Un timp de dezastru mondial — pentru ce şi cînd?
„Cei pe care-i va ucide Iehova în ziua aceea vor fi întinşi de la un capăt al pămîntului pînă la celălalt; nu vor fi nici jeliţi, nici adunaţi, nici îngropaţi“ (Ieremia 25:33).
1–3. Ce exemple arată că oamenii adesea sufăr pagube, pentru că nu dau nici o atenţie avertismentelor?
“LA FIECARE catastrofă există oameni — chiar mulţi — care nu ascultă de nici un avertisment . . . Foarte mulţi mor inutil, pentru că nu i-au în seamă avertismentele“, scrie un autor al unei cărţi, care tratează problema catastrofelor. Inundaţia catastrofală care a lovit mari teritorii ale Olandei în anul 1953 şi care a cerut sute de victime omeneşti, este unul din nenumăratele exemple, pe care le citează el, pentru a-şi dovedi susţinerea sa. El scrie: „Mulţi din aceşti 1 835 de oameni nu trebuia să moară. Ei ar fi putut să scape, căci aveau timp suficient“. Ei n-au ţinut însă seamă de avertismente. Ei au murit inutil.
2 Acelaşi lucru se poate spune despre cel puţin 135 de victime ale catastrofei cauzate de inundaţia, care s-a întîmplat sîmbătă 31 iulie 1976, seara, în Big Thompson — Cañun (Colorado). Ziarul Post din 2 august, care apare în Denver (Colorado), în care s-a adus un raport despre aceasta, în care, printre altele, se spune: „Fiecare a fost avertizat temeinic de către Serif“, căci maşina serifului de trei ori a trecut prin Cañon, pentru a avertiza pe oameni prin difuzoare. Numai aceia care au ţinut seamă de aceste avertismente urgente şi au fugit din Cañon, au supravieţuit.
3 In UNESCO — KURIER, din mai 1967 s-a raportat că savanţii chinezi preziseseră un cutremur de pămînt, care a avut loc în Haicheng în provincia Liaoning. Practic întreaga populaţie a ţinut seamă de avertisment şi a rămas în viaţă. Totuşi o familie n-a crezut prezicerea şi trei din ei au plătit aceasta cu viaţa.
4 Cine ar putea să fie vinovat pentru faptul că astfel de avertismente nu sînt adesea ascultate?
4 De ce se întîmplă aşa des că oamenii dispreţuiesc avertismentele care sînt date, cînd viaţa lor este ameninţată? Care este cauza? Ar putea fi indiferenţa înnăscută, un anumit dispreţ pentru preţioasa comoară a vieţii, s-ar putea ca respectivii să atribuie valoare mai mare lucrurilor materiale ca vieţii. Adesea există, fără îndoială, un motiv în faptul că avertismentele anterioare s-au dovedit a fi o alarmă falsă.
5 Din ce parte au aşteptat unii oameni degeaba ajutor?
5 Pe de altă parte, oamenii, în faţa primejdiei ameninţătoare, au aşteptat deja ajutor dintr-o parte, care nu putea oferi ajutor. Astfel, în anul 1944, la izbucnirea volcanului Vezuviu, ţăranii superstiţioşi au pus icoanele sfinţilor în calea torentului de lavă, deoarece ei credeau că prin aceasta ar putea să–l reţină. In mod asemănător a crezut un californian, care, în vara anului 1976, cînd casa sa a fost ameninţată de incendiul unei păduri a apucat icoana unui sfînt şi apoi, disperat, a strigat: „Aceasta nu ajută la nimic“, cînd a văzut că focul, cu toate acestea nu s-a oprit înaintea casei sale.
6, 7. (a) Pentru ce este astăzi aşa de urgent necesar să acordăm atenţie avertismentelor lui Dumnezeu? (b) Ce ar trebui să se întrebe unele persoane acum?
6 Deoarece atîţia oameni în trecut deja şi-au pierdut viaţa din cauza dispreţuirii avertismentelor, noi astăzi ar trebui să respectăm avertismentul lui Dumnezeu, al Creatorului, care se găseşte în Cuvîntul său, Biblia ba chiar, noi ar trebui să–l considerăm ca de prima urgenţă. Pentru ce? Pentru că acum nu este ameninţată numai viaţa locuitorilor uniu teritoriu sau oraş, ci a întregii omeniri. Prin aceasta nu înţelegem primejdia unui război atomic între naţiunile conducătoare ale lumii, ci marea catastrofă, care este prezisă în Cuvîntul lui Dumnezeu, catastrofa, pe care Iehova Dumnezeu, Marele Creator însuşi o va pricinui.
7 Dar cineva ar putea să se întrebe acum: „De unde am putea noi şti că Dumnezeu într-adevăr va interveni în chestiunile Pămîntului şi ale oamenilor? Ce certitudine avem că promisiunile şi avertismentele consemnate în Biblie trebuie luate în serios? Am putea noi şti de fapt dacă există Dumnezeu şi dacă Biblia este în realitate revelaţia pe care el ne-a dat-o nouă?“ Astfel de întrebări ne aduc aminte de cuvintele apostolului Pavel: „Credinţa nu este o proprietate a tuturor oamenilor“ (2 Tes. 3:2).
8, 9. (a) Pentru ce putem noi fi convinşi că profeţiile biblice despre un timp de dezastru mondial se vor împlini? (b) Ce a lăsat Dumnezeu să se prezică prin Ieremia, Tefania, Daniel şi Isus Cristos despre acest timp?
8 Deoarece (după cum se aminteşte în articolul de mai sus) deja atîtea profeţii s-au împlinit, putem fi siguri că şi cele prezise despre o viitoare catastrofă mondială sau despre un timp de dezastru se vor împlini. Acel timp de dezastru va fi cauzat chiar de Marele Creator, Iehova Dumnezeu. In această privinţă el ar putea fi comparat cu nimicirea, care este descrisă în Ieremia 25:33: „Cei pe care-i Iehova îi va ucide în sfîrşit în ziua aceea cu siguranţă vor fi întinşi de la un capăt al pămîntului pînă la celălalt. Ei nu vor fi nici jeliţi, nici adunaţi, nici îngropaţi, ci vor fi ca un gunoi pe suprafaţa pămîntului.“
9 Tefania a fost inspirat să scrie despre această catastrofă următoarele: „De aceea aşteptaţi-mă numai, este sentinţa lui Iehova, pînă în ziua cînd mă voi scula la pradă, căci decizia mea judecătorească este să adun naţiunile, să strîng împărăţiile laolaltă pentru a-mi vărsa asupra lor vestea condamnării, toată aprinderea mîniei mele; căci prin focul geloziei mele va fi nimicită toată ţara“ (Tefania 3:8). Si profetul Daniel a vorbit sub inspiraţie despre acest timp: „In decursul acelui timp se va scula Mihail, marele prinţ, care stă în favoarea fiilor poporului tău. Si va fi un timp de dezastru, cu siguranţă, cum nu a mai avut loc de cînd există naţiuni pe pămînt pînă în acel timp“ (Daniel 12:1). Isus Cristos s-a referit în marea sa profeţie despre încheierea prezentului sistem de lucruri la acest timp, spunînd: „Atunci va fi un necaz atît de mare cum n-a mai fost de la începutul lumii pînă acum şi nici nu va mai fi altul. Si dacă zilele acelea n-ar fi scurtate n-ar fi mîntuit nici un trup“ (Matei 24:21, 22). Si în Apocalips citim despre „Războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic, care va avea loc în ’locul’ care este numit Armaghedon“. (Apoc. 16:14, 16; 19:11, 19).
10, 11. (a) In ce stare s-a găsit Pămîntul la sfîrşitul celor şase zile de creere? (b) Care este unul din motivele, pentru care Dumnezeu intervine, ca să facă ordina pe Pămînt?
10 Dar pentru ce are de gînd Creatorul să aducă o astfel de nimicire în masă pe plan mondial, o astfel de catastrofă mondială, asupra omenirii? Pentru că el, în calitate de Creator şi Proprietar al Pămîntului, este interesat de această planetă şi de locuitorii ei. La sfîrşitul celor şase zile sau epoci de creere „Dumnezeu se uitase la tot ce făcuse şi iată că erau foarte bune“ (Gen. 1:31). Cam cu trei mii de ani mai tîrziu a confirmat regele Solomon aceasta cu cuvintele: „El a făcut totul frumos la vremea lui“ (Ecl. 3:11; Psalm 111:2; 104:5-27).
11 Dar ce vedem noi astăzi pe planeta noastră? Războaie, revoluţii, nedreptăţi de diferite feluri, crime, corupţii, apăsare şi tiranie — şi toate acestea într-o măsură îngrozitoare. In afară de aceasta, nenumăratele suferinţe corporale şi o mulţime de boli spirituale au cauzat multă suferinţă printre oameni. Totuşi noi nu uităm că în conformitate cu cuvintele lui Isus Cristos, fiul lui Dumnezeu, ar trebui să ne rugăm pentru venirea împărăţiei lui Dumnezeu şi pentru aceea ca voia lui Dumnezeu să se facă pe Pămînt ca în cer (Mat. 6:10). Ascultarea acestei rugăciuni presupune că Dumnezeu curăţeşte Pămîntul nu numai de violenţe şi răutate, ci că el va înlătura, de asemenea, pe toţi oamenii şi toate instituţiile, care nu recunosc Suveranitatea sa şi nu voiesc să lase ca voia sa să se facă pe Pămînt (Psalm 37:10, 11).
12–14. (a) Care două însuşiri ale lui Dumnezeu garantează că el va face ceva pentru pămînt şi pentru omenire? (b) Pentru ce putem avea noi încredere că Dumnezeu este în stare să facă torul ceea ce a hotărît în această privinţă?
12 Mai departe în acest context ar fi de menţionat că Iehova este, de asemenea, un „Dumnezeu drept, Stînca, activitatea sa este perfectă căci toate căile sale sînt dreptate. Un Dumnezeu al credincioşiei la care nu este nedreptate. El este drept şi corect“ (Deutr. 32:4). El însuşi nu numai că s-a purtat întotdeauna drept, ci are în vedere, de asemenea, ca în întregul său domeniu de domnie să domnească dreptate. Hotărît că el nu-şi face puţine griji despre pierderea acelora, care sînt trataţi nedrept, ca odinioară Iov care spune despre sine: „Căci scăpăm pe săracul, care cere ajutor, pe orfan şi pe oricine este lipsit de sprijin“ (Iov 29:12). Dumnezeu nu va permite pentru totdeauna faptele nedrepte.
13 Nu citim noi, de asemenea, cu privire la aceasta despre Iehova: „Dumnezeu este iubire“ (1 Ioan 4:8)? Si nu citim noi: „Atît de mult a iubit Dumnezeu lumea (omenirea) încît a dat pe singurul său Fiu născut, pentru ca oricine care exercită credinţă în el, să nu fie nimicit, ci să aibă viaţă veşnică“ (Ioan 3:16)? Oricît de înalt este Iehova Dumnezeu, el are totuşi capacitatea de transpunere; el se poate pune pe sine în situaţia creaturilor sale pămînteşti slage, neînsemnate. Aceasta este confirmat prin următoarele cuvinte ale profeţilor săi: „In toate necazurile lor (adică necazurile copiilor lui Israel) el s-a simţit strîmtorat“. El era mîhnit cînd vedea pe poporul său suferind şi astfel l-a eliberat tot mereu începînd din zilele lui Moise (Isaia 63:9, Menge; Exod 2:23, 24; Jud. 2:18).
14 Dreptatea şi iubirea lui Dumnezeu sînt o garanţie că el va interveni în favoarea celor apăsaţi. Dispune el însă de mijloace şi de capacitatea de a face ordine pe Pămînt? Cu siguranţă că da! Puterea sa este nemărginită, căci el este cel Atotputernic (Gen. 17:1; 18:14, 25). Dacă ne gîndim ce fel de putere şi înţelepciune a manifestat el în calitate de Creator al Universului, atunci nu poate să existe nici o îndoială despre faptul că el este în stare, de asemenea, să aducă o catastrofă mondială, prin care să pună capăt întregii răutăţi şi tuturor suferinţelor de pe pămînt. (Prov. 3:19)
15, 16. Ce motiv şi mai convingător există pentru faptul că Iehova Dumnezeu va aduce un timp de dezastru mondial, pentru a curăţi Pămîntul de toată răutatea?
15 Dar Iehova Dumnezeu, Creatorul, pricinuieşte această catastrofă mondială în care vor fi înlăturaţi toţi cei răi, dintr-un motiv încă şi mai serios. Pentru ce, dar? Pentru că tot răul este sinonim cu răzvrătirea împotriva lui, împotriva Atotputernicului Suveran. Prin această răzvrătire el este batjocorit şi de aceea el nu o poate suporta pe un timp nelimitat. De aceea a început Isus rugăciunea sa model cu rugămintea: „Sfinţească–se numele tău“ (Mat. 6:9).
16 Declaraţiile lui Dumnezeu despre zilele lui Noe lasă să se recunoască că el a luat drept injurie răutatea care stăpînea atunci şi din această cauză a păşit împotriva ei (Gen. 6:3, 5, 6). De atunci au trecut sute de ani şi oamenii iubitori de dreptate s-au întrebat tot mereu — ca şi profetul Habacuc — „pentru ce un Dumnezeu drept permite ca cei răi aparent să triumfe asupra celor drepţi“ (Hab. 1:13). De aceea, Dumnezeu, conform Cuvîntului său, pune capăt oricărei asupriri şi răutăţi pentru ca oamenii să recunoască că el este Stăpînul Suveran al întregului univers. Numai în profeţia lui Ezechiel este spus de aproximativ de 60 de ori că Dumnezeu va trece la acţiune pentru ca oamenii să recunoască că el este adevăratul Dumnezeu, Iehova (Ezec. 6:7– 39:28). Chiar şi psalmistul s-a rugat ca Dumnezeu să treacă la acţiune pentru ca omul, după cum a spus el, „să recunoască că tu, al cărui nume este Iehova, tu eşti singur cel Prea Inalt peste întregul Pămînt“ (Ps. 83:18). Da, Iehova Dumnezeu din milă pentru omenirea suferindă şi din pricina suveranităţii şi a numelui său va aduce catastrofa mondială, care va pune capăt răutăţii şi tuturor suferinţelor de pe pămînt.
CIND? CIND? CIND?
17 Ce a spus Isus cu privire la momentul exact pentru „acea zi“?
17 Pentru mulţi oameni întrebarea cea mai importantă este: Cînd va izbucni acest „mare necaz“, această nimicire mondială sau această catastrofă mondială? Cînd va interveni Creatorul, ca în timpurile din vechime, şi va pune capăt necazului mondial? Servii lui Dumnezeu ar fi dorit cu plăcere să cunoască întotdeauna acest moment. Totuşi un lucru este precis: Nici un om nu ştie precis ziua şi ceasul. Isus însuşi a arătat aceasta clar prin cuvintele: „Despre ziua sau despre ceasul acela nu are nimeni cunoştinţă, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl.“ El a spus, de asemenea, că la un moment dat, discipolii săi nu vor considera lucrul acesta ca o probabilitate (Marcu 13:32; Luca 12:40)
18 Ce arată că Iehova are în realitate timpuri stabilite pentru acţiunile sale?
18 Dar Iehova Dumnezeu a stabilit timpul pentru aceasta. Noi citim în Cuvîntul său Biblia: „Pentru toate există un timp hotărît, da, un timp pentru orice problemă de sub ceruri“ (Ecl. 3:1). Cînd, în zilele lui Noe, răbdarea lui Iehova îşi atinsese limita din cauza stărilor de pe pămînt, a permis el să vină potopul (Gen. 6:3, 5-7). La timpul hotărît de el a eliberat pe poporul său din robia egipteană. Darea de seamă sună: „La timpul său, Dumnezeu a auzit gemetele lor, . . Dumnezeu a luat la cunoştinţă despre aceasta“ şi i-a condus afară (Exod 2:24, 25). Cînd, mai tîrziu, naţiunea lui Israel, din cauza apostaziei şi a răutăţii ei, a pus la încercare răbdarea sa, „pînă cînd nu mai era nici o vindecare, el a dus pe regele . . . (din Babilon) împotriva ei“ (2 Cron. 36:15-17). Si cînd, în sfîrşit, „a sosit limita deplină a timpului“ Dumnezeu a trimis pe Fiul său pe pămînt (Gal. 4:4).
19 Pe ce ne bazăm cînd presupunem că Dumnezeu va acţiona în curînd?
19 Timpul lui Dumnezeu de a pune un capăt răutăţii pe pămînt trebuie să fie acum aproape, căci dacă el, Creatorul n-ar fi împiedicat stările care devin tot mai rele, atunci oamenii egoişti ar pricinui pieirea întregii omeniri, fie prin poluarea mediului înconjurător, fie printr-un război atomic. Ecologii spun că poluarea în creştere a solului, a aerului, şi înainte de toate, a mării ar fi o primejdie neîndoielnică pentru viaţa neamului omenesc. Prezentul sistem rău de lucruri este, conform cuvintelor lui Isus Cristos, o dasă dezbinată împotriva ei însăşi. De aceea, nu mai poate dura prea mult timp. Corespunzînd unei alte ilustrări, naţiunile au „semănat vînt şi vor culege furtună“ (Mat. 12:25, 26; Osea 8:7, Menge).
20–22. (a) Ce preziceri ale lui Isus se referă la faptul că timpul de dezastru mondial este aproape? (b) In ce măsură lasă cuvintele lui Pavel să se recunoască că noi trăim în „zilele din urmă“?
20 Inainte de toate însă împlinirea profeţiilor biblice ne da siguranţa că noi trăim la încheierea prezentului sistem rău de lucruri. La întrebarea apostolilor săi, cînd va veni ‘sfîrşitul lumii’ sau sfîrşitul acestui sistem de lucruri, Isus Cristos a prezis războaie pe plan mondial, foamete, cutremure de pămînt şi epidemii ca semne pentru apropierea acestui sfîrşit. Pe toate acestea generaţia noastră le-a trăit într-o măsură cum niciodată înainte nu s-a întîmplat, mai ales de la 1914 încoace. (Mat. 24:25; Marcu 13; Luca 21).
21 Următoarele cuvinte profetice ale apostolului Pavel se referă, de asemenea, la timpul nostru: „In zilele din urmă vor fi timpuri critice . . . cărora cu greu li se va putea face faţă. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, aroganţi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nerecunoscători, neloiali, fără afecţiune naturală, inaccesibili pentru orice acord, defăimători, fără stăpînire de sine, brutali, neiubitori de bine, vînzători, nechibzuiţi, îngîmfaţi, care iubesc mai mult plăcerile decît pe Dumnezeu, care au o formă de devotament divin, dar se dovedesc falşi în ceea ce priveşte puterea lui.“ (2 Tim. 3:1-5) Cine ar putea nega că toate acestea nu se văd astăzi şi anume într-o măsură ca niciodată înainte? Desigur că nimeni, care este cinstit şi bine instruit.
22 In legătură cu „semnul“ combinat al sfîrşitului acestui sistem de lucruri, Isus a prezis pe mai departe: „Această veste bună a împărăţiei va fi propovăduită pe întregul pămînt locuit tuturor naţiunilor ca o mărturie; şi apoi va veni sfîrşitul“ (Mat. 24:14). Chiar şi această profeţie s-a împlinit în mod remarcabil, mai cu seamă în ultimii cincizeci de ani. Iehova Dumnezeu este aşa de drept şi de corect încît avertizează pe cei răi, înainte de a porni împotriva lor. Un exemplu izbitor pentru aceasta sînt avertismentele, pe care le-a dat prin profeţii săi, înainte ca Ierusalimul şi templul acestuia să fie nimicit în anul 607 î.e.n. şi apoi din nou în anul 70 e.n.
23 Ce înseamnă apropierea acestor evenimente pentru noi?
23 Ce înseamnă toate acestea? Ce putem noi deduce de aici? Aceasta înseamnă că există posibilitate ca aceste catastrofe să fie supravieţuite, aşa după cum a fost cazul la catastrofele anterioare, pe care Creatorul, Iehova Dumnezeu, le-a pricinuit. Inseamnă pe mai departe că astăzi este tot aşa de urgent necesar, să se intreprindă paşi, pentru a rămîne în viaţă, după cum a fost necesar în zilele lui Lot sau în timpul primilor creştini, cînd armatele romane au înconjurat Ierusalimul. Da, este timpul acum să ne cîştigăm credinţă şi apoi să procedăm corespunzător.