Este Biblia cu adevărat contradictorie?

‘ADAM şi Eva au avut doi fii, Cain şi Abel. Cain l-a ucis pe Abel şi apoi şi-a luat o soţie. Unde a găsit-o el, oare?’ Ai auzit vreodată punîndu-se această întrebare? Aceasta este probabil una dintre cele mai obişnuite întrebări pe care o ridică aceia care pretind că Biblia se contrazice. Ştii care este răspunsul?

Biblia ne spune că Adam şi Eva au avut mulţi copii, nu numai doi. „Zilele lui Adam după ce l-a născut pe Set [un alt fiu] au fost de opt sute de ani. În acest timp, el a devenit tatăl a [mulţi] fii şi fiice“ (Geneza 5:4). Conform acestei informaţii, de unde-ai putea spune că şi-a luat Cain o soţie? Da, el trebuie să se fi căsătorit cu una dintre surorile sale. Astăzi ar fi un pericol ca un copil să se nască din părinţi atît de strîns înrudiţi. Dar la începuturile istoriei umane, cînd omenirea era încă atît de apropiată de starea de perfecţiune, aceasta nu constituia o problemă.

Această chestiune ilustrează bine unul dintre motivele pentru care unii cred că Biblia se contrazice, şi anume ei nu cunosc toate faptele. Dar atunci cînd au imaginea completă, aceste contradicţii aparente dispar.

Alte persoane observă diferenţele dintre relatările biblice ale aceluiaşi eveniment şi spun că există contraziceri. De exemplu, la Matei 8:5, 6 se spune: „Cînd [Isus] a intrat în Capernaum, a venit la el un ofiţer implorîndu-l şi spunînd: ‘Domnul meu, servitorul meu zace de paralizie acasă, fiind chinuit îngrozitor.’“ Apoi el i-a cerut lui Isus să-l ajute. Dar relatarea paralelă din Luca spune: „El a trimis [la Isus] cîţiva bătrîni ai iudeilor ca să-i ceară să vină şi să-i salveze sclavul“ (Luca 7:3). Prima relatarea spune că ofiţerul însuşi i-a vorbit lui Isus, pe cînd cealaltă spune că el a fost reprezentat de nişte bătrîni ai iudeilor.

Vi se pare că există aici o contradicţie? Dacă da, să examinăm atunci ce se spune la Fapte 7:47. Aici citim că regele Solomon a construit templul lui Iehova din Ierusalim. Oare scriitorul a vrut să spună că Solomon însuşi a construit templul? Sau mai degrabă lucrarea a fost executată de numeroşi lucrători, în timp ce Solomon a autorizat şi a organizat totul? Evident că ultima variantă este valabilă. În mod similar, acel ofiţer i-a vorbit lui Isus, dar a făcut-o prin intermediul unor iudei. Nu există nici o contrazicere între cele două relatări. Ele prezintă acelaşi eveniment, numai că din puncte de vedere diferite.

Există numeroase aşa-zise contradicţii de acest fel. Dar ele reprezintă în realitate exemple de relatare a unuia şi acelaşi eveniment, din puncte de vedere diferite. Dacă toţi redactorii Bibliei ar fi spus exact acelaşi lucru, ar fi putut trezi puternica bănuială că au copiat unul de la altul. Faptul că ei au scris din diferite puncte de vedere, dovedeşte că între ei nu a existat vreo înţelegere secretă, iar faptul că ei fac în esenţă aceleaşi relatări dovedeşte că ei toţi spun adevărul.

ARE BIBLIA UN CARACTER ŞTIINŢIFIC?

Uneori, problema rezidă în ceea ce cred oamenii că spune Biblia. De exemplu, în 1633 Biserica Catolică îl condamna pe Galileo Galilei pentru afirmaţia că pămîntul se roteşte în jurul soarelui. Potrivit ziarului Newsweek, Biserica consideră acum aceasta drept o eroare jenantă. De ce au comis această eroare? Unul dintre motive, arătat în New Catholic Encyclopedia, este că nouă concepţie a lui Galilei contrazicea Biblia. Cu alte cuvinte, greşeala era nu numai a Bisericii Catolice dar şi a Bibliei. Aşa să fie oare?

Răspunsul este că nu. Biblia nu este, desigur, o carte de ştiinţă. Scopul ei principal este să ne vorbească despre Dumnezeu, despre scopul său şi relaţiile sale cu omenirea. Dar ea nu este neştiinţifică. Ea menţionează uneori anumite lucruri care au legătură cu legile naturale, iar adesea ceea ce spune ea este asemănător cu ceea ce spun oamenii de ştiinţă astăzi. De ce, atunci, a avut impresia Biserica Catolică că acea concepţie a lui Galilei contrazicea Biblia?

Potrivit aceleiaşi New Catholic Encyclopedia, ei se refereau la relatarea scripturală din cartea lui Iosua. Aici noi citim cum, într-o anumită ocazie, cînd israeliţii se aflau într-o bătălie, erau pe cale să-i învingă pe duşmani, dar apropierea nopţii ameninţa să-i lipsească de o victorie totală. Astfel că Iehova a prelungit ziua printr-un mare miracol, aşa încît ei să poată dobîndi victoria deplină. Relatarea spune: „Şi soarele s-a menţinut nemişcat şi luna a rămas pe loc, pînă cînd naţiunea a putut să se răzbune pe duşmanii ei“ — Iosua 10:13.

Spune oare acest text scriptural că pămîntul nu se roteşte în jurul soarelui? Sau nu cumva inchizitorii au extins prea mult aplicarea lui? Fireşte că redactorul Biblic nu a intenţionat aici să facă o afirmăţie ştiinţifică despre mişcarea planetară. Scriitorul ne spune mai degrabă ceea ce vedeau israeliţii. Iar israeliţii vedeau soarele oprindu-se pe cer — indiferent că Iehova întrerupsese pentru aceasta rotaţia pămîntului sau făcuse altceva.

Astăzi, noi spunem în mod asemănător că soarele răsare dimineaţa şi că apune seara. Înseamnă oare aceasta că noi nu credem în rotaţia pămîntului în jurul soarelui? Desigur că nu. Noi descriem însă evenimentele pur şi simplu aşa cum le vedem.

Aşadar problemele lui Galilei nu erau provocate de ceea ce spunea Biblia. Mai degrabă ele proveneau din ceea de citeau oamenii din Biblie.

O altă înţelegere greşită apare în cartea lui Roger Pilkington, World Without End. Autorul ei spunea: „Toţi scriitorii Vechiului Testament vedeau pămîntul ca o farfurie plată.“ Încă odată Biblia este făcută să apară că ar contrazice ştiinţa. Dar aşa este?

Să examinăm două texte scripturale care conţin descrieri ale pămîntului. Unul dintre ele spune: „[Dumnezeu] întinde nordul peste locul vid, suspendînd pămîntul pe nimic“ (Iov 26:7). Celălalt text spune: „[Dumnezeu] locuieşte deasupra cercului pămîntului.“ — Isaia 40:22.

Aceste texte, desigur, nu au fost scrise ca să ne dea o lecţie de ştiinţă. Scopul lor este să ne ajute să apreciem maiestatea divinităţii lui Iehova. Ai vrea oare să spui că imaginea care reiese de aici, — despre un pămînt rotund, suspendat în spaţiul vid — este neştiinţifică? Din contră, aceasta este o remarcabilă descriere a exact ceea ce au văzut astronauţii cînd au zburat în spaţiu. Dl. Pilkington s-a înşelat pur şi simplu cînd a spus că: „Toţi scriitorii Vechiului Testament vedeau pămîntul ca o farfurie plată.“

CE SE POATE SPUNE DESPRE MITURI?

Alţi oameni obiectează că unele naraţiuni biblice par ciudate în acest secol ştiinţific, secolul XX. Astăzi nimeni nu mai merge pe ape, nu mai hrăneşte mulţimile cu cîteva pîine şi cîţiva peşti, nu mai înviază morţi şi nici nu mai vindecă instantaneu bolnavi. Ca urmare, oamenii cred că relatările unor asemenea evenimente în Biblie trebuie să fie nişte mituri.

Totuşi Biblia nu spune că miracolele erau nişte evenimente de fiecare zi, chiar în zilele acelea. Ele erau uimitoare şi neaşteptate, erau nişte „minuni şi semne“ care dovedeau că Dumnezeu îl susţinea cu adevărat pe servul său, Isus (Faptele 2:22). Şi pe atunci existau mulţi oameni bine instruiţi care au reacţionat în majoritate aşa cum am face-o şi noi, atunci cînd au văzut un miracol înfăptuit de Isus sau de unul dintre discipolii săi, cu ajutorul puterii spiritului sfînt al lui Dumnezeu. Ei au fost „cuprinşi de frică,“ sau „plini de uimire.“ — Matei 9:8; Faptele 3:10.

Este demn de notat că nici chiar adversarii lui Isus nu au negat faptul că el a înfăptuit miracole. Ei au contestat sursa puterii sale. El au excomunicat un om orb pe care Isus îl făcuse să vadă. Şi odată ei au încercat să ucidă un om pe care Isus îl înviase. Dar a trebuit ca ei să admită să miracolele în sine au avut loc. — Matei 12:24; Ioan 9:30–34; 11:43–53; 12:9, 10.

În afară de aceasta, sute de oameni l-au văzut pe Isus înviat, după ce el fusese ucis în public de către călăii săi. Unii şi-au relatat impresiile în scrisori pe care le putem citi şi azi. Aceasta i-a afectat atît de mult pe mulţi dintre ei încît viaţa lor s-a schimbat complet. Ei erau acum gata să moară pentru credinţa lor. Oare un mit sau o simplă născocire a imaginaţiei ar fi avut un asemenea efect?

Este adevărat că asemenea lucruri nu se mai întimplă astăzi. Dar imaginează-ţi că ai putea să vorbeşti unor oameni care trăiau în zilele lui Isus şi că le-ai putea spune că ai văzut un om umblînd pe lună, sau că ai putut vorbi cu oameni care trăiesc pe cealaltă parte a planetei, că tu sau prieteni ai tăi aţi zburat prin văzduh şi că există maşini care pot înregistra diferite lucruri şi pot efectua calcule matematice complicate. Ce crezi că ar spune oameni aceia? Ar spunecă eşti un om care istoriseşte poveşti pline de imaginaţie! Asemenea lucruri nu se petreceau pe vremea lui Isus.

Totuşi tehnologia modernă face posibile asemenea minunăţii. Cu siguranţă însă că existenţă unui Dumnezeu Atotputernic face ca toate aceste miracole relatate în Biblie să fie tot atît de posibile.

TU POŢI SĂ CREZI ÎN BIBLIE

Un scriitor care a examinat multe dintre aşa-numitele contradicţii şi „probleme“ pe care le ridică Biblia, a ajuns la următoarea concluzie: „Atunci cînd luăm în considerare măreţia reală a Bibliei şi puternica influenţă pe care a exercitat-o ea de-a lungul epocilor, micile ‘erori’ pe care unii sceptici speră să le găsească în această carte devin nesemnificative.“ (Does Inspiration Demand Inerrancy? de Stewart Custer). Lucrul acesta este adevărat. Ba mai mult, cînd există posibilitatea de-a aduna toate faptele necesare, se confirmă că, de fapt, ‘erorile’ nici nu sînt erori.

Un scenarist australian mărturisea că atunci cînd s-a apropiat de Biblie era un „bigot raţionalist.“ Apoi el a declarat: „Pentru prima oară în viaţa mea am făcut ceea ce, în mod normal, ar trebui să fie cea dintîi datorie a unui jurnalist: am verificat faptele ... Am rămas consternat pentru că ceea ce citeam [în Evanghelii] nu era nici legendă şi nici ficţiune naturalistă. Era un reportaj. Aici erau relatări — de prima sau a doua mînă — despre evenimente extraordinare, iar uneori, — cum ar fi în cazul lui Luca — o compilare de dovezi documentare precum şi rezultatele unor interviuri luate unor martori oculari. Îţi poţi da seama cînd ai de-a face cu un reportaj şi aşa ceva se simte şi în Evanghelii.“

Noi te încurajăm să urmezi exemplul acestui om şi să ‘verifici faptele.’ Citeşte Cartea şi descoperă tu însuţi „măreţia reală a Bibliei.“ Îţi vei da seama că Biblia nu este „nefolositoare, neinteligibilă şi neinteresantă.“ Ci ea este o relatare captivantă despre relaţiile lui Dumnezeu cu omenirea, încă de la începuturi. Ea tratează cele mai actuale probleme şi oferă sfaturi care le ajută multor oameni să reuşească în viaţă. Mai mult, Biblia are un mesaj pentru secolul nostru, al douăzecilea, care nu poate fi trecut cu vederea de nici o persoană care caută o speranţă solidă şi un sens în viaţă.

Dacă găseşti că Biblia este greu de înţeles, Martorii lui Iehova vor fi fericiţi să te ajute să dobîndeşti informaţiile pe care le conţine ea. Da, cuvintele lui John Quincy Adams sînt valabile încă: „Biblia este cartea cărţilor, care trebuie citită în toate epocile.“

Ea mai este încă acea carte care trebuie crezută şi urmată mai ales în acest sceptic secol al XX-lea.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 4]

UNDE ŞI-A GĂSIT CAIN SOŢIE?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 5]

SPUNE OARE BIBLIA CĂ SOARELE SE ROTEŞTE ÎN JURUL PĂMÎNTULUI?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 6]

AU AVUT LOC ÎNTR-ADEVĂR MIRACOLE? SAU SÎNT NUMAI NIŞTE MITURI?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]

DACĂ OMUL A FĂCUT ACEASTĂ CU CÎT MAI MULT POATE FACE DUMNEZEU