Poţi fi mulţumit cu partea ta în viaţă?

„DACĂ doi îngeri ar coborî din cer, unul ca să conducă un imperiu iar altul ca să măture străzile, ei nu s-ar simţi înclinaţi să-şi schimbe ocupaţia.“ Astfel vorbea clericul englez John Newton cam cu vreo două sute de ani în urmă. Acesta era un mod de a privi lucrurile în ceea ce priveşte faptul ca cineva să fie mulţumit cu partea sa în viaţă.

Dar ce se include oare în a fi mulţumit? Aceasta înseamnă un simţămînt interior al cuiva de a fi satisfăcut adînc şi durabil cu situaţia sa şi se reflectă prin lipsa de bombăneli şi de murmur. Un dicţionar defineşte cuvîntul „mulţumit“ ca fiind „cu spirit liniştit: satisfăcut mai ales cu partea sa în viaţă.“ Dar ce se poate spune despre tine? Oare în interiorul tău doreşti tu o altfel de ocupaţie, o altfel de locuinţă, un altfel de partener de căsătorie? Simţi tu oare că dorinţele tale au devenit atît de fierbinţi încît ar putea ajunge să te dezechilibreze?

Faptul de a fi mulţumit nu exclude necesitatea de a depune un real efort pentru a ne îmbunătăţi situaţia. Mulţumirea nu înăbuşă iniţiativa, nu ne pretinde să rămînem în situaţia de-a o duce de la o zi la alta, la un nivel redus la limita inferioară. Dar această înseamnă totodată că nu ar trebui să dorim atît de stăruitor ceva pînă la punctul de a ne afla printre nefericiţii plîngăreţi.

UN EXEMPLU DE MULŢUMIRE

Să luăm în considerare exemplul apostolului creştin Pavel. El era cetăţean roman şi probabil provenea dintr-o familie evreiască de vază; el studiase legea la picioarele învăţatului Gamaliel şi dobîndise respectul confraţilor săi farisei. Dar ce s-a întîmplat? El a fost chemat de Iehova Dumnezeu prin Fiul său spre a deveni un predicator al „veştii bune.“ Pentru a-şi întreţine existenţa şi a evita să devină o povară în spatele altora din adunarea creştină, Pavel lucra cu mîinile sale. Aceasta îi dădea posibilitatea să se deplaseze în mod liber dintr-o cetate în alta, oriunde îl chema activitatea sa de misionar. Lucrarea sa de evanghelizator i-a adus multe persecuţii chiar bătăi, lovituri cu pietre şi biciuiri. Dar a fost oare el nemulţumit?

În scrisoarea sa către Filipeni, Pavel scrie: „Într-adevăr, consider toate lucrurile a fi o pierdere datorită valorii superioare a cunoaşterii lui Cristos Isus, Domnul meu. Din cauza lui am acceptat pierderea tuturor lucrurilor şi le consider ca pe o grămadă de gunoi, ca să pot cîştiga pe Cristos. Am învăţat să mă simt satisfăcut [mulţumit, NWT, nota marg.] cu starea mea în orice împrejurări aş fi“ (Filipeni 3:8; 4:11). Într-adevăr, apostolul Pavel a găsit o adevărată mulţumire în serviciul său credincios pentru Dumnezeu.

EXEMPLE AVERTIZĂTOARE DE NEMULŢUMIRE

Alţii în schimb au devenit nemulţumiţi şi aceasta a dus la rezultate tragice. Prima femeie, Eva, avea un soţ perfect, o locuinţă ideală într-o grădină paradiziacă, o mare varietate de hrană din abundenţă, îngrijirea iubitoare din partea Tatălui ceresc, Dumnezeu, precum şi perspectiva de a trăi pentru totdeauna.

Şi totuşi, atunci cînd Ispititorul a declarat că Dumnezeu i-ar fi reţinut ceva ce i se cuvenea pe drept, ea l-a crezut şi a devenit nemulţumită de partea ei. Ea a ales o cale care-i oferea independenţă şi posibilitatea de a-şi fixa propriile sale norme cu privire la ceea ce era bine şi la ceea ce era rău. Această alegere nu i-a adus decît suferinţă şi moarte.

Cu cît ar fi fost mai bine pentru ea să rămînă mulţumită, supusă soţului ei şi, mai presus de toate, Dumnezeului ei!

Cu secole mai tîrziu, cînd Iehova Dumnezeu a condus poporul său prin pustiu, ei au avut repetate izbucniri de nemulţumire. Cu o anumită ocazie, 254 căpetenii din Israel şi-au manifestat nemulţumirea faţă de locul ce le revenea şi aceasta a dus la începerea unei revolte împotriva lui Moise şi Aaron. „Destul! . . . De ce, să vă înălţaţi voi mai presus de adunarea lui Iehova?“, au declarat ei în mod sfidător. Răspunsul lui Moise a descoperit exact cauza nemulţumirii lor. Noi citim: „Este oare un lucru atît de neînsemnat pentr voi (. . .) să faceţi serviciu la tabernacolul lui Iehova . . .? Oare trebuie să încercaţi să obţineţi şi preoţia?“ (Numerele 16:1–10). Care a fost rezultatul? Moartea prin foc pentru majoritatea dintre ei; pe ceilalţi i-a înghiţit pămîntul.

Dima, un tovarăş de lucrul al apostolului Pavel, a cedat din alte motive în faţa înclinaţiei spre nemulţumire. El fusese împreună cu apostolul în timpul primei întemniţări a acestuia la Roma. Dar în decursul celei de a doua întemniţări a lui Pavel, Dima l-a părăsit „pentru că a iubit prezentul sistem de lucruri“ (II Timotei 4:10). Astfel el s-a rătăcit de la adevărata mulţumire.

EŞTI MULŢUMIT CU SOARTA TA?

Cum stau lucrurile cu tine? În caz că eşti susţinătorul sau capul familiei tale, duci oare lipsă de mulţumire? Există, bineînţeles, multe lucruri care îl pot tulbura pe un creştin: necinstea din posturile înalte, tratarea nedreaptă a celor săraci şi a celor aflaţi la strîmtoare, ca şi favoritismul, ca să nu mai vorbim şi despre munca în sine care este de cele mai multe ori extrem de monotonă. Cum ar putea fi cineva mulţumit în asemenea condiţii? Este foarte bine să ţii minte că nu eşti singurul. Servii fideli ai lui Dumnezeu din vechime au întîmpinat aceleaşi probleme iar modul cum aceştia le-au tratat cu succes este relatat în Biblie pentru încurajarea noastră.

Să amintim de exemplu pe levitul Asaf, un foarte bine cunoscut cîntăreţ şi muzician. El scria: „Căci am ajuns să-i invidiez pe cei lăudăroşi cînd am văzut pacea celor răi. Ei nici nu se află în nenorocirea omului muritor şi nici nu sînt loviţi ca ceilalţi oameni.“ Apoi, el a început să-şi spună sieşi: „În zadar mi-am curăţit inima şi mi-am spălat mîinile în inocenţă.“ — Psalmii 73:3, 5, 13.

În realitate Asaf se va fi întrebat: ‘La ce foloseşte să încerce a face ceea ce este drept? Alţii izbutesc ceea ce vor, prin răutate. De ce nu şi eu?“ Atunci însă el a înţeles că acest mod de a raţiona era greşit. Pe cînd s-a aflat în templu cu alţi închinători ai lui Iehova, el a ajuns să recunoască faptul că prosperitatea celui rău este de scurtă durată. — Psalmii 73:15–19.

În timp ce peste tot sîntem poate îndureraţi de răutatea care ne înconjoară, noi putem afla mîngîiere în faptul că există o zi de încheiere a socotelilor (Faptele 17:31). În acest sistem de lucruri există multe care nu pot fi schimbate. Biblia spune: „Ceea ce este făcut strîmb nu poate fi făcut drept“ (Ecleziastul 1:15). Astfel atunci cînd noi nu putem schimba lucrurile prin propriile noastre mijloace, să aşteptăm în mod înţelept ca Iehova Dumnezeu să acţioneze la timpul hotărît de el. Astfel noi ne vom reţine starea de mulţumire.

Cum stau însă lucrurile cu căminul tău? Este el o sursă de mulţumire pentru tine? Desigur să iubirea faţă de membrii familiei poate contribui la a fi satisfăcut. După o zi grea de muncă, cîtă alinare poate fi pentru un om să intre în paşnicul său cămin şi să se bucure de societatea soţiei şi copiilor săi! Proverbul biblic exprimă foarte bine acest lucru spunînd: „Mai bine un blid cu zarzavaturi acolo unde este iubire de cît un viţel îngrăşat şi împreună cu el ură.“ — Proverbele 15:17.

Familia spirituală a fraţilor, martori ai lui Iehova, este de asemenea un mare ajutor pentru a rămîne mulţumit. Cît este de minunat să ne putem asocia cu nişte persoane cinstite, drepte şi iubitoare! Ai simţit tu oare că participarea la întrunirile martorilor lui Iehova îţi ajută să uiţi acele probleme care au tendinţa să te descurajeze?

„Dar care este partea mea în viaţă?“ se poate întreba o gospodină. Ei i se pretinde să depună un efort continuu pentru a-şi menţine o adevărată stare de mulţumire, în timp ce se vorbeşte atît de mult despre emanciparea femeii.“ Dar oare sînt realmente mulţumite acele femei care deţin conducerea în această mişcare feministă? Cum ar putea să fie cînd ele ignoră faptul că rolul stabilit de Dumnezeu pentru o soţie este acela de ajutor şi întregire şi nu acela de cap sau concurent al bărbatului? (Geneza 2:18). O soţie poate face mult pentru a contribui la fericirea întregii familii. În aceste zile de inflaţie galopantă ea poate menţine un nivel scăzut al cheltuielilor, făcînd cumpărăturile cu chibzuinţă (Proverbele 31:14). Prin cuvîntul şi exemplul ei, femeia creştină îşi poate edifica din punct de vedere spiritual copiii, ajutîndu-i să vadă ce înseamnă a trăi ca discipoli ai lui Isus Cristos.

Numai ocupîndu-şi locul dat ei de Dumnezeu se poate bucura o femeie creştină de fericirea acelei soţii capabile, descrisă în cartea Proverbelor unde citim: „Cine poate găsi o soţie capabilă? Valoarea ei este cu mult mai mare decît aceea a coralilor. Inima bărbatului ei îşi pune încrederea în ea . . . Ea îl răsplăteşte cu bine (. . .) în toate zilele vieţii sale . . . Ea veghează asupra bunului mers al gospodăriei sale . . . Fiii ei se ridică ei încep să o declare fericită; bărbatul ei se ridică şi o laudă . . . Femeia care se teme de Iehova este aceea care-şi cîştigă laude.“ — Proverbele 31:10–30.

Dar ce se poate spune despre voi, tinerilor? Sînteţi voi mulţumiţi cu partea care vă revine? Tineretul de astăzi se confruntă cu grave probleme. Imoralitatea, escrocheriile şi abuzul de droguri s-au ridicat la cote ameţitoare. Astfel de lucruri nu trebuie să vă dezechilibreze, nici să vă cauzeze pierderea simţului de orientare, determinîndu-vă să ajungeţi cumva să părăsiţi şcoala. Dacă educaţia voastră ar fi întreruptă în mod prematur, s-ar putea să vă mulţumiţi cu o slujbă prost-plătită şi cu nişte condiţii de muncă care ar fi încă şi mai apăsătoare decît cele pe care le întîmpinaţi în şcoală. Aşadar, străduiţi-vă să faceţi tot ce vă stă în putinţă la şcoală şi alegeţi-vă un mod de instruire sau calificare care să vă facă în stare să vă întreţineţi existenţa fără să vă epuizaţi puterile. Slujitorii lui Dumnezeu ar face bine să se pregătească pentru un aşa fel de muncă care să le permită libertatea de a dedica o mare parte din timpul şi energia lor pentru a-i ajuta pe alţii pe plan spiritual. Aceasta va avea drept rezultat încercarea acelei fericiri mult mai mari care izvorăşte din faptul de a dărui. — Faptele 20:35.

Dacă tu eşti un închinător al lui Iehova Dumnezeu, cît timp eşti încă la şcoală străduieşte-te să faci progrese ca creştin. Foloseşte ocazia de a proclama „vestea bună“ în şcoală şi la întrunirile cu ceilalţi membri ai adunării. În timpul vacanţelor şcolare pune-ţi în gînd să-ţi extinzi participarea ta la proclamarea publică a „veştii bune.“ Ai să poţi simţi o reală plăcere servind în calitate de pionier auxiliar. Să nu neglijezi lectura Bibliei şi a publicaţiilor care sînt destinate să-ţi ajute s-o întelegi mai bine. O bună pregătire prealabilă îţi va da posibilitatea să participi la întrunirile adunării.

Există oare cineva în adunarea ta care este bolnav, handicapata sau în vîrstă? Oare n-ai putea să-i faci nişte cumpărături, să-i repari ceva sau să-i faci curăţenie? Sau poate este cineva care are dificultăţi cu vederea? N-ai putea să dedici puţin timp în fiecare săptămînă pentru a-i citi unei astfel de persoane? A fi un discipol al lui Isus Cristos înseamnă a servi altora aşa cum a făcut el. Dacă tu înveţi să serveşti altora încă de tînăr, bucuriile şi binecuvîntările tale vor fi copleşitoare.

Există oare aici vreun element nou în a găsi cheia adevăratei satisfacţii? Nu, nu este nimic nou. Cu peste 1 900 de ani în urmă, apostolul Pavel dădea un sfat care este tot atît de valabil acum ca şi atunci. El a scris: „Fii sigur că acest devotament profund faţă de Dumnezeu însoţit de satisfacţia [sau „mulţumirea“] cu starea personală, este un mijloc de mare cîştig. Căci noi nu am adus nimic în lume şi nici nu putem lua nimic din ea. Astfel, dacă avem hrană şi îmbrăcăminte, să fim mulţumiţi cu aceste lucruri.“ — I Timotei 6:6–8.

Aşadar găseşte-ţi timp să meditezi asupra părţii ce-ţi revine în viaţă. Este adevărat că ea ar putea fi probabil mai bună, dar ar putea fi şi mult mai rea. Străduieşte-te să fii mulţumit cu ceea ce ai şi nu te nelinişti cu privire la ceea ce nu ai. Găseşte-ţi o fericire în faptul de a face ceea ce poţi pentru a-i sprijini pe alţii din punct de vedere spiritual şi din străduinţa de a fi o sursă de încurajare pentru ei. Fă acest lucru aşa cum mulţi au făcut şi vei putea fi mulţumit cu partea ta în viaţă.

[Notă de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 5]

„Dar care este partea mea în viaţă?“ se poate întreba o gospodină