Eşti tu un supus loial al guvernului lui Dumnezeu?

 1. Ce fel de guvern crezi că şi-ar dori toţi oamenii să aibă peste ei?

DACĂ ar exista astăzi pe pămînt o naţiune capabilă să–i elibereze total de boli pe cetăţenii ei, să îi vindece de starea lor pe infirmi, să le redea orbilor vederea şi surzilor auzul, ba să–i readucă la viaţă chiar şi pe morţii ei, nu ar fi oare de lăudat guvernul acelei ţări pentru asemenea remarcabile realizări? Şi nu ar face oare fiecare om de pe pămînt, fără întîrziere, tot ce i-ar sta în putinţă pentru a–şi asigura un loc printre supuşii acelui guvern? Poate că aşa înclini să crezi. Dar istoria arată că numeroşi oameni au dat dovadă de o înclinaţie contrară.

2, 3. Ce i-a determinat pe conducătorii iudeii din secolul întîi precum şi pe supuşii lor, să-l respingă pe regele lui Dumnezeu?

² Meditează puţin asupra situaţiei din secolul întîi, cînd Isus Cristos, regele numit dar neinstalat al guvernului lui Dumnezeu, a fost autorul tocmai al unor asemenea remarcabile realizări. Cum l-au primit oamenii? Ei s-au lăsat cu uşurinţă influenţaţi de către conducătorii iudei, iar părerile lor erau împărţite cu privire la problema: faţă de cine să–şi manifeste devotamentul. Iar fruntaşii iudei erau mult mai preocupaţi de salvarea propriilor lor locuri şi poziţii într-o guvernare omenească, decît să urmărească cele mai bune interese ale poporului. În acest sens Biblia arată:

„Preoţii de frunte şi fariseii s-au întrunit în Sanhedrin şi au zis: ‘Ce vom face, căci omul acesta [Isus Cristos] înfăptuieşte multe semne? Dacă îl lăsăm în voia lui, atunci îşi vor pune toţi încrederea în el, vor veni romanii şi vor face să dispară atît locul cît şi naţiunea noastră.’ Dar unul dintre ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu ştiţi absolut nimic şi nu vă gîndiţi că este în folosul vostru să moară un singur om în favoarea poporului şi să nu fie distrusă întreaga naţiune’ . . . Din ziua aceea ei se sfătuiau să-l ucidă.“ — Ioan 11:47–53.

3 Conducătorii iudei nu s-au făcut vinovaţi numai prin faptul că au permis ca interesele lor egoiste să–i împiedice să se supună guvernului lui Dumnezeu. Egoismul lor i-a determinat să influenţeze totodată şi poporul la acţiunea de a-l respinge pe Isus. Biblia spune că atunci cînd guvernatorul roman Pontius Pilat i l-a prezentat pe Isus cu cuvintele: „Iată–l pe regele vostru!“ poporul a strigat: „‘Înlătură–l! Înlătură–l! Pironeşte-l pe stîlp!’ Pilat a zis: ‘Să–l prironesc pe stîlp pe regele vostru?’ Preoţii de frunte au răspuns: ‘Noi nu avem nici un rege afară de Cezar.’“ — Ioan 19:14, 15.

 4. În faţa cărei alegeri se află astăzi fiecare din noi?

⁴ Fie că eşti sau nu conştient de faptul acesta, astăzi te afli şi tu în faţa aceleiaşi alegeri. Ea constă în aceea de a fi sau un supus loial al guvernului lui Dumnezeu, sau să te situezi de partea celor care se opun stăpînirii lui. Faptul că Isus Cristos şi cei care domnesc împreună cu el se află în ceruri, nu face ca ei să fie mai puţin reali. Dovada pe care o avem în acest sens este covîrşitoare: Cristos a fost înviat din morţi, iar acum el, împreună cu asociaţii săi la guvernare, va acţiona la porunca lui Dumnezeu în vederea înlăturării tuturor guvernelor pămînteşti şi a sprijinitorilor lor (Dan. 2:44; 2 Tes. 1:6–9; Apoc. 2:26, 27). Aşadar, care este alegerea ta? Una în favoarea stăpînirii exercitate de oameni sau în favoarea guvernului lui Dumnezeu?

CUNOŞTINŢA NECESARĂ PENTRU A DEVENI UN SUPUS

 5. Care este una dintre pretenţiile pe care le are faţă de străini un guvern, ca să le poată acorda cetăţenia?

⁵ Nu este de loc de ajuns să ridici mîna şi să spui: „Vreau să fiu un supus al guvernului lui Dumnezeu.“ Fireşte că ni se pretinde mai mult decît atîta. Spre exemplu, dacă un străin doreşte să devină un cetăţean al Statelor Unite ale Americii, va trebui să satisfacă mai multe pretenţii. În acest sens The World Book Encyclopedia explică: „Străinul este cercetat şi chestionat de către funcţionarii de la Imigration and Naturalization Service . . . El trebuie să demonstreze că citeşte, scrie şi vorbeşte cu uşurinţă engleza . . . Străinul trebuie să dovedească şi faptul că posedă unele cunoştinţe privitoare la istoria precum şi la forma de guvernămînt a Statelor Unite.“ — Ediţia 1973, vol. 14, p. 52.

 6. Ce „limbă“ trebuie să învăţăm în vederea calificării noastre pentru a fi supuşi ai regatului lui Dumnezeu?

⁶ Ca să te califici ca supus al guvernului lui Dumnezeu, trebuie să îndeplineşti, în acelaşi fel, anumite pretenţii. Înainde de toate trebuie să înveţi „limba“ celor care vor trăi sub stăpînirea regatului lui Dumnezeu. În Cuvîntul său, Biblia, Iehova spune: „Căci atunci voi schimba [limba] popoarelor într-o limbă curată, pentru ca ele să cheme, toate, numele lui Iehova, ca să–i servească umăr la umăr“ (Ţefania 3:9). Această „limba curată“ este adevărul lui Dumnezeu, pe care îl învăţăm din Biblie, îndeosebi acela privitor la Regatul său care va aduce pace pe pămînt. Isus şi discipolii săi au vorbit această „limbă curată“ atunci cînd au fost pe pămînt. Ei au depus mărturie cu privire la adevărul despre Regat, punînd pe primul plan acel mesaj. Cei care doresc să devină astăzi supuşi ai regatului lui Dumnezeu, trebuie să facă acelaşi lucru. — Ioan 18:36; Luca 8:1; 10:8–11.

 7. Enumeră unele întrebări la care ar trebui să ştie să răspundă un supus al guvernului lui Dumnezeu? Tu ştii să răspunzi la ele?

⁷ În plus, ca să te califici ca supus al regatului lui Dumnezeu, trebuie să cunoşti cîte ceva despre istoria acestui regat şi despre domnitorii lui. Ai putea dovedi că posezi asemenea cunoştinţe răspunzînd la întrebări ca acestea: Cînd a făcut Dumnezeu primele demersuri privitoare la guvernul regatului său? Care au fost unii dintre servii precreştini ai lui Iehova, care şi-au aţintit privirile spre favoarea de a fi supuşi ai guvernului drept al lui Dumnezeu? Ai putea să–i enumeri pe cîţiva dintre cei amintiţi cu numele în Biblie şi care au dovedit că sînt corespunzători pentru poziţia de domnitori asociaţi cu Cristos? Ce a făcut ei pentru a–şi dovedi loialitatea? Cum a satisfăcut Isus cerinţele pentru a fi rege? Ce stări vor exista sub domnia Regatului lui Dumnezeu, stări prin care se va manifesta iubirea lui faţă de omenire? Cunoaşterea unor asemenea lucruri este de o importanţă vitală, căci în rugăciunea adresată Tatălui său, Isus a zis: „Aceasta înseamnă viaţă veşnică, să asimileze cunoştinţă despre tine, singurul Dumnezeu adevărat şi despre Cel pe care l-ai trimis tu, Isus Cristos.“ — Ioan 17:3.

SE CERE O CONDUITĂ CORECTĂ

 8. Care este o altă cerinţă pe care le-o impune un guvern străinilor, pentru a putea obţine cetăţenia?

⁸ Aşa cum pentru a deveni cetăţeni ai unor ţări conduse de guverne omeneşti există şi alte pretenţii, tot la fel există şi pentru a deveni supuşi ai regatului lui Dumnezeu. The World Book Encyclopedia mai spune şi lucrul următor despre cineva căruia i se cere să corespundă pretenţiilor pentru a deveni cetăţean al S.U.A.: „Respectivul trebuie să aibă un bun caracter moral . . . Legea declară că un străin nu dă dovadă de un bun caracter moral în cazul că este beţiv, că a comis adulter, că are mai mult decît o singură soţie, că îşi cîştigă existenţa prin jocuri de noroc,“ şi aşa mai departe. Cei care vor să corespundă pretenţiilor pentru a deveni supuşi ai guvernului lui Dumnezeu este necesar, tot la fel, să satisfacă cerinţele morale. Acestea sînt expuse în Biblie.

 9. Căror exigenţe sau cerinţe morale trebuie să corespundă cineva pentru a obţine calificarea de supus al guvernului lui Dumnezeu?

⁹ Un viitor supus al Regatului trebuie, de pildă, să aplice în viaţa sa ceea ce spune Biblia cu privire la cinste. El nu poate să fie mincinos sau hoţ (Efes. 4:25, 28; Apoc. 21:8). El trebuie să respecte totodată şi interdicţia consemnată în Biblie împotriva beţiei (Efes. 5:18; 1 Petr. 4:3, 4). Apoi, asemenea practici cum sînt curvia, adulterul, homosexualitatea, constituie violare a cerinţelor lui Dumnezeu şi îi descalifică pe cei care le practică, de a mai putea deveni supuşi care să trăiască sub regatul lui Dumnezeu (1 Cor. 6:18; Evr. 13:4; Rom. 1:24–27). Dar persoanele care s-au angajat în asemenea practici dar le-au abandonat, nu sînt descalificate din cauza modului lor de viaţă imoral de odinioară (1 Cor. 6:9–11). Ceea ce trebuie reţinut este faptul că Dumnezeu nu va tolera încălcarea intenţionată, voită, a legilor sale; cei care doresc să se califice pentru a fi supuşi ai guvernului său, trebuie să se conformeze exigenţelor morale consemnate în Cuvîntul său.

10. Ce aranjament de conducere sau îndrumare trebuie să respecte supuşii guvernului lui Dumnezeu?

¹⁰ Aceasta înseamnă să cei care vor trăi sub regatul lui Dumnezeu trebuie să se conformeze în mod voluntar lucrurilor pe care le spune Cuvîntul lui Dumnezeu. Dar se cere şi mai mult decît atîta. Ei mai trebuie să arate respect faţă de sfaturile şi deciziile celor pe care Dumnezeu îi pune în poziţii de răspundere înăuntrul adunării creştine. Ei nu pot fi oameni care să–şi urmeze propria lor cale, neluînd în seamă îndrumarea primită din partea „sclavului fidel şi judicios,“ căruia Cristos i-e încredinţat supra vegherea intereselor pămînteşti ale Regatului său (Mat. 24:45). Apostolul Petru a scris despre persoanele care dispreţuiau autoritatea, acuzîndu-le că sînt „cei care urmăresc carnea cu dorinţa de-a o păta şi care dispreţuiesc domnia.“ În continuarea descrierii sale, apostolul spune: „Indrăzneţi, încăpăţînaţi, nu tremură în faţa celor glorioşi (cei cărora li s-a încredinţat supravegherea în adunarea lui Dumnezeu], ci vorbesc în mod injurios.“ — 2 Petr. 2:10.

11. (a) Ce porunci ale Regelui lui Dumnezeu este necesar să asculte toţi supuşii Regatului? (b) Cum sînt urmate aceste porunci? De ce este atît de importantă respectarea lor?

¹¹ Dar supuşilor guvernului lui Dumnezeu li se pretinde totuşi mai mult decît doar să se reţină de la un mod de viaţă lipsit de respect şi imoral. Mai trebuie totodată ca ei să aibă iniţiativa săvîrşirii unor fapte bune în interesul altora. E necesar ca ei să trăiască în conformitate cu regula divină dată de către Regele Isus Cristos: „De aceea, tot ce doriţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel“ (Mat. 7:12). Isus Cristos a oferit o pildă de iubire faţă de alţi pînă acolo să şi-a dat chiar viaţa pentru omenire. De aceea el le-a poruncit discipolilor săi: „Iubiţi-vă unii pe alţii aşa cum v-am iubit eu“ (Ioan 13:34; 1 Ioan 3:16). Viaţa va fi o adevărată desfătare sub domnia Regatului datorită tocmai acestei iubiri gata de sacrificiu cît şi datorită interesului faţă de alţii. Te califică oare propria ta conduită în direcţia săvîrşirii unor fapte bune în interesul altora?

DUMNEZEU PRETINDE UN SPRIJIN LOIAL

12. Ce altă pretenţie mai are un guvern de la străini pentru a le putea acorda acestora cetăţenia?

¹² Nu ar trebui să pară surprinzător faptul că Dumnezeu le pretinde supuşilor lui să acorde un sprijin loial Regatului său, căci şi guvernele omeneşti fac acelaşi lucru. The World Book Encyclopedia, vorbind despre străinul care doreşte să devină cetăţean al Statelor Unite, mai adaugă: „El trebuie să promită solemn că va sprijini şi va apăra Constituţie şi Statele Unite, dacă e nevoie, chiar şi cu armele.“ În plus, el trebuie să renunţe, „sub prestare de jurămînt, la toate titlurile şi la orice loialitate sau devotament faţă de oricare altă ţară.“ Dar în ce fel pretinde Dumnezeu oamenilor să sprijine în mod loial regatul său?

13. De unde rezultă că ar fi greşit pentru creştini să lupte cu arme fizice pentru guvernul lui Dumnezeu?

¹³ Nu luînd armele fizice sau carnale pentru a lupta în favoarea Regatului. Isus a explicat următoarele în faţa guvernatorului roman Pontius Pilat: „Regatul meu nu face parte din lumea aceasta. Dacă regatul meu ar face parte din lumea aceasta, servitorii mei ar fi luptat ca să nu fiu dat în mîinile iudeilor. Dar acum regatul meu nu este de aici“ (Ioan 18:36). Ceva mai devreme, cînd Petru a încercat să-l apere pe Stăpînul său, Isus i-a zis: „Pune sabia la locul ei, căci toţi aceia care apucă sabia vor pieri de sabie. Sau crezi că nu pot face apel la Tatăl meu ca să–mi pună la dispoziţie chiar în clipa aceasta mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?“ (Mat. 26:52, 53). Creştinii nu vor participa la nimicirea duşmanilor lui Dumnezeu; aceasta va fi opera armatelor cereşti ale lui Dumnezeu. Biblia arată că într-adevăr creştinii nu se vor angaja în războaie fizice, carnale. — Compară cu 2 Cor. 10:3–5; 2 Tim. 2:24.

14. (a) Ce lucrare le pretinde Dumnezeu supuşilor regatului său să facă? (b) Prin ce trebuie să–şi dovedească ei dedicarea lor lui Dumnezeu?

¹⁴ În schimb, Dumnezeu le pretinde servilor săi pămînteşti să fie purtători de cuvînt în interesul guvernului său — apărători sau proclamatori ai Regatului. Astfel, ‘cu gura ei fac o declaraţie publică în vederea salvării’ (Rom. 10:10). Apoi, Dumnezeu le pretinde supuşilor săi dedicare şi devotament faţă de el. Isus Cristos s-a prezentat să facă voia lui Dumnezeu şi a fost botezat pentru a simboliza faptul acesta (Mat. 3:16, 17; Evrei 10:5–10). Creştinii trebuie să acţioneze în acelaşi fel. După ce asimilează cunoştinţa necesară şi după ce se conformează cerinţelor morale ale lui Iehova, ei trebuie să îşi consacre sau să îşi dedice lui Dumnezeu viaţa şi să simbolizeze lucrul acesta prin botez. Apoi este necesar ca ei să participe din toată inima la marea operă de înştiinţare pe care Iehova vrea să o vadă înfăptuită.

15, 16. (a) Care a fost lucrarea iniţială a lui Isus pe pămînt? Cum le-a arătat el discipolilor săi că aceasta trebuia să fie şi pentru ei principala lor activitate? (b) Unde trebuia vizitaţi oamenii, pentru a putea fi respectate indicaţiile lui Isus?

¹⁵ Voinţa lui Iehova este ca fiecare om de pe pămînt să ştie ce este regatul său şi cum va rezolva el problemele omenirii. Acel guvern este scump inimii lui Dumnezeu, fiindcă el constituie mijlocul prin care va curăţa numele său de toate ocările nedrepte şi prin care va aduce binecuvîntări poporului său. În acest sens, Biblia spune următoarele despre activitatea iniţială a Fiului său, cînd a fost pe pămînt: „Isus a trecut prin toate oraşele şi satele . . . predicînd vestea bună a regatului“ (Mat. 9:35). Iar cu o altă ocazie, Isus a zis: „Trebuie să le declar şi altor oraşe vestea bună a regatului, căci pentru aceasta am fost trimis.“ — Luca 4:43.

¹⁶ Isus i-a instruit pe continuatorii săi să facă aceeaşi lucrare. Mai întîi el i-a trimis pe cei doisprezece apostoli poruncindu-le: „Pe drum predicaţi, zicînd: ‘Regatul cerurilor s-a apropiat.’ . . . În oricare oraş sau sat veţi intra, căutaţi-i acolo pe cei merituoşi [demni] şi rămîneţi acolo pînă la plecarea voastră. Cînd intraţi într-o casă, salutaţi-l pe stăpînul ei; iar dacă acea casă este demnă, pacea pe care i-o doriţi, să fie peste ea“ (Mat. 10:5–14). Pentru a respecta aceste indicaţii, apostolii îi vizitau pe oameni în casele lor şi rămîneau la cei „merituoşi“ (demni) împărtăşindu-le mesajul Regatului. Mai tîrziu Isus le-a dat instrucţiuni celor şaptezeci de discipoli ai săi: „Oriunde veţi intra într-un oraş şi veţi fi primiţi, . . . continuaţi să le spuneţi: ‘Regatul lui Dumnezeu s-a apropiat de voi’“ (Luca 10:1–11). Într-adevăr, Isus şi-a trimis continuatorii să se preocupe de „afacerile“ Regatului.

17. (a) De ce a pretins curaj predicarea Regatului în primul secol? (b) Cum au dat dovadă de curaj creştinii de la început, în înfăptuirea lucrării de predicare?

¹⁷ Participarea la această activitate pretindea un adevărat curaj. Isus a fost ucis la instigaţia potrivnicilor Regatului şi după cîtva timp au fost ucişi şi continuatorii săi Ştefan şi apostolul Iacob (Fapt. 7:54–60; 12:2). Totuşi cei care l-au urmat pe Isus nu s-au lăsat înspăimîntaţi. Chiar şi după ce apostolii au fost biciuiţi, Biblia spune că ei „continuau fără întrerupere să înveţe şi să declare în fiecare zi în templu şi din casă în casă vestea bună despre Cristos Isus (Fapte 5:42). Cu ani mai tîrziu, o gloată de mitocani din Tesalonic i-au acuzat pe Pavel şi pe însoţitorii lui în felul următor: „Oamenii aceştia acţionează în opoziţie cu decretele Cezarului, spunînd că există un alt rege: Isus“ (Fapt. 17:7). Dar acea persecuţie nu le-a putut opri activitatea de predicare. Scripturile arată că Pavel nu şi-a întrerupt efortul de a ‘declara vestea bună.’ El a continuat „să înveţe . . . în public şi din casă în casă,“ punîndu-le o mărturie amănunţită iudeilor precum şi altora care simţeau necesitatea de-a ajunge la căinţă. — Fapt. 20:20, 21.

CARE ESTE POZIŢIA TA?

18, 19. (a) Ce dorinţă a lui Dumnezeu trebuie îndeplinită în prezent? (b) Reamintirea căror lucruri ne poate ajuta să participăm la lucrarea de predicare a Regatului?

¹⁸ Astăzi nevoia de a avea curaj pentru a fi un apărător al Regatului nu este mai mică decît atunci. Opoziţia faţă de mesajul Regatului este în toate privinţele tot atît de mare cît era şi în secolul întîi. Astfel, se ridică întrebarea: Care este poziţia ta? Îi vei da tu un sprijin loial regatului lui Dumnezeu? Dorinţa sa este să fie depusă o mare mărturie despre Regat înainte de a veni sfîrşitul. Vei participa tu la această mărturie? — Mat. 24:14.

¹⁹ S-ar putea să constaţi că este greu să iei iniţiativa de a le vorbi altora despre guvernul lui Dumnezeu. Dar o poţi totuşi face. Şi făcînd lucrul acesta, îţi vei dovedi iubirea faţă de Iehova (1 Ioan 5:3). Adu–ţi aminte că Dumnezeu i-a încredinţat lui Avraam o grea misiune, şi anume aceea de a-l aduce jertfă pe propriul său fiu. Cînd Avraam şi-a dovedit pe deplin ascultarea, Dumnezeu l-a oprit să aducă jertfa cerută spunîndu-i: „Căci acum ştiu că te temi de Dumnezeu.“ Da, ascultarea lui Avraam a fost dovada că el avea o încredere implicită în Iehova (Gen. 22:12; Evr. 11:17–19). Tot astfel, prin predicarea noastră zeloasă a mesajului Regatului, noi îi dovedim lui Dumnezeu sprijinul nostru loial acordat guvernului său, sprijin pe care el îl pretinde supuşilor săi. În acelaşi timp noi dăm dovadă de iubire şi de interes faţă de oameni, întrucît singura cale de scăpare pentru ei din foarte apropiatul „mare necaz“ este auzirea mesajului urmată de acţiuni corespunzătoare lui. — Mat. 24:21; 1 Ioan 2:17.

20. Cum ne poate ajuta exemplul lui Moise să adoptăm o atitudine înţeleaptă în legătură cu cerinţele morale ale lui Dumnezeu?

²⁰ Sprijinul nostru loial acordat guvernului lui Dumnezeu se mai poate dovedi şi prin aderarea noastră la cerinţele morale ale lui Dumnezeu. Pe ce poziţie te situezi în această privinţă? S-ar putea ca unii să–şi pună pe primul plan dorinţa de-a–şi plăcea lor înşile, făcînd ceea ce le convine. Şi e drept că se poate găsi un fel de plăcere în alergarea alături de mulţimea care se angajează într-un mod de viaţă imoral şi orientat spre plăceri. Dar plăcerea nu e decît temporară. Moise a evitat cu înţelepciune o asemenea cale. „Prin credinţă Moise, cînd s-a maturizat, a refuzat să fie numit fiul fiicei lui Faraon, preferînd să fie rău tratat, alături de poporul lui Dumnezeu, decît să se bucure de plăcerile temporare ale păcatului, . . . căci el privea cu atenţie spre răsplată“ (Evr. 11:24–26). Această răsplată echivalează cu tot ce poate fi mai important pentru noi. Constă ea, oare, în simpla satisfacere a înclinaţiilor noastre egoiste? Sau constă în înfăptuirea lucrurilor care îl satisfac pe Creatorul nostru şi care servesc interesele guvernului său regal?

21. (a) Cum a ilustrat Isus alegerea pe care sîntem nevoiţi să o facem cu toţii? Ce alegere eşti tu decis să faci?

²¹ Într-adevăr, nu există decît două posibilităţi de alegere. Cristos a comparat lucrul acesta cu alegerea uneia dintre două căi sau drumuri. Unul dintre cele două drumuri e „larg şi încăpător.“ Călătorul îşi poate permite pe acest drum libertatea de a face ‘cum îl taie capul.’ Celălalt drum însă, este „strîmt.“ Celor care se află pe drumul acesta li se pretinde să adere la îndrumarea lui Dumnezeu. Isus a făcut observaţia că majoritatea o apucă pe drumul cel larg şi doar puţini se îndreaptă pe cel îngust. Pe care dintre acestea îl vei alege? Înainte de a te decide, adu–ţi aminte că drumul cel larg va duce brusc la un sfîrşit prin moarte — la distrugere! Dimpotrivă, drumul îngust va duce în noul sistem al lui Dumnezeu în care vei putea trăi pentru totdeauna ca supus loial al Regatului (Mat. 7:13, 14). Alegerea depinde, astfel, numai de tine! Care va fi alegerea ta?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 24]

Cînd Petru a vrut să apăre pe domnul lui, Isus i-a zis: „Pune sabia la locul ei“. Supuşii loiali ai regatului lui Dumnezeu nu particip azi la războaiele literal.