Se va pune vreodată capăt nedreptăţii?

„JURISPRUDENTA, care este valabilă în cazul dvs., este deosebită de jurisprudenţa care este valabilă pentru oameni cu multă influenţă.“

Aceasta a spus-o Maurice H. Nadjari, fost procuror extraordinar de stat, care a cercetat mai de aproape jurisprudenţa oarşului New York, într-un interviu, în vara anului trecut. La întrebarea: „Credeţi dvs. că în societatea noastră există o normă dublă, una pentru nobili şi una pentru oamenii de rînd?“,

Nadjari a răspuns: „De la sine înţeles. Eu cred că în jurisprudenţa noastră există aşa ceva. Există o jurisdicţie cu două căi: o jurisdicţie pentru cei cu greutate politică şi alta pentru dvs. şi pentru mine.“

Se potriveşte această descriere şi în societatea ta? După toate probabilităţile, da, căci peste tot există persoane, cărora li se face nedreptate. Făcînd abstracţie de experienţele pe care, poate, tu însuţi le-ai cîştigat, ţi-au ajuns, probabil, la urechi multe alte cazuri de nedreptate.

Ai auzit tu, poate, că un jurist proeminent, judecător sau politician a luat mită, şi-a prefăcut influenţa în bani, sau a călcat legea, pentru a se îmbogăţi sau pentru a face carieră? A fost el pedepsit în mod drept? Sau a primit el o pedeapsă mai uşoară decît de putea aştepta un membru al minorităţii pentru o infracţiune similară? Pentru a spune şi mai lămurit, trebuie să admitem că s-a dovedit că un om cu foarte multă influenţă din localitatea ta, a înşekat altul cu 250.000 de lei. Crezi tu că lui i s-ar aplica aceeaşi pedeapsă, care s-ar aplica unui coleg de-al tău de muncă sau unui vecin, dacă acesta ar delapida o sumă la fel de mare?

Fapt este că în multe părţi jurisprudenţa nu este dreaptă cu adevărat. O comisie de stat pentru cercetarea criminalităţii în SUA a raportat:

„Aceia, care sînt daţi în judecată, sînt în primul rînd săracii, oamenii din păturile sociale inferioare, apartenenţi ai minorităţilor, emigranţii, străinii, persoanele cu inteligenţa redusă şi alţi prejudiciaţi într-un fel sau altul. Persoane, care au o bună şansă de a se sustrage jurisprudenţei sînt criminalii bogaţi, firmele infractoare, rău făcătorii cu birou, infractorii de profesie, criminalii organizaţi şi criminalii inteligenţi.“

Această generalizare poate fi explicată prin următoarele: După o cercetare care a fost întreprinsă în SUA, „este de cinci ori mai puţin probabil să se dovedească vina gangsterilor decît a altor oameni“. O altă cercetare a demonstrat „că somităţile care sînt învinuite de criminalitate în gulere albe, sînt condamnate pentru fiecare furt de 10.000.000, de dolari la un an închisoare în medie . . . dimpotrivă jefuitorul de bancă care a prădat cîteva mii de dolari, este condamnat la 11 ani, o pedeapsă cu închisoarea de cinci ori mai mare decît primesc funcţionarii băncilor, care delapidează milioane.“

Aceasta s-a spus despre Statele Unite. Crezi tu, ca cetăţean al unei alte ţări, că în ţara ta este cu totul altfel?

Cei mai mulţi dintre noi ar putea să spună, fireşte, că noi nu sîntem atinşi nemijlocit de acest fel de nedreptate, căci cine dintre noi plănuieşte deja să jefuiască o bancă sau să delapideze o bancă? Dar poate ni se întîmplă vreo nedreptate în altă privinţă.

Poate te-ai străduit, de exemplu, să lămureşti o problemă de drept. Poate ai cerut un paşaport, un certificat de naştere sau o aprobare pentru o reconstrucţie. Tu ai îndeplinit toate condiţiile legale ca, de exemplu, normele de construcţie. S-a procedat însă faţă de tine cinstit şi drept sau a trebuit să ai relaţii, acolo unde locuieşti, pentru a fi tratat cum se cuvine?

Noi am suferit deja destulă nedreptate, indiferent despre ce este vorba, sau cît de mare a putut ea să fie. De aceea, foarte probabil ne-am pus întrebarea: „Se va pune vreodată capăt nedreptăţii?“

AJUTOR PENTRU REZOLVAREA PROBLEMEI

Persoane care au încercat să oprească unele nedreptăţi evidente, cunoscute de toată lumea, au constatat din experienţă că este mai uşor de spus decît de făcut. Omul de pe stradă propune următoarele rezolvări:

„In primul rînd ar trebui ca oamenii sus-puşi, să ajungă pînă acolo, încît să fie cinstiţi şi corecţi; apoi şi ceilalţi oameni vor fi corecţi.“ „Tribunalele ar trebui să trateza pe toţi egal şi să nu lase pe gangsteri sau pe politicieni să fugă.“ „Să se ia măsuri ca săracii să poată primi un avocat bun ca să li se facă dreptate.“ „Oamenii care iau mită, trebuie să fie pedepsiţi mai aspru, pentru ca judecătorii şi funcţionarii să nu încerce să dispreţuiască dreptul“

Aceste păreri trec, în schimb, cu vederea, puncte de vedere importante, puncte de vedere care sînt scoase în evidenţă în darea de seamă a Bibliei, din Luca, capitolul 18. O scurtă examinare a acestei dări de seamă ne va mijloci un tablou istoric al problemei şi ne va arăta punctele de vedere, pe care le trecem frecvent cu vederea.

Această dare de seamă tratează despre o pildă, în care Isus a vorbit despre lucruri cu care ascultătorii săi erau familiarizaţi. Isus spus:

„Intr-un oraş era un judecător, care nu se temea de Dumnezeu şi pe oameni nu-i respecta. In oraşul acela era şi o văduvă, care venea des la el, şi-i zicea: ‘Fă–mi dreptate în cearta cu pîrîşul meu’. Multă vreme n-a voit să–i facă dreptate. Dar în urmă, şi-a zis: ‘Măcar că de Dumnezeu nu mă tem şi pe oameni nu-i respect totuşi pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină şi să–mi bată capul’.“

Isus a dat apoi ascultătorilor săi sfatul:

“Auziţi ce spune judecătorul, cu toate că era nedrept? Si Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor lui, care strigă zi şi noapte către el, măcar că zăboveşte faţă de ei? Vă spun că le va face dreptate în curînd. Dar cînd va veni Fiul omului, va găsi el credinţă pe pămînt?“ (Luca 18:2–8)

Isus a istorisit această pildă, pentru a accentua că cineva trebuie să se roage tot timpul (Luca 18:1). Dar şi în problemele dreptăţii putem să învăţăm ceva din aceasta.

Inainte de toate ar trebui să ne punem de acord cu parabola. Cum aşa? Fiindcă ea arată că deja înainte cu 19 secole era greu să i se facă cuiva dreptate din partea unei persoane aflate într-o poziţie înaltă, ca un judecător care fusese pus în funcţie de către romani. Da, nedreptatea este o problemă de secole. Cine ştie cîte guverne omeneşti diferite şi mişcări de reformă au putut să încerce deja să rezolve această problemă? Dar ea tot mai există. Dacă noi recunoaştem acest fapt, atunci aceasta poate să fie pentru noi o protecţie. Cum aşa? Ea ne fereşte de a ne îndrepta repede spre o altă străduinţă omenească, care să schimbe situaţia, o străduinţă care nu se deosebeşte prea mult de cea dinainte (Prov. 24:21).

Prin pildă va trebui să ni se atragă atenţia că Creatorul omului, după cum arată Biblia, este interesat în mod compătimitor ca tuturor oamenilor să li se facă dreptate, chiar şi unei simple văduve (Deut. 10:17, 18). Aceasta corespunde următoarelor cuvinte cu care psalmistul îl descrie pe Dumnezeu, ale cărui hotărîri judecătoreşti el le-a cunoscut: „El iubeşte dreptatea şi dreptul“ (Ps. 33:5).

Chiar dacă pilda lui Isus nu arată cînd va face Dumnezeu dreptate aleşilor săi, există totuşi pentru noi, în sfîrşit, motive de a crede că Dumnezeu intenţionează aceasta.

„Cum şi cînd“, ar putea unii să întrebe, „va lua sfîrşit, nedreptatea?“