Ce este mileniul?

CUM ESTE PRIVIT? NE PUTEM AŞTEPTA SĂ EXISTE ÎN VIITOR?

„Un timp în cursul căruia se vor realiza în cele din urmă pe pămînt, prin puterea lui Dumnezeu, dorinţele arzătoare ale omului privitoare la pace, la înlăturarea răului, şi la o domnie a dreptăţii.“

În felul acesta descrie Encyclopaedia Britannica învăţătura Biblica privitoare la „perioada de 1 000 de ani, cunoscută sub numele de mileniu.“

Nu-i aşa că ţi-ar place ca o asemenea descriere să devină realitate? Categoric că i-ar place oricui să se bucure de ‘pace, de înlăturarea răului şi de dreptate pe pămînt.’ Dar această perspectivă este oare o parte integrantă a credinţei tale privitoare la mileniu?

Pentru numeroşi oameni ea nu joacă un asemenea rol, căci ei cunosc prea puţine lucruri sau chiar nimic despre mileniu. Afirmaţia aceasta este adevărată cu privire la milioane de oameni care au frecventat biserica, întrucît numeroase religii lasă pur şi simplu nemenţionat acest subiect, de parcă un lucru pe care l-a întrodus Dumnezeu în Biblie ar fi devenit lipsit de interes sau de importanţă.

Însă, după cum am văzut, Cuvîntul lui Dumnezeu leagă mileniul de o descriere a felului în care Iehova va înlătura tristeţea, lacrimile şi moartea. Astfel avem toate motivele de a dori să înţelegem ce spune Iehova Dumnezeu şi ce înseamnă pentru el lucrurile referitoare la mileniu, căci de această înţelegere poate să depindă viitorul nostru şi al familiei noastre.

Ai putea deschide acum Biblia la apocalips, capitolul 20 ca să găseşti cea mai complectă prezentare pe care o face Biblia cu privire la domnia de o mie de ani a lui Cristos. Apostolul Ioan ne împărtăşeşte lucrurile pe care a avut privilegiul să le vadă:

„Am văzut coborînd din cer un înger care avea în mînă cheia abisului şi un lanţ mare. Şi el l-a prins pe balaur, pe şarpele originar, care este Diavolul şi Satan, şi l-a legat pentru o mie de ani. L-a aruncat apoi în abis şi a închis şi a sigilat [abisul] deasupra lui, ca să nu mai inducă în eroare naţiunile pînă se vor sfîrşi cei o mie de ani . . .

„Şi am văzut tronuri şi erau [acolo] şi cei ce şedeau pe ele . . . Ăm văzut chiar şi sufletele celor executaţi cu securea pentru mărturia pe care au depus-o pentru Isus . . . Şi ei au venit la viaţă şi au domnit ca regi împreună cu Cristos timp de o mie de ani . . .

„Dar de îndată ce se vor sfîrşi cei o mie de ani, Satan va fi lăsat liber din temniţa lui şi el va ieşi să inducă în eroare naţiunile din cele patru colţuri ale pămîntului . . . Dar a coborît un foc din cer şi i-a mistuit. Iar Diavolul care i-a indus în eroare a fost aruncat în lacul de foc . . .

Şi i-am văzut pe morţi, mari şi mici, stînd înaintea tronului şi au fost deschise [nişte] suluri . . . Şi oricine nu a fost găsit scris în cartea vieţii a fost aruncat în lacul de foc [moartea a doua].“ — Apoc. 20:1–15.

Astfel, în conformitate cu Biblia, mileniul este o perioadă în care Satan nu va fi liber să–i inducă în eroare pe oameni, în care morţii vor fi înviaţi şi judecaţi, iar omenirea va fi guvernată cu dreptate de către Isus Cristos şi comoştenitorii Lui.

Ai putea totuşi să te întrebi, pe bună dreptate, de ce se aud atît de puţine lucruri în privinţa aceasta în biserici sau în cercurile religioase. Fapt este că dacă te-ai interesa, ai constata că unele religii susţin că mileniul nu este o perioadă literală de o mie de ani, în cursul căreia va domni Cristos. O altă învăţătură obişnuită este aceea că mileniul nu este decît un simbol al domniei lui Cristos, care a început cu aproape două mii de ani în urmă şi care continuă încă. Dar important este ce crezi tu. Noi putem fi ajutaţi foarte mult în înţelegerea acestei probleme de mare importanţă examinînd cu atenţie ceea ce credeau în această privinţă apostolul Ioan şi ceilalţi apostoli, precum şi desfăşurarea evenimentelor de după moartea apostolilor, spre sfîrşitul secolului întîi.

DENATURAREA ADEVĂRURILOR DESPRE REGAT

Cînd citim astăzi Biblia, este uşor să ne dăm seama că regatul lui Dumnezeu era unul dintre lucrurile principale pe care le-a învăţat Isus cînd era cu discipolii săi. De fapt, el şi-a început activitatea cu mesajul: „Căiţi-vă, căci regatul cerurilor s-a apropiat“ (Mat. 4:17; Ioan 18:36). El le-a spus apostolilor săi că va trebui să moară, dar că va fi înviat şi că el le va pregăti un loc în cer (Mat. 16:18, 28-30; Luca 22:28–30; Ioan 14:2, 3). La început apostolii nu l-au înţeles, pentru că îşi imaginau că regatul va fi întemeiat pe pămînt (Ioan 20:9; Fapte 1:6, 7). Dar după ce au primit spiritul sfînt ei au înţeles că Regatul avea să fie în cer. Astfel apostolul Pavel a scris: „Cît despre noi, cetăţenia noastră există în ceruri.“ Pentru a ajunge la viaţa cerească ei trebuiau să moară şi să fie înviaţi într-o stare de creaturi spirituale, căci „carnea şi sîngele nu pot să moştenească regatul lui Dumnezeu.“ — Filip. 3:20; 1 Cor. 15:50.

Dar aceste învăţături clare ale Bibliei s-au întunecat după moartea apostolilor lui Isus. Cum s-a putut întîmpla lucrul acesta? Pavel a spus: „După plecarea mea . . . se vor ridica oameni care vor vorbi lucruri sucite ca să–i atragă pe discipoli după ei“ (Fapt. 20:29, 30). Da, în cursul secolului întîi apostolii exercitaseră o înfluenţă restrictivăa care i-a ajutat pe creştini să păstreze puritatea doctrinelor lor. Dar după ce apostolii au murit cu toţii, a început o mişcare apostatăb (2 Tes. 2:3–8; 1 Tim. 4:1–4). Aceasta a avut o înfluenţă clară asupra lucrurilor care se învăţau cu privire la mileniu. Noi nu ne aflăm în întuneric în privinţa aceasta, căci scrierile care s-au păstrat pînă astăzi, datînd din secolele al doilea şi al treilea, ne ajută să urmărim cum s-au desfăşurat lucrurile.

PUNCTE DE VEDERE SECTARE CU PRIVIRE LA MILENIU

În secolul care a urmat după moartea apostolului Ioan s-a promovat punctul de vedere că Cristos va domni pe pămînt timp de un mileniu, probabil în Ierusalimul reconstruit. Istoricul J. Mosheim este de părere că această idee se poate să fi apărut din fuziunea sau contopirea speranţelor creştine legate de „regatul ceresc al Salvatorului nostru“ cu o speranţă iudaică predominantă, referitoare la „un regat pămîntesc al lui Mesia.“ În Asia Minor a apărut secta montaniştilor care învăţa că Isus avea să domnească aici, în Phrygia. Ei, ca şi alţii, învăţau că urma să aibă loc multe lucruri fantastice atunci cînd Cristos şi comoştenitorii lui aveau să domnească pe pămînt, în decursul mileniului. Spre exemplu, se presupunea că domnitorii aceştia aveau să se bucure de tot felul de plăceri senzuale, inclusiv de acelea ale unirii sexuale. Ei aveau să trăiască în corpuri materiale „de o incomparabilă superioritate faţă de ale noastre, şi eterice“c. Asemenea concepţii extreme au ajuns să fie considerate tipice pentru cei care credeau în mileniu. Drept urmare, ‘întreaga doctrină a mileniului şi-a pierdut reputaţia,’ ne comunică Dr. A. Neander.

Un al doilea punct de vedere asupra mileniului n-a făcut decît să sporească şi mai mult confuzia. Potrivit lui, „mia de ani“ era doar simbolică. Probabil că promotorul cel mai influent al acestei învăţături a fost teologul catolic Augustin. Astfel, Encyclopaedia Britannica ne spune:

„După convertirea sa la creştinism, Augustin, un fost „bon-vivant“d a pledat în mod consecvent în favoarea unui stil de viaţă de renunţare la lume şi ascetic. De fapt deziluziile sale în privinţa valorilor lumeşti erau mult mai profunde decît ale milenarienilor [sau ale chiliaştilor], pentru că el respingea, sub motivul că sînt carnale, orice aşteptări privitoare la o lume reînnoită şi purificată de care puteau aştepta să se bucure credincioşii.“

Lucrarea New Catholic Encyclopedia ne informează că Augustin „a avansat teoria că mileniul în realitate a început odată cu naşterea lui Cristos.“ Faptul că nu ai auzit multe despre mileniu se explică probabil tocmai prin această desfăşurare a lucrurilor, căci acum Biserica catolică susţine că „domnia de o mie de ani a lui Isus (este) un simbol al întregii perioade de viaţă a Bisericii . . . Înlănţuirea lui Satan în cursul aceleaşi perioade are semnificaţia că influenţa lui Satan a scăzut considerabil.“

Aceste puncte de vedere sectare contradictorii au contribuit la stăvilirea interesului faţă de mileniu. Dar pentru că problema aceasta poate implica însuşi viitorul nostru, să examinăm aceste două puncte de vedere cu privire la mileniu şi să stabilim ce ar trebui să credem, bazaţi fiind pe cuvîntul lui Dumnezeu.

UNDE ŞI CÎND?

Multe biserici învaţă că Cristos se va reîntoarce în carne, idee asemănătoare celei din secolul al doilea care afirmă că Isus şi regii-Preoţi asociaţi cu el vor domni în carne pe pămînt, în cursul mileniului. Dar însuşi Isus a zis: „Încă puţin şi lumea nu mă va mai vedea dar voi [cei pentru care s-a dus să le pregătească un loc în cer] mă veţi vedea, pentru că eu trăiesc şi voi veţi trăi“ (Ioan 14:2, 3, 18, 19). Prin urmare, Isus a arătat că el va domni în cer. Aşa trebuie să înţelegem cînd citim capitolul 20 din Apocalips? Da, căci Biblia nu se contrazice.

Argumentînd împotriva domniei mileniale pe pămînt, în carne, lucrarea lui Hasting: Encyclopaedia of Religion and Ethics (Enciclopedia religiei şi eticii) explică:

„În această relatare [din Apocalips 20] noua particularitate este domnia martirilor împreună cu Cristos, . . . Nu se spune că această domnie va fi pe pămînt şi nu se spune nici că întîia înviere va fi o înviere în corp . . . Dacă martirii restabiliţi la viaţă sînt sfinţii care locuiesc în Ierusalim şi care sînt atacaţi de către Gog şi Magog, atunci este curios faptul că Cristos [împreună cu care domnesc ei] nu îi contraatacă pe duşmanii aceia. Nimicirea lor vine din cer.“ — Vol. V, p. 387.

Nu-i aşa că faptul acesta concordă cu ceea ce am văzut deja din Biblie cu privire la Isus şi la comoştenitorii săi care domnesc în regatul ceresc? Biblia nu ne spune că asemenea „participanţi la chemarea cerească“ vor primi vreodată, fie măcar pentru cei o mie de ani, corpuri omeneşti (Evr. 3:1). În schimb, ea arată limpede că creştinii unşi de spirit vor fi „înviaţi în corp spiritual“ ca şi Isus Cristos pentru a intra chiar în cer. — 1 Cor. 15:42–49; Evr. 9:24.

Întrucît cei care moştenesc Regatul se duc în ceruri, toate fanteziile sectare despre Isus şi despre „sfinţii“ care domnesc în carne, din Ierusalimul pămîntesc sau din Phrygia, şi care se dedau la plăcerile senzuale ale cărnii, sînt pur şi simplu neîntemeiate.

Se pare că aceste puncte de vedere sînt denaturări care au ca punct de plecare două învăţături biblice: (1) Regatul este un guvern ceresc alcătuit din Isus, apostolii şi alţii care vor fi înviaţi în cer la „prima înviere“ (Apoc. 20:6) (2) Sub guvernul ceresc, pe pămîntul curăţat de cei răi vor fi readuse stările paşnice de paradis, de care se vor bucura servii omeneşti sau pămînteşti ai lui Dumnezeu. — Luca 23:43; Apoc. 19:11–20:3; 22:1, 2, 17.

Observaţi că partea a doua a acestei desfăşurări de evenimente nu a avut încă loc. Aceasta vă face, fireşte, să deduceţi că mileniul se află încă în viitor, nu-i aşa?

Aşa cum am văzut, unii spun că mileniul nu este o perioadă de timp reală, de o mie de ani literală, ci că este o perioadă lungă şi nedefinită care a început probabil încă de secole. Poate fi corectă această afirmaţie? Este adevărat că unele perioade de timp menţionate în cartea Apocalips sînt figurative sau simbolice, căci mesajul cărţii a fost prezentat în numeroase „semne (Apoc. 1:1, 4; 2:10). Dar există oare motive de a crede că cei „o mie de ani“ sînt simbolici?

În capitolul şapte al cărţii Apocalips apostolul pune în contrast numărul fixat al celor care domnesc împreună cu Cristos 144 000 cu numărul mult mai mare al celor care supravieţuiesc „necazul cel mare.“ Cum procedează Ioan? El numeşte grupul din urmă drept „o mare mulţime pe care nu putea nimeni s-o numere“ (Apoc. 7:4, 9). Mai tîrziu, el se referă din nou la numărul definit de „o sută patruzeci şi patru de mii“ (Apoc. 14:3). În mod asemănător, în Apocalips 20:8, Ioan spune că numărul mare şi nedefinit de persoane care se vor răscula la sfîrşitul mileniului „este ca nisipul mării.“ De asemenea în Apocalips 20, apostolul Ioan nu întrebuinţează nici pluralul de „mii“ care este utilizat în alte locuri pentru a indica un număr mare şi probabil nedefinit (Apoc. 5:11; Dan. 7:10; 1 Sam. 18:7; Ps. 68:17; 119:72). Astfel se pare că nu există motive serioase de a trage concluzia că expresia „o mie de ani“ din capitolul 20 al Apocalipsei, se referă la o perioadă lungă dar nedefinită. Mai degrabă Ioan utilizează termenul acesta într-un fel care indică o perioadă de timp precisă — „o mie de ani.“ — Apoc. 20:6.

Dar putem noi fi totuşi siguri de lungimea acelei perioade precise de timp? Considerînd că Apocalipsa se ocupă de iudeii care trăiau pe la sfîrşitul secolului întîi, J. J. Wettstein pretindea că mileniul a fost de fapt cei cincizeci de ani care s-au scurs de la moartea împăratului Domiţian (în 96 e.n.) pînă la războiul iudaic din timpul domniei lui Hadrian. O altă idee a fost aceea că o zi reprezenta un an. Potrivit acestui punct de vedere, pornind de la faptul că un an lunar avea 360 de zile, mileniul trebuia să fie o perioadă de timp de 360 000 de ani (360x1.000). Privitor la asemenea interpretări, profesorul A. T. Robertson scria: „S-au propus tot soiul de teorii, dar nici una dintre ele nu a satisfăcut pe deplin.“

Astfel modul cel mai direct de abordare a acestei probleme este acela de a accepta cuvintele lui Ioan aşa cum sună ele în realitate — şi anume o mie de ani. Mulţi au văzut în această cifră un timp potrivit de domnie pentru Isus Cristos, pe care Biblia îl numeşte „Domn al sabatului“ (Mat. 12:8). Mia de ani ar fi astfel ca o odihnă de sabat după circa şase mii de ani în care scena terestră a fost dominată de imperfecţiunea omenească. — 2 Petr. 3:8.

Ioan însuşi arată că mileniul urmează după războiul pe care îl poartă Cristos cu succes şi triumfător împotriva tuturor duşmanilor lui pămînteşti (Apoc. 19:11–21). Întrucît acest lucru încă nu a avut loc noi putem fi sigur că mileniul urmează să vină de acum înainte. Împlinirea profeţiei biblice în zilele noastre ne dovedeşte că Isus va purta în curînd război împotriva duşmanilor pămînteşti ai lui Dumnezeu şi-i va nimici, potrivit descrierii propriilor cuvinte profetice ale lui Isus. — Mat. 24:3–22.

Toate dovezile biblice şi istorice arată că ne aflăm în zilele din urmă ale acestui sistem rău de lucruri şi ne oferă o bază fermă de a ne aştepta ca mileniul păcii să înceapă într-un viitor apropiat (2 Tim. 3:1–5). Cum va arăta atunci pămîntul?

[Note de subsol]