Folosiţi orice formă de rugăciune şi de implorare

„Cu orice formă de rugăciune şi de implorare . . . continuaţi să vă rugaţi în orice ocazie în spirit. În scopul acesta vegheaţi cu toată perseverenţa şi adresînd rugăciuni pentru toţi cei sfinţi.“ — Efeseni 6:18.

 1. (a) În ce fel dorim să ni-l închipuim pe Iehova Dumnezeu cînd ne adresăm lui în rugăciune? (b) Care sînt cele patru forme principale de rugăciune?

CREATORUL, Iehova Dumnezeu, nu este cîtuşi de puţin o simplă Primă Cauză impersonală, ci o persoană reală, capabilă de sentimente. El poate vedea şi auzi. Noi dorim întotdeaună să ni-l închipuim în felul acesta, atunci cînd ne apropiem de el în rugăciune. Cuvîntul lui Dumnezeu ne sfătuieşte să procedăm astfel „cu orice formă de rugăciune şi de implorare“ (Efes. 6:18). Ce include aceasta? Există patru forme principale de rugăciune: lauda, mulţumirea, cererea şi implorarea.

SĂ–L LĂUDĂM PE DUMNEZEU ÎN RUGĂCIUNE

 2, 3. Care este cea mai distinsă şi mai înflăcărată formă de rugăciune şi care sînt cîteva din motivele pentru care ea i se cuvine lui Iehova Dumnezeu.

² Lauda este o formă de rugăciune distinsă şi înflăcărată. Ea se cuvine Creatorului datorită calităţilor şi meritelor lui. Ca „Stăpîn Suveran Iehova,“ el este fără egal în ce priveşte autoritatea (2 Sam. 7:28). Neavînd nici început, . . . nici sfîrşit, Iehova Dumnezeu este „Rege al eternităţii,“ fără asemuire (1 Tim. 1:17). El este o persoană atît de măreaţă încît nici un om nu poate să-l vadă şi totuşi să trăiască (Ex. 33:20). Cel Preaînalt este fără egal, cu o putere şi o înţelepciune fără margini, întru totul drept şi personificarea iubirii neegoiste (Deut. 32:4; Iov 37:23; Rom. 11:33; 1 Ioan 4:8). El a făcut toate lucrurile şi stăpîneşte tot universul (Gen. 1:31; Ps. 50:10). El este fără egal în ce priveşte numele şi renumele său. Numai el poate spune pe drept cuvînt: „VOI DOVEDI CĂ SÎNT.“ Numai el are numele de Iehova, care semnifică: „El face să devină“ (Ex. 3:14; 6:3). Numai el poate afirma pe drept cuvînt: „Cu cine mă veţi asemăna voi, sau egalul cui mă veţi face, sau cu cine mă veţi compara, ca să mă potrivesc cu el?“ „Eu sînt Cel Divin şi nu există alt Dumnezeu, nici altcineva asemenea mie.“ — Isaia 46:5, 9.

³ Mai presus de orice, un astfel de Dumnezeu incomparabil, fără egal, fără rival, este demn de laudă. În mod corespunzător, de la Exod 15:11 la Apocalips 19:6 sîntem îndemnaţi de zeci de ori să-l lăudăm pe Iehova. În conformitate cu aceasta, se cuvine să-l lăudăm permanent pe Cel Preaînalt, nu numai în rugăciunile noastre, ci să îndreptăm atenţia asupra lui şi nu asupra noastră înşine chiar şi în conversaţiile noastre zilnice. În definitiv, noi nu posedăm nimic ce să nu fi primit de la el, după cum, fără el, nu putem să realizăm nimic. — Ps. 127:1; 1 Cor. 4:7.

SĂ–I ADUCEM MULŢUMIRI LUI IEHOVA

 4, 5. Ce au de spus diferiţi scriitori ai Bibliei despre exprimarea mulţumirilor noastre către Iehova? Care sînt cîteva din multele motive pentru care trebuie să procedăm aşa?

⁴ Strîns legată de lăudarea lui Iehova este rugăciunea în care îi aducem mulţumiri. Este drept să ne exprimăm mulţumirea pentru tot ceea ce a făcut, face şi va mai face el încă pentru noi. Cei ce au scris psalmii par să fi fost cu deosebire conştienţi de oportunitatea exprimării mulţumirilor noastre către Iehova. De repetate ori citim fraze ca acestea: „O, să mulţumească oamenii lui Iehova pentru bunătatea sa plină de iubire şi pentru minunatele lucrări făcute pentru fiii oamenilor“ (Ps. 107:8, 15, 21, 31). În mod asemănător, Pavel ne sfătuieşte să adresăm „rugăciuni împreună cu mulţumiri.“ Da, noi trebuie să „mulţumim întotdeauna pentru toate lucrurile Dumnezeului şi Tatălui nostru.“ — Filip. 4:6; Efes. 5:20.

⁵ Cît de numeroase sînt lucrurile pentru care ar trebui să ne exprimăm zilnic mulţumirea faţă de Tatăl nostru ceresc! Noi îi datorăm mulţumiri pentru toate lucrurile fizice şi materiale pe care le primim şi care ne fac viaţa nu numai posibilă ci şi plăcută (Iac. 1:17). Apreciem noi oare toate binecuvîntările spirituale pe care Iehova le revarsă peste slujitorii săi: avantajele jertfei lui Cristos, Cuvîntul lui Dumnezeu şi spiritul său, adunarea creştină şi darul de a ne putea ruga? Apreciem binecuvîntarea de a ne întovărăşi cu fraţii noştri credincioşi, privilegiul de a le sluji celor care au nevoie de ajutor precum şi minunata speranţă a Regatului? Dacă da, atunci să ne exprimăm mulţumirea în rugăciunile noastre. Dar trebuie să simţim ceea ce a simţit psalmistul: „Binecuvîntează pe Iehova, o, sufletul meu şi nu uita nici una din binefacerile lui.“ — Ps. 103:2.

SĂ–I ADRESĂM CERERI LUI IEHOVA

 6. Care sînt cele trei sectoare sau domenii la care se referă cererile noastre? Cu privire la ce ne-a învăţat Isus să nu rugăm în primul rînd?

⁶ Este într-adevăr o mare alinare că putem veni la Iehova cu „libertate de exprimare“ atunci cînd îi adresăm cereri (Evr. 4:16; 1 Ioan 3:21). Aşa cum a exemplificat Isus în rugăciunea-model, cererile noastre sînt legate de trei domenii generale — triumful dreptăţii, nevoile noastre spirituale şi nevoile noastre fizice. În legătură cu aceasta, Isus ne-a spus să ne rugăm în primul rînd pentru sfinţirea numelui lui Iehova, pentru venirea Regatului său şi pentru ca voinţa sa să se facă pe pămînt. Isus însuşi s-a rugat: „Tată, glorifică numele tău“ (Mat. 6:9, 10; Ioan 12:28). Aceste cereri mai trebuie să cuprindă ideea ca Iehova să binecuvînteze lucrarea slujitorilor săi de pe pămînt şi ca el să–i susţină pe cei care trec prin necazuri şi încercări pentru numele său (Ps. 118:25). Nu trebuie trecut cu vederea nici îndemnul lui Pavel de a ne ruga pentru toţi cei cu funcţii înalte „pentru ca să putem continua să ducem o viaţă liniştită, dovedind întru totul respect profund faţă de Dumnezeu şi seriozitate.“ — 1 Tim. 2:2.

 7, 8. Cu privire la ce fel de probleme personale trebuie apoi să facem cereri către Iehova?

⁷ Rugăciunile noastre trebuie, de asemenea, să reflecte o preocupare serioasă cu privire la starea noastră spirituală. Aceasta include cereri către Tatăl nostru ceresc pentru iertarea păcatelor noastre. „Dacă cineva comite un păcat, avem un ajutor la tatăl, pe Isus Cristos Cel drept“ (1 Ioan 1:8—2:1). De asemenea, ar trebuie să ne rugăm pentru a primi mai mult spirit de la Dumnezeu şi să nu mîhnim acest spirit (Luca 11:13; Efes. 4:30). Cînd ne aflăm în situaţii dificile, Scripturile ne îndeamnă să ne rugăm pentru înţelepciune (Iac. 1:5–8). De altfel, putem şi trebuie să ne rugăm pentru ca Iehova să binecuvînteze serviciul nostru sfînt, inclusiv predicarea şi învăţarea pe care le efectuăm în activitatea de teren. Asemenea rugăciuni recunosc principiul că în timp ce noi plantăm şi udăm, Dumnezeu este acela care dă creşterea şi binecuvîntarea. — 1 Cor. 3:7.

⁸ Pe lîngă aceasta, în cererile noastre către Dumnezeu să nu pierdem din vedere sau să nu neglijăm nicio neînţelegere pe care o putem avea cu un frate creştin, cu partenerul de căsătorie sau cu un alt membru al familiei noastre. În asemenea perioade există tendinţa de a înceta comunicarea (cu persoanele cu care avem neînţelegerea), aceasta fiind o cale uşor de urmat dar neînţeleaptă şi egoistă. În schimb, trebuie să ne rugăm pentru îndrumare şi putere pentru a rezolva problema pe care o avem cu altcineva. Să cerem, de asemenea, ajutor pentru a ierta şi uita supărările, ca să nu ne umplem de şi mai multă amărăciune şi să ajungem să purtăm pică. — Mat. 6:12.

 9, 10. Ce bază scripturală avem în ce priveşte prezentarea de cereri lui Iehova pentru lucruri materiale sau fizice?

⁹ Isus a arătat că afară de problemele spirituale este potrivit să–i adresăm lui Iehova Dumnezeu cereri şi cu privire la pîinea noastră zilnică, la necesităţile noastre materiale (Mat. 6:11). Da, noi îl putem ruga pe Iehova Dumnezeu cu privire la toate nevoile noastre de orice natură şi pentru fiecare zi. Faptul acesta este în armonie cu ceea ce a spus Isus în continuare în predica sa de pe munte: „Nu vă îngrijoraţi cu privire la ziua de mîine; ziua de mîine îşi va purta ea însăşi de grijă. Fiecare zi îşi are în suficientă măsură propriile ei necazuri.“ — Mat. 6:34; The New English Bible.

¹⁰ Nu avem de lucru, sîntem neangajaţi? Atunci îi putem cere lui Iehova Dumnezeu să binecuvînteze şi să dirijeze eforturile noastre ca să ne putem găsi un serviciu. Sîntem bolnavi? Ne putem rugă pentru înţelepciune, putere şi răbdare ca să putem face faţă suferinţei în cel mai bun mod posibil. Este într-adevăr o mîngîiere să ne putem dezvălui în faţa lui Iehova toate neliniştele noastre, potrivit sfatului următor: „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci în orice lucruri aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi implorări, alături de mulţumiri“ (Filip. 4:6). Desigur că privitor la toate aceste probleme noi ne rugăm adăugînd clauza condiţională: „Dacă va vrea Dumnezeu,“ aşa cum s-a rugat şi Isus în grădina Ghetsimani. — Mat. 26:39; 1 Cor. 4:19; Iac. 4:15.

CU IMPLORARE

11–13. (a) Ce înseamnă a-i adresa lui Iehova o implorare? Cu privire la ce lucruri este ea cea mai nimerită? (b) Cum este ilustrat acest fapt de întîmplarea prin care a trecut un copil?

¹¹ Ni se spune să ne rugăm „cu orice formă de rugăciune şi implorare“ (Efes. 6:18). De ce se adaugă şi implorarea la rugăciunile noastre? Pentru că implorarea merge cu un pas mai departe decît ceririle. Ea este o rugăciune deosebit de fierbinte, de serioasă, este o rugăminte stăruitoare, smerită şi fierbinte.“ Cuvîntul grecesc pentru „implorare“ din originalul Scripturilor creştine greceşti este utilizat întotdeauna cu referire la Dumnezeu. De aceea el subliniază faptul că pe lîngă perseverenţă în rugăciune mai există şi necesitatea manifestării unei adevărate seriozităţi. Fireşte că nu toate cererile sînt implorări. Dar rugăciunile noastre trebuie să includă implorarea. Putem citi chiar că Isus Cristos a făcut „implorări . . . însoţite de strigăte mari şi de lacrimi . . . şi a fost ascultat în mod favorabil pentru teama sa pătrunsă de respect profund faţă de Dumnezeu“ (Evr. 5:7). În mod asemănător, atunci cînd auzim că fraţii noştri sînt crunt persecutaţi, ar fi potrivit să–i adresăm lui Dumnezeu nu doar simple cereri în folosul lor, ci să-l implorăm pe Iehova să le dea putere să suporte şi să zădărnicească scopul persecuţiei. — Compară cu 2 Corinteni 1:8–11.

¹² Cînd apelăm la Iehova pentru ajutor în lupta noastră pentru a ne trata cu severitate corpurile, noi sîntem îndreptăţiţi să apărem în faţa sa ca persoane care imploră (Rom. 7:15–24; 1 Cor. 9:27). Are cineva probleme în privinţa stăpînirii gîndurilor şi temperamentului său? Atunci, pe lîngă eforturile de a vindeca rănile provocate cuiva, el va trebui să-l implore cu umilinţă sau să–i adreseze rugăciuni stăruitoare lui Iehova Dumnezeu, pentru ajutor. Dar dacă este vorba de stăpînire de sine în privinţa mîncării şi băuturii? Şi în acest caz este potrivit să-l implorăm pe Iehova să ne dea ajutor şi să căutăm şi ajutorul membrilor familiei precum şi al bătrînilor adunării.

¹³ Cînd sînt instruiţi în mod corect, chiar şi copiii îi pot adrese implorări lui Iehova şi pot fi ascultaţi. Spre exemplu, un copil de zece ani a scris Societăţii Turnul de veghere următoarele: „La 20 noiembrie, la ora 15 s-au repezit la mine, în curtea şcolii, doi băieţi. Unul dîntre ei mi-a pus la gît un cuţit şi m-a ameninţat că mă va ucide. M-am rugat lui Iehova şi chiar în acel moment a sosit o maşină a poliţiei, iar băieţii aceia au luat-o la fugă.“

TREBUIE SĂ ACŢIONĂM ÎN MOD CORESPUNZĂTOR

14, 15. Ce se pretinde de la cei ce se roagă, ca să fie consecvenţi? Arătaţi unele exemple scripturale de ilustrare a acestui principiu?

¹⁴ Desigur că atunci cînd ne rugăm lui Iehova Dumnezeu trebuie să avem şi dispoziţia de a face ceea ce depinde de noi. Regele David nu s-a mărginit doar la a-l implora pe Iehova în vremuri de mare strîmtorare, ci el a făcut totodată şi demersuri practice (2 Sam. 15:31–17:14). Şi alţi servi fideli ai lui Iehova, de pildă Iacob, au procedat în acelaşi fel (Gen. 32:9–21). Aşadar, trebuie ca acţiunile noastre să fie consecvente, armonizîndu-se cu cererile noastre.

¹⁵ Ne rugăm noi pentru pîinea noastră zilnică? Atunci trebuie să avem totodată şi dispoziţia de a munci ca s-o cîştigăm, căci „dacă cineva nu vrea să lucreze, atunci nici să nu mănînce“ (Mat. 6:11; 2 Tes. 3:10). Ne rugăm noi să nu fim duşi în ispită? Atunci trebuie să evităm cu tot dinadinsul (în mod deliberat, conştient) să ajungem la împrejurări compromiţătoare (Mat. 6:13). Ne rugăm noi să ne bucurăm de pace în rîndurile noastre? Atunci trebuie să fim paşnici (Ps. 122:6–9; 1 Petr. 3:11). Asta înseamnă că trebuie să fim plini de grijă şi de atenţie să nu-i ofensăm fără rost pe alţii şi nici să creăm controverse inutile. Vom evita şi faptul de a fi ultrasensibili. Ne rugăm noi ca Dumnezeu să facă să crească lucrarea? Atunci va trebui să avem „mult de făcut în lucrarea Domnului“ (1 Cor. 15:58). Ne rugăm noi pentru înţelepciune? Atunci trebuie să ne folosim şi noi de toate mijloacele cu care ne-a prevăzut Dumnezeu pentru a dobîndi înţelepciune. — Iac. 1:5–8; Ps. 119:105; 2 Tim. 3:16; Evr. 10:23–25.

NE PUTEM ÎMBUNĂTĂŢI OARE CALITATEA RUGĂCIUNILOR NOASTRE?

16, 17. Cum ne putem îmbunătăţi calitatea rugăciunilor noastre, ca să le putem păstra fierbinţi şi pline de semnificaţie?

¹⁶ Rugăciunile noastre dezvăluie ce dispoziţie spirituală avem în realitate. Putem îmbunătăţi noi, oare, calitatea rugăciunilor noastre? Şi dacă da, în ce fel? Mai întîi de toate, noi trebuie să ne luăm în serios rugăciunile şi să ne exprimăm din toată inima. Noi putem pune mai multă căldură şi simţire în rugăciunile noastre dacă medităm mai mult asupra bunătăţii şi amabilităţii iubitoare a lui Dumnezeu şi gîndindu-ne la el ca la un tată iubitor care intervine ferm pentru dreptate. Trebuie să avem într-adevăr dorinţa de a-i vorbi lui Dumnezeu din inimă şi cu umilinţă. De aceea trebuie să veghem împotriva obiceiului de a ne face rugăciunile în goană. Chiar dacă alte lucruri se mai pot neglija, rugăciunile nu ar trebui neglijate niciodată.

¹⁷ Putem îmbunătăţi calitatea rugăciunilor noastre şi prin depunerea efortului de a nu utiliza mereu aceleaşi cuvinte şi expresii, la nesfîrşit (Mat. 6:7). Astfel de repetări pot face ca rugăciunile să fie lipsite de o adevărată simţire şi semnificaţie. Cuvintele învăţate pe de rost este mai mult decît sigur că tind să izvorescă mai degrabă din minte decît din inimă. În această privinţă trebuie să fie atenţi mai ales cei care conduc familia în rugăciune. Utilizarea aceloraşi cuvinte zi de zi poate face ca minţile celor care ascultă să rătăcească în altă parte. Meditaţia zilnică asupra ideilor scripturale şi cultivarea unei aprecieri mai mari faţă de favoarea nemeritată care ni s-a arătat ne-ar putea ajuta să ne păstrăm rugăciunile la un nivel la care să fie fierbinţi şi pline de semnificaţie.

RECOMPENSE DIRECTE ŞI INDIRECTE

18. Din ce motive pot trage concluzia că s-a răspuns la cererile lor, unii dintre aceia care nu întrunesc cerinţele lui Dumnezeu privitoare la rugăciunile care pot fi acceptate?

¹⁸ Rugăciunea este o formă de închinare care este practicată pe întregul pămînt. Mulţi sînt oamenii care cred că Dumnezeu răspunde la rugăciunile lor, chiar dacă cererile lor nu întrunesc cerinţele divine cu privire la rugăciune. Cum se explică această contradicţie? Pe de o parte, se poate datora pur şi simplu legii mediei numerice. Se spune, de exemplu, că în tranşee soldaţii se roagă. Întrucît cei mai mulţi dintre ei supravieţuiesc, cei care au şansa aceasta pot trage concluzia că Dumnezeu a răspuns la rugăciunile lor. Or aceasta poate fi o simplă chestiune de coincidenţă. În al doilea rînd, poate să conteze aici principiul psihosomatic al influenţei minţii asupra corpului.

19. Ce dovezi există că Iehova răspunde la rugăciunile celor care sînt într-adevăr poporul său şi care întrunesc cerinţele privitoare la rugăciune?

¹⁹ Dar cei care întrunesc cerinţele divine privitoare la rugăciune dispun de incontestabile dovezi că Iehova Dumnezeu răspunde cu adevărat la rugăciuni. Ei au văzut binecuvîntarea lui Iehova asupra eforturilor lor unite sau individuale. Drept rezultat, ‘cel mic a devenit o mie, iar cel neînsemnat o naţiune puternică’ (Is. 60:22). Pentru a răspunde la rugăciunile lor, Iehova a dirijat în aşa fel lucrurile încît ‘nici o armă alcătuită împotriva lor nu a avut succes.’ — Is. 54:17.

20. Prin ce mijloace diferite răspunde Iehova la cererile sincere adresate lui?

²⁰ Iehova îşi utilizează atît servii cereşti cît şi pe cei pămînteşti pentru a răspunde la cererile sincere care i s-au făcut. Uneori lucrurile pot fi dirijate de către un înger în aşa fel încît cineva care îl caută cu ajutorul rugăciunii pe Dumnezeu este vizitat acasă de către unul dintre servii lui Iehova. (Compară Fapte 10:30–33; 17:26, 27). Altădată Iehova răspunde la multe rugăciuni prin intermediul instrumentelor sale pămînteşti. El poate pune în mintea şi în inima cuiva din poporul său să–şi arate iubirea sau să facă un act de bunătate faţă de o persoană care merită această bunătate şi care se zbate cu adevărat în lipsuri. Răspunsul la rugăciunea unei persoane poate veni şi prin studierea Cuvîntului lui Dumnezeu, prin examinarea atentă a publicaţiei bazate pe Biblie sau prin lucrurile asupra cărora îi pot atrage atenţia bătrînii adunării. Aceasta se explică prin faptul că rugăciunile servilor lui Iehova sînt adresate adeseori pentru iluminare spirituală sau înţelepciune în vederea rezolvării unei anumite situaţii.

21. Care sînt unele dintre foloasele indirecte pe care ni le aduce rugăciunea?

²¹ În plus, noi putem trage şi foloase indirecte din rugăciune. Însuşi faptul că ne-am descărcat în faţa lui Iehova, în faţa Tatălui nostru ceresc, povara ce ne apăsa, ne face să ne simţim mai apropiaţi de el. Exprimînd apreciere faţă de el prin laude şi prin mulţumiri, sîntem ajutaţi să fim mai mulţumiţi cu propria noastră situaţie. Prin implorări fierbinţi adresate lui Iehova sîntem ajutaţi să fim smeriţi şi să ne bizuim mai degrabă pe el decît pe propria noastră pricepere şi putere (Prov. 3:5, 6; Fil. 4:13). Şi desigur că atunci cînd ne rugăm mintea noastră este concentrată asupra unor lucruri care sînt ziditoare (Filip. 4:4–8). Spre exemplu, cînd se întîmplă să nu ni se lipească noaptea somnul de gene, ar fi, fără îndoială, mult mai bine să ne rugăm cu privire la interesele Regatului şi la lucrurile spirituale decît să ne facem griji sau să ne tulburăm, decît să ne întristăm adînc, decît să construim castele în Spania, sau, în sfîrşit, decît să ne lăsăm gîndurile să graviteze în jurul lucrurilor cărnii. Da, noi dorim să ,aruncăm asupra lui Iehova toate îngrijorările noastre, căci el însuşi se îngrijeşte de noi.’ Dacă noi nu îi ascundem nimic Tatălui nostru ceresc, faptul acesta ne va ajuta să ne examinăm pe noi înşine şi va contribui la faptul de-a ajunge tot mai aproape de el şi de a-i deveni tot mai intimi. — 1 Petr. 5:7; 2 Cor. 13:5.

22. Ce înseamnă să ne luăm în serios rugăciunile? Ce încredere vom cîştiga in consecinţă?

²² Într-adevăr rugăciunea, incluzînd lauda, mulţumirea şi implorarea, este un preţios privilegiu, iar noi insistăm să tragem foloase maxime din faptul că ne luăm rugăciunile în serios. Rugăciunea arată că noi avem cu adevărat credinţă. Fireşte că vom dori să şi acţionăm în armonie cu rugăciunile noastre, fără să le rostim niciodată în goană şi căutînd întotdeauna să îmbunătăţim calitatea lor, nepermiţînd ca ele să naufragieze într-o simplă rutinară repetare de cuvinte. Făcînd astfel, vom avea foloase indirecte şi putem avea încrederea că Iehova Dumnezeu ne va răsplăti răspunzînd la rugăciunile noastre care sînt în armonie cu voinţa sa.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 14]

Noi îi datorăm mulţumiri lui Dumnezeu pentru Cuvîntul său, pentru satisfacerea necesităţilor vieţii, pentru adunarea creştină şi pentru privilegiul rugăciunii şi al serviciului.