Închinarea la singurul Dumnezeu adevărat — în curs de a fi înălţată
1, 2. Cum a căzut în declin închinarea la singurul Dumnezeu viu şi adevărat în timpul primului război mondial? Cum a fost anunţat acest lucru în Mica 3:12?
PRIMUL război mondial a fost un timp de întuneric pe care omenirea nu-l mai trăise vreodată. Era ca şi cum puterile întunericului ar fi triumfat în întregul univers. Era ca şi cum „stăpînitorul lumii“ ar fi triumfat (Ioan 14:30). În timp ce imperiul mondial al falsei religii, inclusiv creştinătatea, care este o parte a acestuia, s-a decis să sprijine cu patriotism naţiunile agitate de război, toţi oamenii cu adevărat religioşi au fost supuşi la presiuni enorme. În consecinţă, chiar şi închinarea la singurul Dumnezeu viu şi adevărat se afla în declin. Apărătorii ei au fost prigoniţi şi privaţi de anumite drepturi, iar uneori chiar şi întemniţaţi. Starea lor a devenit dezastruoasă, la fel ca aceea descrisă la Mica 3:12:
2 „Sionul va fi arat ca un biet cîmp şi Ierusalimul însuşi va deveni o biată grămadă de dărîmături, iar muntele casei (templul) va fi ca locurile înalte ale unei păduri“, cu alte cuvinte-ca un cîmp părăsit, pe care vegetaţia a avut tot timpul să crească pînă la înălţimea copacilor.
3. La ce concluzie au ajuns închinătorii adevăratului Dumnezeu? Dar, conform profeţiei, ce le mai rămînea încă de făcut înainte de a veni „sfîrşitul“?
3 Se părea că vine sfîrşitul — pentru întregul sistem de lucruri de pe pămînt. Închinătorii Dumnezeului Bibliei, deveniţi „obiecte de ură din partea tuturor naţiunilor“, s-au agăţat de această idee (Matei 24:9). Ei abia intraseră în „încheierea sistemului de lucruri“. În faţa lor mai stătea încă o mare lucrare de salvare de vieţi omeneşti, înainte de-a ajunge la punctul final al acestei „încheieri a sistemului de lucruri“. Aşa cum profeţise marele Guvernator din Betleem, „această veste bună a regatului va fi predicată pe întregul pămînt locuit, ca mărturie tuturor naţiunilor, şi apoi va veni sfîrşitul“ (Matei 24:3, 14). Profeţia lui Mica a fost în concordanţă cu aceasta, chiar dacă Mica o scrisese cu sute de ani înainte.
4. După descrierea pustiirii Ierusalimului şi a ţării lui Iuda, ce schimbare, spre gloria lui Iehova, profeţeşte Mica 4:1–4?
4 După ce Mica a descris ruina în care va ajunge ţinutul lui Iuda şi capitala lui, Ierusalimul sau Sionul, datorită babilonienilor, el a spus în continuare: „Dar în perioada finală a zilelor trebuie să se întîmple că muntele casei [templul] lui Iehova va fi întemeiat trainic deasupra vîrfului munţilor şi, cu siguranţă, va fi ridicat deasupra dealurilor; şi toate popoarele trebuie să se reverse spre el. Şi, cu siguranţă, multe naţiuni vor merge şi vor spune: ‘Veniţi să ne suim la muntele lui Iehova şi la casa Dumnezeului lui Iacob; şi el ne va instrui despre căile lui, iar noi vom umbla pe cărările lui. Căci din Sion va ieşi legea şi din Ierusalim cuvîntul lui Iehova. Iar el cu certitudine va face judecată între multe popoare şi va îndrepta lucrurile privitoare la naţiuni puternice, îndepărtate. Şi va trebui ca ele să făurească din săbii brăzdare, iar din suliţele lor să facă foarfeci de curăţat pomii. Ele nu vor mai ridica sabia, naţiune contra naţiuni, nici nu vor mai învăţa războiul. Şi fiecare va şedea sub viţa lui şi sub smochinul lui şi nu va mai fi nimeni care să-i facă se tremure; căci însăşi gura lui Iehova a vorbit’“. — Mica 4:1–4.
5. Ce construcţie se află azi pe muntele casei lui Iehova? Este aceasta o dovadă a împlinirii lui Mica 4:1–4?
5 În timpul război mondial Ierusalimul pămîntesc a fost cucerit de trupele britanice sub comanda generalului Allenby şi, ca recunoaştere a acestui fapt, Liga Naţiunilor a pus. oraşul sub mandatul Marii Britanii pînă în anul 1948. După ce a expirat mandatul, a urmat războiul între evrei şi arabi, iar astăzi naţiunea lui Israel ocupă chiar şi Ierusalimul, oraşul înconjurat de ziduri. Dar există oare un templu pentru închinarea la Iehova pe vîrful muntelui pe care s-a aflat, pînă în anul 70, casa de închinare a lui Iehova? Nu. În schimb, acolo se află Domul din stîncă, dom destinat închinării dumnezeului musulman Allah precum şi atragerii de turişti din diferite naţiuni. Indiscutabil, această construcţie nu reprezintă cîtuşi de puţin împlinirea profeţiei lui Mica 4:1–4.
6. De ce se poate spune că împlinirea lui Mica 4:1–4 este în curs de desfăşurare? De ce nu are nimic de a face Ierusalimul pămîntesc cu această împlinire?
6 Totuşi această profeţie a început să se împlinească din anul postbelic 1919. Cum aşa? Deoarece este vorba de un Ierusalim mai înalt. Să ne reamintim cum la 9 Nisan 33 e.n. Isus Cristos, Guvernatorul provenit din Betleem, şi-a făcut o triumfală intrare călare în Ierusalim, dar nu a fost primit ca rege. Două zile mai tîrziu, la 11 Nisan, el s-a simţit îndemnat să deplîngă acel Ierusalim pămîntesc, zicînd: „De cîte ori am vrut să-ţi adun copiii laolaltă, cum îşi adună o găină puii sub aripi!“ Dar voi, n-aţi vrut! Iată, casa voastră [templul vostru] este abandonată“ (Matei 23:37, 38). Trei zile mai tîrziu, la 14 Nisan, Isus a suferit martiriul, pe calvar, în afara Ierusalimului. Atunci Iehova Dumnezeu, la rîndul său, a părăsit acel templu, deşi îi fusese dedicat lui. Templul n-a mai fost locul de închinare aprobat de el. Faptul că a fost distrus în 70 e.n. a confirmat acest lucru!
7. Cînd a devenit Ierusalimul ceresc mama discipolilor lui Isus? Ce spune Pavel în această privinţă?
7 La 40 de zile după învierea sa, Isus s-a urcat înapoi în cer, iar zece zile mai tîrziu, la sărbătoarea Zilei a cincizecea, el a vărsat spiritul sfînt peste discipoli săi care aşteptau în Ierusalimul pămîntesc. Odată cu acest eveniment, un nou Ierusalim, un Ierusalim ceresc a devenit mama lor. Cu privire la aceasta, apostolul creştin Pavel a scris în scrisoarea sa adresată adunărilor din Galatia: „Ierusalimul de sus este liber şi este mama noastră“ (Galateni 4:26). Mai tîrziu, în scrisoarea sa adresată creştinilor evrei în general, acelaşi apostol a scris: „Dar voi v-aţi apropiat de un Munte Sion şi de un oraş al Dumnezeului cel viu, de Ierusalimul ceresc şi de miriadele de îngeri în adunare generală, de adunarea primilor născuţi care sînt scrişi în ceruri şi de Dumnezeu, Judecătorul tuturor“ (Evrei 12:22, 23). Cu privire la acest Nou Ierusalim, Ierusalimul spiritual, de pe Muntele Sion spiritual, profeţeşte Mica 4:1–4. Cu privire la acest Ierusalim spiritual se împlineşte astăzi profeţia lui Mica!
8. Raportat la pămînt, pînă la ce înălţime a fost înălţată de la 1914 încoace închinarea la adevăratul Dumnezeu?
8 De la acei ani măcinaţi de război, 1914–1918, continuă să fie înălţată închinarea la Dumnezeul care fusese adorat la „casa“ sau templul aşezat odinioară pe unul dintre munţii Ierusalimului antic. Această închinare la Iehova a fost întemeiată „deasupra vîrfului munţilor“ pe care au stat încă mai stau templele pentru dumnezeii falşi. Astfel închinarea la singurul Dumnezeu viu şi adevărat a fost „ridicată deasupra dealurilor.“
9. Cum a putut fi înălţată închinarea lui Iehova după primul război mondial? Ce spune Mica 2:12, 13 în privinţa aceasta?
9 Îndeosebi după terminarea primului război mondial, în toamna anului 1918, închinarea la Iehova ca Dumnezeul Cel Preaînalt s-a înălţat pînă la nivelul cerului. Cum aşa? Deoarece, în timpul perioadei postbelice, s-a putut efectua în primul rînd restabilirea închinătorilor lui Iehova din starea de restricţii, dispersare şi oprimare care era asemănătoare stării iudeilor exilaţi în Babilon în perioada 607–537 î.e.n. Profeţia lui Mica prezicea astfel strîngerea din nou a israeliţilor spirituali şi deschiderea drumului pentru ca ei să scape din această robie babiloniană: „‘Da, te voi strînge laolaltă în întregime, Iacob; îi voi reuni într-adevăr pe cei rămaşi ai lui Israel. În unitate am să-i aşez, ca pe o turmă în staul, ca pe o cireadă în mijlocul păşunii; ei vor fi o masă zgomotoasă de oameni’. Cel care face spărtura va veni cu siguranţă înaintea lor; de fapt, ei îşi vor croi drum. Şi vor trece printr-o poartă şi vor ieşi prin ea. Şi regele lor va trece prin ea înaintea lor, cu Iehova în frunte“. — Mica 2:12, 13.
10. Cine este „regele“ profeţiei lui Mica? Cînd, cum şi în favoarea cui a făcut el o breşă sau spărtură?
10 Cînd, în 537 î.e.n., israeliţii au părăsit Babilonul conform decretului cuceritorului persan Cirus cel Mare, nu exista nici un rege uman din casa regală a lui David care să-i conducă afară din imperiu. Zedechia, ultimul rege din dinastia lui David, care a domnit în vechiul Ierusalim, era mort la data aceea şi îngropat în Babilon. Evident, deci profeţia lui Mica trebuie să se aplice în mod spiritual. Aşadar, cine este „regele“? Este regele care urma să fie întronat la dreapta lui Dumnezeu în ceruri, la sfîrşitul „timpurilor naţiunilor“ (sau „timpul fixat al naţiunilor“) în toamna lui 1914 e.n. (Luca 21:24, Authorized Version, New World Translation; Psalmii 110:1, 2). Acesta era un „rege“ mai mare decît Cirus, cuceritorul Babilonului. Era „Regele“ recent instalat, Isus Cristos. El era cel care a făcut „spărtura“ pentru israeliţii spirituali oprimaţi, pentru „cei rămaşi“ din Iacob sau din Israelul spiritual. Astfel, în anul postbelic 1919, glorificatul Isus Cristos a făcut „spărtura“ pentru discipolii dedicaţi şi botezaţi care în timpul primului război mondial deveniseră „obiecte de ură din partea tuturor naţiunilor“, datorită numelui său. — Matei 24:9.
11, 12. Cine era în fruntea rămăşiţei în marşul ei spre libertate? Ce poruncă au ascultat ei?
11 Acei discipoli eliberaţi erau gata să-l urmeze pe Regele lor întronat la dreapta lui Iehova. El a început ‘să treacă înaintea lor’ prin „poarta“ de scăpare pe care o făcuse, conducîndu-i în adevărata libertate creştină, „cu Iehova în fruntea lor“, pentru că lui Iehova îi revenea în principal meritul înaintării lor spre libertate. Dumnezeu era acela care lansase următorul apel adresat închinătorilor săi ţinuţi în captivitatea Babilonului religios:
12 „Ieşiţi din ea, poporul meu, dacă nu vreţi să fiţi părtaşi cu ea la păcatele ei şi dacă nu vreţi să primiţi o parte din plăgile ei“. — Apocalipsul 18:4; Ieremia 50:8, 9; Isaia 48:20.
NUMELE PERSONAL AL SINGURULUI DUMNEZEU ADEVĂRAT ÎN PRIM PLAN
13. Venise timpul ca singurul Dumnezeu adevărat să facă ceva pentru el însuşi; ce anume? În ce termeni a subliniat acest fapt „Turnul de Veghere“ englez din 15 noiembrie 1919?
13 Iehova începea să-şi facă un nume. Pe bună dreptate, numele său a început să iasă în evidenţă, deoarece este mai presus decît al fiului său glorificat, Isus Cristos. De exemplu, The Watch Tower and Herald of Christ’s Presence a publicat, în numărul său din 15 noiembrie 1919, primul dintr-o serie de articole intitulate „Isaiah’s Rhapsody“ („Cîntarea entuziastă a lui Isaia“) în care, în partea I, se spunea:
„În primele unsprezece versete din capitolul patruzeci ni se înfăţişează trei imagini ale lui Iehova: în prima, el este înfăţişat ca un mîngîietor care mîngîie pe cineva care a avut o suferinţă îndelungată; în a doua este reprezentat în calitate de singurul adevărat al cărui cuvînt rămîne, chiar dacă toţi ceilalţi dau greş; în a treia, ca păstor care îşi conduce poporul cu grijă părintească.
A doua cauză a mîngîierii se află în cuvintele: ‘că nelegiuirea ei este iertată’. Dumnezeu, în înţelepciunea lui, a considerat că cei şaptezeci de ani de umilire naţională pe care a suferit-o poporul iudeu vor fi o suficientă echilibrare în cartea justiţiei divine, pentru a ispăşi tendinţa pe care au manifestat-o ei timp de secole de a comite idolatrie sau de a se închina altor dumnezei şi nu lui Iehova.
... Dar ştim că Iehova niciodată nu pronunţă o pedeapsă nejustă. El nu se poate renega ...
... Cînd a trebuit ales titlul revistei, unii sionişti eminenţi au sugerat că utilizarea cuvîntului evreiesc corespunzător termenului de „voce“ îi va face pe toţi evreii să înţeleagă imediat că este vorba de un mesaj special provenit de la Iehova.
Membrii clasei care trebuie să fie utilizată de Iehova pentru un scop atît de înalt ca acela de moştenitori cu Cristos, are în mod categoric nevoie de o vastă experienţă pregătitoare înainte de a fi făcuţi ‘potriviţi pentru moştenirea sfinţilor în lumină’.
... Dar pentru a da o dublă asigurare privitoare la realizarea lucrurilor promise, Iehova aplică în plus propria sa semnătură, îşi semnează propriul său cec: ‘Cuvîntul Dumnezeului nostru va dăinui veşnic’, indiferent de obstacole, reale sau închipuite“. — Pagina 343, par. 5; pagina 344, par. 5–7; pagina 345, par. 4; pagina 346, par. 4.
14. De asemenea, cum a scos în evidenţă cartea The Harp of God, publicată în 1921, numele lui Dumnezeu?
14 De asemenea, prima carte legată, publicată de Watch Tower Bible and Tract Society după primul război mondial, respectiv The Harp of God (Harpa lui Dumnezeu), tipărită în 1921, declară în prefaţă la paragraful 2: „Iehova avusese un plan grandios înainte de fondarea lumii; dar nimeni n-a ştiut despre el. În cursul primelor patru milenii de istorie a omenirii planul lui Dumnezeu a fost ţinut secret“.
15. Ce rezoluţie au adoptat şapte ani mai tîrziu participanţii la congresul din Detroit?
15 La congresul internaţional ţinut la Detroit, statul Michigan, la 30 iulie-6 august 1928, asistenţa alcătuită din mii de persoane a adoptat în unanimitate rezoluţia intitulată: „Declaraţie împotriva lui Satan şi pentru Iehova“, prezentată de preşedintele de atunci al Societăţii Watch Tower. — Vezi Turnul de veghere din 15 septembrie 1928, paginile 278, 279.
16. Ce punct culminant a marcat, după trei ani, congresul internaţional de la Columbus, Ohio?
16 Dar evenimentul culminant a avut loc în anul 1931, duminică, 26 iulie, cînd mii de persoane care participau la congresul internaţional de la Columbus, Ohio, au adoptat o rezoluţie intitulată: „Un Nume Nou“. Prin această rezoluţie, acelor închinători dedicaţi şi botezaţi ai Dumnezeului Cel Preaînalt li s-a dat un nume întemeiat pe Scripturi, şi anume acela de „martorii lui Iehova“. — Isaia 43:10, 12.
17. Ce au făcut congresiştii prin adoptarea acestui nume nou? Ce au făcut, după aceea, toate adunările din întreaga lume? Ce răspundere le revenea acestor creştini?
17 Astfel acei creştini au înlăturat toate numele nevrednice cu care fuseseră porecliţi de creştinătate şi au acceptat numirea de onoare pe care Sfînta Biblie o arată că este corespunzătoare pentru ei. După congresul de la Columbus, rezoluţie adoptată acolo a fost prezentată tuturor adunărilor de discipoli dedicaţi şi botezaţi ai lui Isus Cristos de pe întregul pămînt, în limbile lor. Toate adunările care au adoptat rezoluţia au informat despre lucrul acesta sediul Societăţii Watch Tower. Toţi aceia care au acceptat acest nume şi-au luat o grea răspundere în faţa lui Iehova Dumnezeu. Nereuşita de a trăi conform cu noul nume ar fi duş la consecinţe grave pentru ei. Dacă îl onorăm, aceasta înseamnă preamărirea numelui lui Dumnezeu. — Turnul de veghere din 15 septembrie 1931, paginile 278, 279.
18. A fost înfăptuită o acţiune similară de către creştinătate sau de către evrei? Pe cine a folosit Dumnezeu pentru a aduce la împlinire Mica 4:1–4?
18 Consemnează istoria laică de la primul război mondial încoace ca vreo confesiune religioasă a creştinătăţii sau a evreilor să fi înfăptuit o acţiune similară cu aceea a acelor martori ai lui Iehova? Nu. Deci numai prin intermediul acestor Martori a făcut Iehova Dumnezeu să se împlinească profeţia prezentată la Mica 4:1–4. Astfel, într-adevăr, închinarea la singurul Dumnezeu viu şi adevărat a fost întemeiată, ca să zicem aşa, „deasupra vîrfului munţilor“, deoarece s-a arătat a fi superioară oricărei alte forme de închinare. Ea este „întemeiată trainic“, astfel că niciodată nu va fi răsturnată din poziţia ei înaltă. Ea este onorată de Martorii lui Iehova, astfel că, în mod figurativ, este „ridicată deasupra dealurilor“.
19. Pentru cine a devenit vizibilă închinarea divină prin ridicarea ei „deasupra dealurilor“? Ce cuvîntare de răsunet a fost ţinută la Los Angeles, California, în 1918?
19 Această înălţare a închinării la singurul Dumnezeu viu şi adevărat care, astfel, a fost făcută vizibilă de la mare depărtare, a avut în vedere foloasele unor persoane din toate naţiunile şi popoarele. Astfel, sub îndrumarea divină, duminică 24 februarie 1918, în timpul primului război mondial, preşedintele de atunci al Watch Tower Bible and Tract Society a ţinut o cuvîntare de largă publicitate la Los Angeles, California, S.U.A. Tema sa a fost senzaţională, dar în consens cu semnificaţia acestor timpuri de cotitură, privite din punctul de vedere al Bibliei. Ea se intitula: „Milioane care trăiesc astăzi nu vor muri niciodată“. Această temă se baza pe învăţătura Bibliei conform căreia vor exista supravieţuitori umani ai „marelui necaz“ cu care se va încheia acest sistem de lucruri destinat nimicirii (Apocalipsul 7:9, 14). Acei supravieţuitori favorizaţi vor fi introduşi în era milenială de sub guvernarea regatului lui Cristos. Prin intermediul acestei guvernări ai vor putea cîştiga viaţa eternă pe un pămînt transformat în paradis.
20. Ce parabolă a lui Isus a fost explicată la congresul de la Los Angeles din 1923? Ce aplicare a parabolei s-a făcut?
20 Cinci ani mai tîrziu s-a ţinut un alt congres, în acelaşi oraş Los Angeles, în 18–26 august 1923, iar sîmbătă 25 august preşedintele Societăţii a vorbit despre parabola lui Isus despre oile şi caprele simbolice. Deoarece această parabolă este o parte a profeţiei lui Isus despre „semnul“ care marchează „încheierea sistemului de lucruri“, vorbitorul a aplicat-o la „partea finală a zilelor“ altfel spus, el a aplicat această profeţie la perioada care trebuie să preceadă mileniul. Pe cine reprezintă, deci, „oile“ care fac bine „fraţilor“ spirituali ai Regelui, îngrijindu-se de diferitele lor necesităţi? Cine altcineva decît aşa numitele „persoane cu bunăvoinţă“ care vor primi ca recompensă dreptul de a supravieţui distrugerii prezentului sistem de lucruri şi de a intra cu viaţă în ordinea milenială de sub regatul lui Cristos (Vezi Watch Tower din 1 noiembrie 1923, pagina 326, precum şi din 15 octombrie 1923, pag. 307). Aceste „oi“ simbolice constituie astăzi „popoarele“ care se revarsă spre templul spiritual al închinării lui Iehova, reprezentat prin rămăşiţa „fraţilor“ lui Cristos sau prin israeliţii spirituali. — Mica 4:1; Matei 24:3; 25:31–46.