„Cum e tatăl, aşa e şi fiul”

Dar nu şi în cazul lui Asa!

CE FEL de om era tatăl tău? Sau dacă eşti femeie, cum era personalitatea mamei tale?

„Cum e tatăl, aşa e şi fiul” spune un proverb. Aceeaşi idee reiese şi din acest proverb german: Der Apfel fällt nicht weit vom Stamm (Mărul nu cade departe de pom. Aşchia nu sare departe de trunchi). La originea acestor proverbe este ideea că un copil moşteneşte adesea trăsăturile de caracter şi aptitudinile tatălui sau ale mamei sale.

Aşa stau lucrurile şi în cazul tău? Ţi s-a spus deja că acţionezi sau gîndeşti ca părinţii tăi? Îţi face plăcere lucrul acesta? Doreşti să-i semeni tatălui sau mamei tale?

Poate păstrezi prezente în minte anumite calităţi remarcabile pe care le-ai observat la ei şi pe care ai dori să le posezi la rîndul tău. Dar situaţia diferă cînd o persoană îşi dă sincer seama că modul de viaţă al tatălui sau mamei sale e în contradicţie cu principiile biblice. Bineînţeles, ea nu se va revolta deschis împotriva părînţilor, dar în ciuda puternicei influenţe părînteşti, acest fiu sau această fiică vor trebui să facă încontinuu eforturi sincere pentru a reuşi să dezvolte un mod de acţiune sau aptitudini deosebite de modelul părinţilor săi. Aceste eforturi merită osteneala, mai ales atunci cînd le permit copiilor să se apropie mai mult de Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc. Să ilustrăm aceasta cu ajutorul exemplului biblic al lui Asa.

CONDUITA LUI ASA

În secolul X î.e.n. Asa a devenit rege în Iuda. Abiam (sau Abiiah) tatăl său, îi dăduse un exemplu rău, tolerînd practicile idolatre ale închinării false „în locuri înalte” (pe înălţimi) mai degrabă decît să se încreadă zelos în Iehova Dumnezeu. Astfel, „Abiam a continuat să umble în căile păcătoase ale tatălui său,” Roboam (1 Regi 14:22–24; 15:3). Credeţi că Asa, fiul lui Abiam, ar fi putut sfîrşi cu acest model de infidelitate? Sau a confirmat şi el proverbul „cum e tatăl, aşa e şi fiul”?

Relatarea biblică ne descoperă că Asa n-a călcat pe urmele tatălui său, nici pe ale bunicului său. „Asa începu să facă ceea ce era drept în ochii lui Iehova ca şi David străbunicul său.” Da, el s-a hotărît să nu-l imite pe tatăl său, nici pe bunicul său, ci să se asemene în ce priveşte zelul pentru adevărata închinare, cu străbunicul său David. Biblia adaugă: „El a scos din ţară pe toţi prostituaţii templelor şi a înlăturat toţi idolii murdari pe care-i făcuseră strămoşii săi” (1 Regi 15:11, 12; 2 Cron. 14:2–5a). El deci a organizat o campanie energică împotriva idolatriei.

IEHOVA ÎL RECOMPENSEAZĂ

Credinţa lui Asa în Iehova a fost bogat recompensată cînd Zerah, Etiopianul, a pornit împotriva regatului lui Iuda cu o armată de un milion de bărbaţi. Regele l-a chemat atunci pe Cel Preaînalt şi i-a spus: „O, Iehova, cînd este vorba de a acorda un ajutor, prea puţin contează în ochii tăi dacă există mulţi [duşmani], sau dacă sînt fără putere. Ajută-ne, o, Iehova, Dumnezeul nostru, fiindcă pe tine ne bizuim şi în numele tău am pornit noi împotriva acestei mulţimi. O, Iehova, tu eşti Dumnezeul nostru.” — 2 Cron. 14:9–11.

Dumnezeu l-a ascultat pe acest rege deosebit de tatăl său şi i-a ajutat pe supuşii săi să le provoace etiopienilor o înfrîngere umilitoare. — 2 Cron. 14:12, 13.

După acest eveniment, profetul Azaria l-a întîlnit pe Asa şi l-a încurajat pe el şi pe supuşii săi să rămînă fideli faţă de Iehova. El le-a spus: „Iehova este cu voi atîta timp cît şi voi sînteţi cu el; şi dacă îl veţi părăsi, şi el vă va părăsi.” Făcînd probabil aluzie la timpul agitat dinainte de monarhie, timp în care israeliţii fuseseră infideli, Azaria a adăugat: „Mult timp Israel fusese fără adevăratul Dumnezeu (. . .) şi multă dezordine era printre locuitorii ţării. O naţiune nimicea alta şi un oraş nimicea alt oraş fiindcă Dumnezeu le tulbura cu tot felul de strîmtorări.” Dar n-ar fi trebuit să ajungă pînă acolo. Dacă poporul şi regele nu-i vor imita pe străbunii lor infideli, atunci, declară profetul, „va exista o recompensă pentru faptele voastre.” — 2 Cron. 15:1–7.

Asa şi supuşii săi au reacţionat favorabil la cuvintele lui Azaria şi au continuat să purifice poporul de idolatrie. Ei au restabilit altarul templului lui Iehova, care fusese profanat. În cursul unei adunări care se ţinuse în al cincisprezecelea an de domnie a lui Asa, poporul s-a angajat prin convenţie să-i servească lui Iehova şi s-a convenit ca orice individ care se va opune în mod voluntar, să fie omerît. În mulţime existau numeroşi israeliţi care proveneau din cele zece triburi ale regatului din nord. Ei dezertaseră şi se uniseră cu Asa cînd au văzut că „Iehova, Dumnezeu său, era cu el.” — 2 Cron. 15:8–15.

Asa n-a ezitat să acţioneze nici chiar împotriva bunicii sale idolatre, Maaca care era considerată drept „doamna cea mai de vază” din regat. „Pentru că făcuse un idol oribil pentru stîlpul sacru,” adică pentru zeiţa Astarteea, Asa nu i-a mai permis să-şi păstreze poziţia. — 1 Regi 15:13; 2 Cron. 15:16.

TENDINŢA DE A DEVIA

Cine a hotărît să nu se asemene de loc cu părînţii săi care sînt răi, îşi va da seama că trebuie să depună eforturi susţinute pentru a cultiva o personalitate creştină. Un astfel de om se poate transforma într-un anumit timp, ajungînd deosebit, dar cu timpul, din cauza anumitor presiuni, el poate devia şi poate ajunge din nou în aceeaşi stare de răutate ca şi părinţii săi. Putem remarca acest pericol în cazul lui Asa.

În al 36–lea an de domnie al lui Asab, regele israelit Baeşa a pornit împotriva regatului lui Iuda. Pentru a-i împiedica pe supuşii săi să dezerteze şi să se unească cu Asa, Baeşa a întreprins fortificarea unui oraş–frontieră: Rama. În loc să continue a–şi pune încrederea în ocrotirea lui Iehova, Asa a recurs la uneltire. El a plătit pe regele sirian Ben-Hadat pentru ca acesta să rupă alianţa cu regatul celor zece triburi. Prin urmare, sirienii au atacat oraşele israelite din nord, obligîndu-l pe Baeşa să oprească fortificarea Ramei şi să-şi retragă forţele pe care le plasase acolo. Apoi Asa şi-a adunat supuşii şi a năvălit la rîndul său pe teritoriul regatului celor zece triburi. Ei au luat materialele de construcţie pe care le-au găsit la Rama şi s-au servit de ele pentru întărirea Ghebei şi a Miţpei. — 2 Cron. 16:1–6.

Dar infidelitatea lui Asa n-a trecut neobservată de Iehova. De aceea el i-a spus prin profetul său Hanani: „Tu te-ai sprijinit pe regele Siriei şi (. . .) nu pe Iehova, Dumnezeul tău. (. . .) Nu aveau etiopienii şi libienii forţe militare puternice cu multe care şi călăreţi? Şi totuşi nu le-a dat oare Iehova în mîinile tale pentru că te sprijiniseşi pe el? Fiindcă în ce-l priveşte pe Iehova, el îşi întinde privirile peste tot pămîntul ca să îşi arate puterea în favoarea celor a căror, inimă este completă faţă de el. Tu ai acţionat ca un nebun în această împrejurare, căci de acum înainte vei avea războaie.” — 2 Cron. 16:7–9.

S-a smerit Asa auzind aceste cuvinte? Nu; el s-a mîniat şi l-a aruncat în închisoare pe Hanani. Asa a început totodată să-i exploateze şi pe alţi oameni din regatul său. Ultimii trei ani ai vieţii sale n-au fost prea fericiţi. El a fost lovit de o boală de picioare — probabil gută. Dar şi atunci în loc să ceară ajutor de la Iehova Dumnezeu, el a alergat la tămăduitori care au încercat, probabil, să-l trateze cu ajutorul practicilor oculte. În cele din urmă Asa a murit, după 41 de ani de domnie. — 1 Regi 15:23, 24; 2 Cron. 16:10, 12–14.

Viaţa acestui rege arată cu claritate că nu putem subestima influenţa bună sau rea pe care o au părinţii asupra noastră, dar că regula „Cum e tatăl, aşa e şi fiul” nu este neapărat adevărată.

[Note de subsol]