Cheia fericirii familiale
NU ESTE oare fericirea dorinţa noastră a tuturor? Indiferent care ne este vîrsta, naţionalitatea sau situaţia în viaţă, dorim să fim fericiţi. Si întrucît fericirea sporeşte atunci cînd este împărtăşită, inima ni se umple de bucurie să vedem că şi alţii sînt bucuroşi şi mulţumiţi. Lucrul acesta este adevărat mai ales în legătură cu cei apropiaţi şi dragi nouă, în legătură cu cei pe care îi iubim. Si cînd există printre membrii familiei această binecuvîntată bunăstare, cunoscută sub numele de fericire, nu este oare adevărat că adversităţile inevitabile ale vieţii sînt mai uşor de infruntat şi mai suportabile? Cine va spune astfel că fericirea vieţii familiale nu este ceva demn de dorit?
Intr-adevăr, chiar şi în această lume haotică, viaţa de familie poate fi foarte încîntătoare. E drept că ea presupune multă muncă, grijă şi sacrificiu. Dar care sînt familiile care nu recunosc faptul că bucuriile cu care sînt răsplătite merită toate aceste eforturi?
Insă oricît de încîntatoare poate fi viaţa de familie, familia cu adevărat fericită este astăzi un caz de excepţie. Desigur, orice familie îşi va avea „înseninările“ şi „înnorările“ ei; nimeni nu este imun faţă de probleme. De pildă neînţelegerile vor tulbura fericirea unui cămin dacă li se îngăduie să persiste. La nervozitate şi iritabilitate mai pot contribui şi alţi factori cum sînt îmbolnăvirile sau presiunile la locul de muncă. Acestea pot genera cuvinte şi acţiuni regretabile, care la rîndul lor, pot duce la resentimente şi, în consecinţă, la relaţii încordate. Astfel problemele, fie mari, fie mici, sînt soarta comună a familiilor din această lume imperfectă în care trăim.
FAMILIILE IN CRIZA
Stilul de viaţă din acest secol al douăzecilea a accentuat atît de mult problemele familiei încît unii îşi exprimă îngrijorarea cu privire la însuşi faptul facă situaţia familială va continua să mai fie unitatea de bază a societăţii. Rata crescîndă a divorţurilor, separările şi relaţiile consensuale şi homosexuale sînt doar cîţiva dintre factorii care inspiră o asemenea îngrijorare.
Cînd atît de multe familii, pe întregul pămînt, se află într-o stare de criză, este logic să ne întrebăm: De ce? De ce, pînă cînd în alte domenii de străduinţe se înregistrează probabil succese, oamenii suferă atît de multe eşecuri pe teren familial? De ce în ciuda faptului că apelează la sfătuitori în domeniul problemelor familiale, la psihologi şi la alte asemenea autorităţi, oamenii nu au găsit totuşi cheia fericirii familiale?
Deşi lucrul acesta nu este ceva de rîs, totuşi cheia problemei se află într-o frază care se rosteşte frecvent cu inima uşoară: „Dacă nu reuşeşti pe nici o cale, atunci urmează instrucţiunile“. Cînd se respectă instrucţiunile, atunci, ca şi în cazul exploatării unei maşini, proasta funcţionare şi defecţiunile pot fi în general evitate. Dar aceasta presupune să consultăm mai întîi instrucţiunile. Oamenii find însă aşa cum sînt, adeseori instrucţiunile sînt consultate abia în ultimă instantă, după ce oamenii „nu au reuşit pe nici o cale“. Unde pot fi ele găsite?
FONDATORUL FAMILIEI
Familia este mult mai complexă decît orice maşină inventată vreodată de vreun om. De aceea, este extrem de neştiinţific să presupunem că ea a venit în existenţă la întîmplare sau printr-un accident, fără intervenţia unui proiectant şi realizator. Oricărui efect îi corespunde o cauză. De aceea scriitorul din secolul întîi a fost în acord cu ştiinţa atunci cînd a declarat: „Orice casă este construită de cineva, dar cel care a construit toate lucrurile este Dumnezeu“. — Evrei 3:4.
Aşadar, viaţa de familie n-a apărut la întîmplare. Ea a avut o cauză. Cîndva, după crearea celui dintîi om, chiar Acela care a cauzat-o, a spus: „Nu este bine pentru om să fie singur. Ii voi face o ajutoare, ca un complement al lui“. Apoi, unindu-i pe părinţii noştri originari prin căsătorie şi în deplin acord cu faptul creării lor ca bărbat şi femeie, „Dumnezeu i-a binecuvîntat şi Dumnezeu le-a zis: ‘Fiţi fecunzi, înmulţiţi-vă, umpleţi pămîntul şi supuneţi-l’“. (Gen. 2:18; 1:27, 28) Astfel, ca realizare a scopului declarat al lui Dumnezeu, a venit în existenţă instituţia familială.
MASURI LUATE IN VEDEREA INDRUMARII SPRE FERICIREA FAMILIALA
Concepe oare Fondatorul familiei ca fiii săi pămînteşti să îşi înveţe rorul în viaţă prin dureroasa metodă a încercării şi a erorii? Sau ne-a dat mijloacele de îndrumare cu privire la modul de funcţionare a celului familiale? După cum ne şi putem aştepta din partea unui Părinte iubitor, el ne-a dat regulile de funcţionare sau „instrucţiunile“ călăuzitoare. Cheia fericirii familiale se află în ‘respectarea’ de către noi a ‘instrucţiunilor’ privitoare la viaţa de familie şi în cultivarea unor bune relaţii cu Autorul ei, cu Cel care ne-a făcut. — Psalm 100:3; 119:1; 128:1, 2.
Cu vreo 3 500 de ani în urmă, Creatorul nostru iubitor a început să se îngrijească de consemnarea directivelor cu privire la viaţa de familie într-un volum alcătuit din cărţi mai mici care tratează amănunţit tema familiei. Prezent astăzi integral sau parţial în peste 1 600 de limbi, acest volum este accesibil realmente tuturor familiilor de pe pămînt. Avînd în vedere incomparabila valoare a conţinutului, este într-adevăr providenţial faptul că este cartea de cea mai largă circulaţie din toată istoria. Această carte este desigur Sfînta Biblie. — 2 Tim. 3:16, 17.
Cînd ne referim la Biblie ca la o carte-sursă de informaţii, cititorul ar putea trage concluzia că avem în vedere învăţăturile bisericilor nominale cu privire la tema familiei. Dar nu aşa stau lucrurile. Chiar şi o examinare superficială va dovedi că bisericile lumeşti ale Creştinătăţii l-au reprezentat fals pe Iehova, Dumnezeul Bibliei şi au anulat Cuvîntul lui din cauza filozofiilor şi tradiţiilor lor omeneşti (Ps. 83:18; Mat. 15:6). Nu din întîmplare, deci, este atît de evidentă ruinarea vieţii de familie în sfera lor de influenţă. Dar reputaţia condamnabilă pe care şi-au făcut-o bisericile nu scade cîtuşi de puţin verosimilitatea Bibliei, măsura în care este demnă de încredere şi caracterul ei practic ca ghid de care avem extrem de mare nevoie în aflarea cheii faricirii familiale.
Biblia este, prin excelenţă, o carte despre viaţa de familie. Cînd ne vorbeşte despre cea dintîi căsătorie, ea ne explică de ce a făcut Dumnezeu sexele şi, prin urmare, scopul sexului şi locul său corespunzător în viaţa familială onorabilă.
In Cuvîntul lui Dumnezeu putem citi de asemenea despre încercările şi bucuriile a nenumărate familii. Relatările despre asemenea familii pot fi de un mare folos pentru noi toţi, atît pentru cei tineri cît şi pentru cei în vîrstă. Cauţi un partener de căsătorie care să fie un tovarăş loial? Atunci va trebui să consulţi sfatul Bibliei cu privire la efectuarea unei bune alegeri şi să te pregăteşti pentru răspunderile legate de căsătorie. Eşti soţ şi cap de familie? Dacă da, atunci vei profita, desigur, de multele exemple biblice excelente de bărbaţi care au avut mult succes într-un asemenea rol. Eşti soţie şi mamă? E de la sine înţeles că ai multe îndatoriri. Biblia îţi va arăta însă cum să găseşti bucurie atunci cînd trebuie să le faci faţă şi cum să-ţi cîştigi laude din partea unei familii care ştie să te aprecieze. Sau poate eşti acel minunat rezultat al uniunii conjugale — un copil? Cum ai putea contribui tu la o atmosferă plină de căldură şi de dragoste în casa voastră? Ti-ar place să ştii? Cuvîntul inspirat al lui Dumnezeu îţi va arăta.
Cuvîntul lui Dumnezeu dă posibilitatea găsirii răspunsurilor la multe probleme ale vieţii, inclusiv la problemele familiale. Fiind „Dumnezeul fericit“, Creatorul tău doreşte ca şi familia ta să fie fericită (1 Tim. 1:11; Prov. 2:6; 3:13, 18). După cum vor arăta relatările care urmează, martorii lui Iehova sînt întotdeauna gata să le ajute altora să găsească acea fericire, împreună cu iubire, bucurie şi pace.