie să minţi niciodată?“ Lisa s-a simţit încolţită şi s-a apărat, în timp ce a spus: „Tu şi tati, de asemenea, minţiţi — din ce în ce, tot mereu. Pentru ce nu trebuie să mint eu?“ Mama Lisei putea acum uşor să spună: „Cum vorbeşti tu, deci cu mine? Eu sînt în definitiv, mama ta!“ Prin aceasta Lisa ar fi fost adusă la tăcere. Dar ar fi fost oare cu aceasta rezolvată problema? Lisa n-a avut intenţia să fie lipsită de respect. Mama ei a vorbit, apoi, liniştit cu ea, şi-a recunoscut greşeala, la care s-a referit Lisa şi a pus unele la punct. In acest mod i-a cîştigat încrederea Lisei.

⁶ In contraversele dintre copii şi părinţi este vorba de folosirea autorităţii părinteşti. Este adevărat, ce-i drept, că părinţii au primit autoritatea de la Dumnezeu, dar apostolul Pavel i-a avertizat să nu-şi întrebuinţeze autoritatea în mod abuziv. El a scris: „Iar voi, taţilor, nu întărîtaţi la mînie pe copii voştri, ci creşteţi-i în mustrarea şi sfatul autoritar al lui Iehova“ (Efes. 6:4). Cu autoritatea, copii, în limitele ei, pot fi instruiţi şi pedepsiţi, dar numai cu autoritatea nu se poate trezi, în tineri, dorinţa de a fi buni.

 7 Cum pot părinţii să promoveze în copii lor dorinţa de a fi drepţi şi de-a face bine?

⁷ Pentru a realiza aceasta, părinţii trebuie să se adreseze inimii copiilor lor şi să–i ajute să-şi schimbe atitudinea, nu numai modul lor de procedare (Rom. 12:1, 2). Copilul trebuie să aibă de la sine dorinţa de a face bine, dacă, într-adevăr trebuie să meargă spre bine. Copii trebuie să simtă în ei necesitatea de a fi buni, morali. Aceasta este posibil, în timp ce imită pe părinţii lor care văd în Iehova Dumnezeu exemplul lor pentru facere de bine (1 Petru 1:15, 16). In felul aceasta şi copii îşi vor dezvolta dorinţa de a plăcea lui Iehova. Prin faptul că, în privinţa morală, părinţii dau un exemplu bun, copiii ajung la convingerea că Dumnezeu vede ce fac ei şi că el se îngirjeşte de noi (1 Pet. 3:12; 5:7). Dacă tinerii sînt educaţi din Biblie şi văd exemple bune la părinţi, le vine uşor să înţeleagă cu mintea şi inimile lor, „dreptatea, judecata şi corectitudinea, întreaga cale a binelui“ (Prov. 2:9).

A LUPTA IMPOTRIVA MATERIALISMULUI

 8 Din ce cauză este materialismul o primejdie pentru tineret şi cum ne avertizează Biblia de aceasta?

⁸ Adolescenţii, care cresc într-o familie creştină, ar trebui să ştie că una din cele mai mari primejdii pentru starea lor spirituală este materialismul. De ce? Pentru că, în ziua de azi, posesiunea multor lucruri frumoase ca de exemplu, case, automobile, ambarcaţiuni şi aparate de televiziune, este pusă cu succes pe aceeaşi treaptă şi adolescenţii au puternica dorinţă de a fi cu bune rezultate. Ce-i drept, bogăţiile nu au nimic rău în ele, dar Biblia ne avertizează faţă de „iubirea de bani“ şi faţă de „hotărîrea de a deveni bogat“ (1 Tim. 6:9, 10, 17; Luca 12:15–21). Ea arată că bogăţia este amăgitoare, deoarece ea nici nu poate elibera pe cineva de moarte, nici nu poate să–i dea sănătate şi viaţă. Prin bogăţie poate cineva să-şi piardă credinţa sau chiar să–l uite pe Iehova (Deutr. 8:10–14; Prov. 11:4.) Aşadar, Biblia dă sfatul înţelept: „Modul vostru de viaţă să fie liber de iubirea de bani, în timp ce sînteţi mulţumiţi cu lucrurile pe care le aveţi. Căci el (Dumnezeul) a spus: ‘Nicidecum nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi într-un fel sau altul’“ (Evr. 13:5; 1 Tim. 6:8). Adolescenţii trebuie să înveţe să aprecieze promisiunea lui Dumnezeu şi să creadă că el nu-i va părăsi. Atunci vor şti ei că binecuvîntarea lui Iehova îmbogăţeşte şi el nu-i adaugă nici un fel de necaz (Prov. 10:22).

 9 (a) Cum pot părinţii să ajute adolescenţilor, să se apere împotriva materialismului? (b) Ce exemple bune şi ce sfat biblic este introdus în legătură cu aceasta?

⁹ Cum pot creştinii adolescenţi să fie ocrotiţi dinaintea cursei viclene a materialismului? Inainte de toate, părinţii pot să fie de mare ajutor copiilor lor, în timp ce ei înşişi sînt liberi de „iubirea de bani“ şi în timp ce ei înşişi sînt mulţumiţi cu ceea ce au şi se îngrijesc ca în familia lor, preţ mai mare să se pună pe lucrurile spirituale. Părinţii pot să se refere, de asemenea, la exemplul lui Isus şi al apostolilor săi. Isus a spus: „Fiul omului . . . nu are loc să-şi plece capul“ (Mat. 8:20; Fil. 2:7, 8). Petru a declarat: „Iată noi am părăsit totul şi te-am urmat“ (Mat. 19:27). Pavel a scris: „Eu am suferit pierderea tuturor lucrurilor, şi eu le socotesc ca o grămadă de gunoi, ca să–l cîştig pe Cristos“ (Fil. 3:8). Aceasta nu e ceva aşa, ca creştinii adolescenţi să fie forţaţi să ducă o viaţă plină de lipsuri. In nici un caz! Isus a promis urmaşilor săi că Dumnezeu le-ar adăuga lucrurile materiale necesare, dacă ei pun serviciul lui Dumnezeu în primul loc în viaţa lor. Pentru a putea lupta împotriva materialismului este. cu toate acestea, neapărat necesar să renunţe la luxul inutil (Mat. 16:24). In primul rînd, trebuie să pună preţ pe lucrurile spirituale (Mat. 5:3; Gal. 5:14). Apostolul Pavel a dat sfatul: „Caută dreptatea, devotamentul divin, credinţa, dragostea, răbdarea, blîndeţea. Luptă–te lupta cea bună a credinţei, apucă viaţa veşnică“ (1 Tim. 6:11, 12). Atunci materialismul nu va fi o problemă mare.

A BIRUI PLICTISEALA PRIN ACTIVITATE

10 Care poate fi o cauză pentru plictiseală, dar cum poate să lupte cineva împotriva ei?

¹⁰ Tinerii se plîng de multe ori de plictiseală. Plictiseala se istalează, de obicei, atunci cînd mintea şi mîinile nu au nimic rezonabil de făcut. Altă dată, viaţa la ţară cerea ca fiecare să lucreze. Chiar şi copii trebuiau să dea de mîncare la găini, să mulgă vacile şi să ajute la strîngerea recoltei. Copii au fost întrebuinţaţi şi ei ştiau aceasta. Chiar şi astăzi, adolescenţii ar dori să aibă sentimentul că sînt întrebuinţaţi şi de a-şi avea locul lor. In adîncul inimii lor ei au de obicei dorinţa de a face ceva şi de a da şi nu numai de a privi şi a lua. Această dorinţă este bună, căci Isus a spus: „E mai multă fericire în a da, decît în a primi“ (Fapte 20:35). Pavel a scris: „Dumnezeu iubeşte pe dătătorul voios“ (2 Cor. 9:7). Tinerii de astăzi, care suferă de plictiseală, ar putea să-şi rezolve problema şi prin aceea că fac ceva pentru alţii. Dar cum? Ei bine, creştinii adolescenţi ar putea să meargă să facă cumpărături pentru cei mai în vîrstă din adunare, să viziteze pe bolnavi sau să ajute celor infirmi la munca casnică. Si ce bucurie poate să facă, totuşi cuiva, căruia i-a slabit vederea, să i se citească ceva!

11 Ce ar putea să facă copii pentru a învinge plictiseala şi cum ar putea părinţii să le ajute în această privinţă?

¹¹ Uneori şi activitatea corporală poate să ajute să se învingă plictiseala. Fetele tinere ar putea să înveţe să coasă o haină sau să gătească şi să coacă. Băieţii ar putea să înveţe să execute acasă reparaţii şi să-şi însuşească noţiunile fundamentale de mecanică sau de dulgherie. Chiar şi învăţarea unei limbi noi, poate chiar şi a vorbi prin semne, poate să ajute a lupta contra plictiselii. Părinţii ar putea să-şi ajute copii, în timp ce-i învaţă să execute munci casnice bune. Ei pot să le arate cum să-şi facă patul, să-şi pună în ordine imbrăcămintea, să şteargă praful, să facă curăţenie şi să dea cu ceară parchetul şi, ocazional, pot chiar să coasă nasturii la cămăşile tatălui. Tinerii, care devin dătători, bucuroşi şi împlinitori, vor constata că au mult prea mult de lucru, pentru a se plictisi. Si ce pildă bună vor fi ei, în afară de aceasta, pentru ceilalţi credincioşi! (1 Cor. 15:38; 13:5; Ecl. 5:18–20).

CUNOSTINTELE SOLIDE AR PUTEA FI VATAMATOARE

12 (a) Ce arată că concepţia lumească despre cunoştinţe statornice este neraţională? (b) Ce primejdii sînt legate de o prietenie neînţeleaptă între băieţi şi fete?

¹² Intr-o familie cu copii în curs de maturizare, mai devreme sau mai tîrziu, se va ivi problema cunoştinţelor solide. Ce fel de ajutor ar putea să ofere părinţii aici? Cine nu se lasă condus de principiile biblice, poate uşor să dea un sfat greşit. Katy, care caracterizează pe părinţii ei, ca „buni protestanţi“, povesteşte: „Primul meu prieten l-am avut în clasa a noua, cînd eram în vîrstă de 14 ani. Ea recunoaşte că tatăl ei nu era de acord, dar mama ei a pus corînd capăt disputei, întrucît a asigurat pe tatăl că Katy ar fi „destul de matură“. Totuşi, destul de matură pentru ce? După cum Katy însăşi admite, ea nu era nici măcar la şaptesprezece ani destul de matură pentru căsătorie, necum la patrusprezece ani. Si cele mai multe fete de vîrsta ei, nu erau încă pregătite corporal, sufleteşte şi spiritual să preia asupra lor problemele şi obligaţiile, pe care le aduce căsătoria cu sine. Pentru ce să caute atunci o cunoştinţă solidă? Fete ca Katy consideră o cunoştinţă statornică (solidă) ca distracţie sau amuzament. Ele spun: „A strînge şi a dezmierda o fată este, cu toate acestea, cu totul natural, atît timp cît nu se merge prea departe. Dar Katy recunoaşte că un număr de fete de vîrsta ei, au ajuns totuşi, în dificultăţi, adică au mers prea departe şi au rămas însărcinate şi, apoi urmau să accepte un avort sau să aştepte un copil. Părinţii creştini dimpotrivă, ar trebui să-şi înveţe copii să se convingă că, după normele biblice, concepţii ca acelea ale lui Katy sînt greşite şi că Cuvîntul lui Dumnezeu condamnă un astfel de viaţă desfrînată. Un tînăr creştin, care se comportă imoral, ar putea să fie exclus din adunare (Gal. 5:19, 21; 1 Petru 4:3).

13 (a) Cum ar dori Iehova să trăiască şi să se comporte adolescenţii? (b) Din ce cauză cunoştinţele statornice sînt o problemă serioasă?

¹³ Iehova Dumnezeu este un Dumnezeu fericit, şi el ar dori ca şi adolescenţii să fie fericiţi în viaţă — totuşi, nu la un nivel degenerat, stricat, ci la un nivel de înaltă ţinută morală (1 Tim. 1:11). Din această cauză, el spune: „Bucură–te, tinere în tinereţea ta . . . şi umblă în căile inimii tale şi în lucrurile pe care le văd ochii tăi. Dar să ştii că, pentru toate acestea, te va aduce Dumnezeu la judecată. Indepărtează deci, necazul din inima ta şi ţine departe nenorocirea din carnea ta“ (Ecl. 11:9, 10). Dumnezeu ar dori ca adolescenţii să fie fericiţi într-un mod plin de răspundere. Căci ei trebuie să dea socoteală pentru ceea ce fac. De aceea, o cunoştinţă statornică este o problemă serioasă. Ea poate servi scopului acceptabil de a reuni o pereche, totuşi nu pentru a se „strînge şi a se dezmierda“ sau pentru jocul dea dragostea, ci ca amîndoi să se cunoască, înainte de a se căsători. In afara căsătoriei, excitaţia sexuală poate să ducă la necaz, la probleme la probleme sufleteşti şi chiar la avort şi sinucidere. Chiar perechea logodită nu are dreptul de a se juca cu sexul. Persoanele necăsătorite, care activează sexul — ceva ce aparţine exclusiv celor căsătoriţi — îşi vor atrage asupra lor nemulţumirea lui Dumnezeu şi, neapărat, vor suportă consecinţele pentru aceasta (1 Cor. 6:9, 10).

14 (a) Cum pot părinţii să transmită copiilor lor un punct de vedere rezonabil în legătură cu cunoştinţele statornice şi căsătoria? (b) Ce ar putea să facă copii, pentru a se ocupa raţional în anii de dezvoltare?

¹⁴ Părinţii pot să-şi ajute copii să aprecieze legea lui Dumnezeu în timp ce vorbesc cu ei liber şi deschis despre cunoştinţe statornice şi despre căsătorie. In felul acesta, copii primesc cunoştinţe folositoare şi sentimentul că Dumnezeu şi părinţii lor sînt interesaţi de ei şi-i iubesc (Prov. 15:3; 1 Petru 3:12). Copii pot să-şi aducă aminte că anii tinereţii le oferă o ocazie măreaţă să crească la statura de bărbaţi şi femei adevăraţi, şi mai tîrziu, dacă au dorinţa să preia răspundere, pe care o aduce cu sine căsătoria, atunci vor fi bine înzestraţi pentru aceasta. Ei pot să se dezvolte, de asemenea, la maturitate spirituală, în timp ce, prin colaborarea lor devin o pildă în adunarea creştină.

A GASI PRIETENI ADEVARAŢI

15 Ce cere o prietenie şi cum poate cineva găsi prieteni adevăraţi?

¹⁵ A avea prieteni adevăraţi, în tinereţe, poate să ajute unuia să învingă multe piedici. Dar prietenii adevăraţi nu sînt uşor de găsit. Prietenia se bazează pe reciprocitate. Ambii parteneri trebuie să se dovedească ca prieteni; ei trebuie să se apropie unul de altul. O prietenie cere de asemenea credincioşie, grijă unul pentru altul şi interes pentru binele celuilalt. O prietenie se bazează pe aceea, că cineva iubeşte mai mult decît este iubit. „Un tovarăş adevărat iubeşte întotdeauna“, scrie înţeleptul scriitor al proverbelor (Prov. 17:17). Dacă noi dorim să fim prieteni adevăraţi, trebuie să lăsăm pe alţii să ştie ce gîndim. Trebuie să ne deschidem inimile şi aşa să ne dăm cum sîntem şi să vorbim deschis despre ceea ce am învăţat (Ioan 15:15).

16 Din ce cauză ar trebui cineva să fie cu băgare de seamă la alegerea prietenilor săi?

¹⁶ Cu toate acestea, cineva ar trebui să fie cu băgare de seamă la alegerea prietenilor săi. Pentru ce? Dacă sîntem suficient de mult în relaţii cu alţii, sîntem înclinaţi să devenim ca ei. Si dacă nu sîntem precauţi, s-ar putea, într-o bună zi, să ni se strice obiceiurile noastre folositoare (1 Cor. 15:33). De aceea cineva ar trebui să caute prieteni care au încuşiri bune, creştine (Gal. 5:22, 23). Tinerii ar trebui să-şi aleagă ca prieteni numai astfel de adolescenţi, care în orice privinţă, sînt de bună reputaţie.

PENTRU CE MERGEM LA SCOALA

17 (a) Cum ar putea să ajute părinţii pe copii lor, care sînt înspăimîntaţi de nivelul moral în şcoli? (b) Cum se pot ocroti copii de persoanele care nu ţin principiile biblice?

¹⁷ Mulţi creştin adolescenţi sînt înspăimîntaţi de nivelul moral obişnuit în şcoli. Ce ar putea să facă părinţii, pentru a-i putea ocroti de această influenţă rea? Părinţii ar putea tipării copiilor lor că ei ca martori ai lui Iehova, au privilegiul să intervină în favoarea adevărului şi a dreptăţii şi să dea o bună pildă. Nu numai pentru adulţi, ci şi pentru copii este eficace rugăciunea lui Isus ca Dumnezeu să–i păzească. (Ioan 17:15). Ce-i drept, nu se lasă evitate orice raporturi cu persoane necreştine, totuşi, aceste raporturi se lasă limitate, de obicei, la şcoală sau la anumite lecţii. Si dacă adolescenţii se concentrează la învăţătură şi se străduiesc să fie elevi buni, atunci, automat nu vor avea mult timp să întreţină relaţii cu persoane, care nu se condus după principiile biblice. Este bine, de asemenea ca adolescenţii, care sînt martori ai lui Iehova, să lase pe colegii lor de şcoală să ştie, cît mai repede posibil că ei sînt creştini adevăraţi şi că ei doresc să fie elevi silitori. Dacă ei sînt o pildă „în vorbire, în felul de viaţă, în iubire, în credinţă, în castitate“, acest lucru nu va rămînea neobservat.

18 (a) Ce este educaţia şi din ce cauză este ea importantă pentru viaţă? (b) Ce sfat este dat copiilor, care merg la şcoală?

¹⁸ In ciuda multor greutăţi, şcoala este importantă pentru viaţă. In prima linie ea serveşte scopului de a instrui mintea tinerilor pentru ca ei să înveţe să gîndească, să devină activi din punct de vedere productiv şi să cerceteze. Educaţia este definită ca „dezvoltarea valorilor spirituale şi sufleteşti şi calităţilor unui om prin formare şi creştere.“ Ei pot să-şi formeze mintea, să promoveze dezvoltarea personalităţii şi să transmită vieţii o pregătire practică. Scoala ar trebui să pregătească pe adolescenţi să preia îndatoririle unui adult. Ceea ce faci în şcoală poate să aibă aşadar, o mare influenţă asupra a ce fel de om vei deveni tu ca adult. De aceea fii un elev silitor (Gal. 6:7). In decursul anilor tăi de şcoală, poţi să dobîndeşti capacităţi, care în curînd, vor ajunge în favoarea vieţii tale ca adult şi chiar mai tîrziu, în noul sistem de lucruri al lui Dumnezeu (Isaia 65:22). Invaţă să citeşti şi să scrii bine. Este folositor să te ocupi cu ortografia şi cu regulile de bază ale gramaticii şi să te interesezi de evenimentele şi datele istorice. Invaţă să-ţi întrebuinţezi raţiunea, căci cu cît mai mult o întrebuinţezi, cu atît mai bine îţi va servi ea, acum şi în viitor (Prov. 2:10–13; 3:21–23).

19 (a) Cum pot părinţii iubitori să se îngrijească pentru copii lor? (b) In ce măsură fac copii, care ţin credincioşi la principiile biblice, cinste părinţilor lor?

¹⁹ Copii, care au un nivel moral ridicat, sînt cu siguranţă, o răsplată pentru părinţii care i-au crescut. De asemenea, ei sînt o pildă pentru alţi credincioşi. Ei le dovedesc iubire, întrucît în fiecare zi le sacrifică ceva timp, ca să cerceteze cu ei şi să înveţe, să–i îndemne la idei noi, să privească cu ei fotografii sau să vorbească despre Biblie şi alte lucruri ziditoare. Prin aceste interese nemijlocite, părinţii ar putea să exercite influenţă excelentă asupra copiilor lor. Dacă vă exprimaţi afecţiunea şi mulţumirea voastră, aceasta poate să fie pentru ei mai important decît lauda din partea oricui altcineva. Ei vă vor face cinste. Si dacă ei, apoi vor deveni „o pildă pentru credincioşi“ aceasta va fi în mare parte, iubirea voastră, credinţa voastră, felul vostru de viaţă şi castitatea voastră, pe care ei le oglindesc (1 Petru 1:22).

[Legenda ilustraţiei de la pagina 134]

Creştinii adolescenţi ar putea să se facă folositori în multe privinţe. Ei ar putea să ajute la munca casnică, să meargă să facă cumpărături pentru cei mai în vîrstă din adunare şi să citească persoanelor, care nu văd bine. (1 Cor. 13:4, 5)

[Legenda ilustraţiei de la pagina 135]

Adolescenţii devin „o pildă pentru credincioşi“, în timp ce se instalează zeloşi în adunare şi vestesc vestea bună şi nu să participe în măsură minimală în serviciu.